1,156 matches
-
cărora isteria le-a rezervat o reîntîlnire ca regimuri social-politice care, după ce au zguduit lumea secolului XX, au fost împreună repudiate la sfîrșit de secol. 11 ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE Cele două conflagrații mondiale închid o perioadă care are pentru istoria României o anumită unitate, perioadă ce începe cu desăvîrșirea unității de stat, moment cu implicații profunde în toate domeniile vieții materiale și spirituale și se încheie odată cu primele manifestări ale unei perioade
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
revoluție pentru cea mai largă deschidere a societății noastre ("Reintrăm în Europa" a fost un leitmotiv al primelor zile), mi-a venit în minte o situație analoagă, demnă de pus alături de aceea prin care trecem acum. Îndată după întâia mare conflagrație, România întregită în hotarele ei etnoculturale se confrunta, după anii de război și criză, cu nevoia prezentă a reintegrării în ansamblul continentului. C. Rădulescu-Motru a scos atunci revista Ideea europeană, tocmai pentru a înlesni dialogul cu lumea, a limpezi opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de Comunitatea Europeană și respectiv CAER, de NATO și de Pactul de la Varșovia. A sporit desigur interesul pentru strategii, conduite de grup, adaptarea la noile condiții etc. Institute specializate își consacră adesea timpul și mijloacele pentru studii de strategie. Marile conflagrații, crizele care au traversat secolul nostru sunt azi obiecte de studiu și sub unghiul strategiei. Un excelent istoric din noua generație, Herve Couteau-Begarie, s-a dedicat aproape integral acestor studii în dublu plan: militar și geopolitic pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Napoleon II și Bismarck au conceput, fiecare, un tip de echilibru. Alianțele înfiripate spre finele secolului XIX denotă căutări în aceeași direcție. Ele n-au făcut decât să sporească tensiunile și să precipite marele război, care avea să fie prima conflagrație mondială. Sistemul de la Versailles a voit să creeze un nou echilibru, ținând cont acum de frumoasele principii exprimate de Wilson, principii în numele cărora orice comunitate etnoculturală e în drept să pretindă autonomie. Numai că între principii și realitate distanța era
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
două lagăre, cu supraputeri deținătoare de armament atomic, lumea a trăit, decenii în șir, coșmarul unui echilibru al terorii, întemeiat pe amenințarea cu distrugerea planetei însăși. Cataclismul a fost nu o dată iminent. Un echilibru bipartit, ca acela impus de ultima conflagrație mondială, e întotdeauna fragil. Un altul mai sigur, mai durabil, se cuvenea pus la lucru. Conferința de la Viena, întâlnirile la nivel înalt, "procesul Helsinki" și numeroase alte inițiative se situează pe această linie, care a însemnat uneori tensiuni dramatice. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne-a prevenit, din secolul trecut, că acolo unde vechile așezăminte și cutume au fost distruse credințele zdruncinate, valorile istoriei risipite, drepturile politice restrânse, confuzia și mizeria capătă dimensiuni alarmante 1. Este ceea ce s-a întâmplat în România după ultima conflagrație mondială, când aproape nimic din ceea ce asigurase mai înainte echilibrul social n-a mai fost valabil. Reînnodarea firului cu tradiția pluralistă era foarte dificilă. După entuziasmul din primele clipe, entuziasm ce a dus la crearea unui mare număr de partide
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
obscure, s-au impus. Mecanismele puterii, resorturile opiniei publice, miturile din care se alimentează prejudecăți de tot felul, "mica istorie" revelând mari consecințe în planul evenimentelor sunt direcții larg explorate de istoricii care se ocupă de viața politică, de marile conflagrații, de culisele diplomației etc. Dr. Pierre Rentchnick de la Facultatea de Medicină din Geneva a făcut mare senzație cu volumul Ces malades qui nous gouvernent (1976), scris împreună cu Pierre Accoce, volum care a cunoscut deja numeroase versiuni străine și a alimentat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la care iau parte? De la "duminica sângeroasă" din 1905 până la revoluțiile ce lichidează sub ochii noștri comunismul, un secol tragic își desenează contururile incerte și convulsive. Un subtil analist, Raymond Aron, îl definea prin sintagma "guerres en chaine", adăugând la conflagrațiile mondiale nu mai puțin crudele războaie locale de pe diverse continente și acel "război rece" care a făcut cu putință "marea schismă" a "cortinei de fier", căzută peste lume ca o poruncă a despărțirii apelor de uscat. "Paix impossible, guerre improbable
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fiindcă deschisă rămâne dilema pe care o rezumă pilduitor, Maiorescu cere să fie abordat mai ales global, ca acțiune socio-culturală într-o etapă cu multiple întemeieri. Această acțiune, începută oadată cu Unirea Principatelor, are ca termen ultim, la capătul primei conflagrații mondiale, ajunul realizării României Mari. În cadrul ei, se poate spune, nu filosoful precumpănește, oricum nu profesionistul acestui domeniu, ci tentativa de a înțelege, lămuri și îndruma epoca, ceea ce presupune vocații, disponibilități multiple. Una dintre primele lui ieșiri în lume, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
studiu comparativ de Imperialismul austriac și cel rus (1914). Înșirarea lor simplă ar necesita prea mult spațiu. Destul a spune că semnificativ pentru aceste preocupări rămâne momentul 1917, când N. Iorga a publicat, între altele acea Histoire des relations russo-roumaines. Conflagrația mondială se apropia de sfârșit și era nevoie ca lumea (cabinetele ministeriale, presa, diplomația) să fie prevenită asupra intereselor noastre. Pentru cei din țară, N. Iorga evocă apoi Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, salutând în expresie memorabilă hotărârea Sfatului Țării
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cauză revelau permanențe, similitudini, analogii, alături de note particulare, de specificații ireductibile, pe seama cărora istoricul a meditat îndelung. Considerazioni generali sugli studi storici adună o parte din ele, reproducând în traducere volumul de Generalități scos de Liliana Iorga la sfârșitul ultimei conflagrații mondiale. Sunt texte scrise din 1894 până în anul morții tragice a autorului. Despre concepția actuală a istoriei și geneza ei e cel dintâi. Prefața la Istoriologia umană încheie prețioasa culegere. Un singur text a fost omis, acel rezumat al lecției
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revoluționară; la un secol întreg, pe vremea când Engels vedea în Rusia o "Franță a noului secol" ca disponibilitate revoluționară; la un secol și jumătate, în timp ce Rusia suporta rigorile unei dictaturi comuniste, iar umanitatea se afla în pragul unei tragice conflagrații; la două secole, în fine, moment pentru fixarea căruia autorul nu face decât să repete impresia lui Karamzin că revoluția nu era încheiată, că "lucruri de mirare" aveau a se produce pe seama ei. Istoricul era ispitit atunci să tragă cortina
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care V. Pârvan, el îndemna să se facă eforturi de reconciliere, cu condiția respectării drepturilor naționale. Lupta se dădea atunci îndeosebi pentru prezervarea limbii și a naționalității, bunuri inexorabile pe care societatea modernă înțelege să le sprijine oriunde. O mare conflagrație a făcut ca românii și ungurii să se afle în tabere diferite. Tratatul de la Trianon a dat câștig de cauză celor dintâi, în numele dreptului la existență autonomă a oricărei etnii. "Cultura unui om, ca și a unui popor, prin ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în primul rând, voință de cunoaștere mutuală, efort de a-l înțelege pe "celălalt", permeabilitate. O schimbare semnificativă, în bine, se putea dobândi numai cu timpul, printr-o politică de cunoaștere și persuasiune. Ceea ce V. Pârvan scria, după întâia mare conflagrație, e perfect actual și poate sugera încă un mijloc practic de a dezamorsa tensiunile acumulate: "E dară o datorie urgentă și hotărâtoare pentru viitorul consolidării și unității sufletești a patriei noastre întregite să dăm cărți în limba maghiară, germană și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unei realități a cărei definire corectă întârzie. Firește nu avem de gând a suplini această lipsă. Câteva reflecții pe marginea problematicii respective ar putea fi însă utile. O lungă serie de conflicte orientale, având drept miză moștenirea Imperiului otoman, două conflagrații de nivel mondial și un dramatic "război rece" au făcut ca Europa să constituie o temă de gândire permanentă, nu doar pentru cercetătorii trecutului istoric, ci deopotrivă pentru oameni de stat, diplomați, culturologi, filosofi etc., pentru a nu mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
propensiune escahatologică. Se evocă deja post-istoria ca un fapt pe care, de la Hegel încoace, destui gânditori au voit să-l definească. Celestin Bougle îl utiliza încă de la începutul secolului. Prin anii '50, pe când lumea apuseană își lua avânt după marea conflagrație, se vorbea de "omul postistoric" (Roderick Seidenberg)2, iar filosoful Pierre Naville spunea că de sfârșitul istoriei se poate vorbi numai atribuindu-se un sens și prevăzându-i un final 3. Epilegomenele 4 lui H. Lefebvre păstrează, nu fără temei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Barițiu sublinia necesitatea unei "Românii unite și libere", întemeiate pe "justiție și moralitate", iar A. Papiu Ilarian observa că "românii din Transilvania numai la Principate privesc". Principatele erau speranța lor, însă Unirea nu se va împlini decât după o sângeroasă conflagrație mondială, care a impus un nou echilibru geopolitic pe continent. Faptele se cunosc, ele denotă raporturi complexe de care fruntașii politici ai țării au știut să profite, asigurând biruința unei idei cu rădăcini atât de adânci, cu perspective atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai dreaptă să fie posibilă, proletarii de pretutindeni trebuie să-și unească eforturile pentru a scăpa de implacabila logică a concurenței. Unul dintre cele mai cunoscute exemple în acest sens datează din preajma primului război mondial. În momentul în care viitoarea conflagrație părea inevitabilă, liderii stângii europene, marxiști sau nu, au chemat la grevă generală: proletarii nu ar trebui să plătească cu sângele lor confruntarea dintre interesele capitaliștilor. În ciuda acestor apeluri, solidaritatea națională a câștigat în fața celei de clasă, iar oamenii din
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
nu le-au permis decât foarte târziu reintegrarea în sistemul internațional. Relația regimurilor comuniste cu fervoarea națională s-a modificat în timp. Punctul de cotitură în integrarea naționalismului în retorica de tip comunist pare a fi cea de-a doua conflagrație mondială. În încercarea de mobilizare a populației, simpla ideologie oficială nu a fost de ajuns, astfel încât autoritățile sovietice, în uriașul lor efort pentru câștigarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, au apelat și la argumente de ordin național. Este greu de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
esențiale doar membrilor permanenți ai consiliului. Acești membrii joacă rolul unor puteri consolidate atât din punct de vedere teritorial, economic, militar sau demografic. Deci toate deciziile importante în ceea ce privește evoluția întregii umanități, revin, evident celor puternici, iar astăzi după două mari conflagrații și alte evenimente tumultoase, acestea au decis prevenirea prin orice mijloace a războaielor, mai ales că existența armelor de distrugere în masă fac dintr-un eventual război mondial, probabil și ultimul. Sancțiunile economice au devenit rapid unul dintre instrumentele principale
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
stat și al documentarelor de televiziune. Înainte de februarie 2005, asemenea comemorări au fost sporadice în sfera publică germană și din nefericire au fost lăsate oarecum în grija nostalgicilor nazismului. Cea mai înaltă formă de integrare a meditațiilor despre tragediile ultimei conflagrații mondiale din unghi german se găsește în opera genialului W.G. Sebald (1944-2001), german el însuși, stabilit în Anglia (unde s-a și sinucis), care a scris în limba maternă câteva dintre cele mai sfâșietoare și mai izbutite cărți pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ioan Alexandru, deschide publicistica sa politică, desfășurată între 1912 și 1914 în „Gazeta Transilvaniei” și în „Kronstädter Zeitung”, care îl plasează între militanții de seamă pentru cauza națională. În 1914 apare volumul Poezii, prefațat de G. Coșbuc. La izbucnirea primei conflagrații mondiale, B.-L. se refugiază în Regat și se înrolează voluntar în armata română. Mobilizat la Ministerul de Război, va colabora la „Adevărul” și „Patria”, susținând ieșirea României din neutralitate. Versurile mobilizatoare din „Ilustrațiunea neamului nostru”, „Dimineața”, „România Mare” sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
ce vor alimenta permanent frământările sociale. Adăugând acestor stări de lucruri și faptul că liberalismul în expansiune depășește granițele și interesele statului, se ajunge la stări conflictuale internaționale care au stat la baza numeroaselor războaie și îndeosebi a celor două conflagrații mondiale, a căror motivație a fost în principal economică și numai în mod secundar au avut și alte cauze. După aceste experiențe istorice doctrina liberală își schimbă oarecum principiile, vorbindu-se astăzi de neoliberalism a cărui esență rămâne însă aceeași
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în epocă tocmai datorită realismului lor, bună parte din scrierile lui Paulescu au văzut lumina tiparului, stârnind admirație dar și controverse. Perioada zbuciumată pe care România a parcurs- o la sfârșitul perioadei interbelice, dar și în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale și mai ales în perioada comunistă, au făcut ca opera paulesciană, mai ales sub aspect social, să fie dată cu totul uitării, cu atât mai mult cu cât ideologia materialist atee nu admitea supranaturalul ca parte integrantă a binomului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Mass media și rumoarea publică răspândesc zvonuri sinistre despre apa sau sângele infestate, imaginea de sălbăticie a "teroriștilor" e întărită de distrugerea emblematică a valorilor culturii universale și naționale Muzeul de Artă, Biblioteca Universitară, ca o Walhalla sacrificată într-o conflagrație care își revarsă sinistra strălucire pe toate ecranele lumii. Apoteoza acestor imagini de Epinal este atinsă atunci când televiziunea și radioul se pun în scenă pe ele însele, nu doar ca decor, ci și ca actor important al acestei supreme confruntări
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]