1,086 matches
-
romanului Groapa În 1957 și 1966, cînd a fost publicat la Paris În traducerea franceză, „Între aceste date, aproape zece ani În cursul cărora am putut asista la măcinarea unui talent În romane de mîna a zecea și la creșterea conformismului cotidian cu care autorul plătea un moment de neconformism” (p. 193). Pe de altă parte, Monica Lovinescu evaluează pozitiv activitatea literară a unor scriitori precum Ștefan Bănulescu și Marin Sorescu despre care „nu se poate vorbi evitînd superlativele” (p. 206
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alcătuiesc volumul Monicăi Lovinescu se referă la scena culturală franceză, surprinzînd de cele mai multe ori evenimentele publicistice care marcau Într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stîngist domina În Franța În perioada aflată În atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că „În secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Franței, spune De Gaulle, au venit multe personalități de valoare, "jocul regimului îi consuma și îi paraliza, îi împiedica să se concentreze asupra problemelor majore, să elaboreze o politică închegată pe domenii vitale, inclusiv în sectorul militar". În armată dominau conformismul, concepțiile perimate ce fuseseră valabile înainte de sfârșitul primului război mondial. De Gaulle era neîncrezător în viitorul apropiat al țării din cauza lipsei de consecvență a conducătorilor săi și a lipsei de consistență a puterii de stat, care au afectat negativ organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
conducă prin intermediul unui control asupra discursurilor (istorico-politice). Ceea ce "distruge" Foucault este modul tradițional și occidental de a mai scrie istorii, acele istorii, interesate politic, care povestesc continuu și serial, pe axa timpului, faptele memorabile ale "oamenilor mari". Acest soi de conformism și docilism intelectual a murit în propriul său miez epistemologic. Oamenii mari evident că nu pot fi în politica modernă (1800-prezent). Sau dacă sunt "mari" (Hitler, Mussolini, Stalin, Truman, Churchill etc.) nu înseamnă că ei au dezvoltat o politică pozitivă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
stimula creația adevărată și de a promova valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice. Configurarea portretului interior al scriitorului ca individualitate creatoare, ca artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
unor cadre sociale (moravuri, conduită publică etc.), are loc un grav proces sau ritual de ,,ostracizare a pharmakosului"21 printr-o pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile contrare, de scufundare în automatism, în conformism rigid, de rutinare și fixație în scheme perimate, sancțiunea comicului fiind în acest caz una a disperării, manifestată în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient de opoziția dintre creația sa și direcția artistică majoritară, Caragiale este refractar conformismului superficial, demascând necruțător impostura artistică. Atitudinea sa de izolare, asociind respingerea nonautenticului, este fructificată în cel puțin două direcții: cea a profesării unei denudări a procedeelor în sens parodic și cea a "dadaismului" caragialian. Al. Călinescu a analizat modalitatea în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu spune nimic" este o formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore analizează în capitolul Relevance
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa, amintesc de viziunea caragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în studii aproape exhaustive numeroși cercetători. Magistrală, între multe exemple, rămâne analiza lui Șerban Cioculescu, Ironia în opera lui Caragiale 145, inclusă în Caragialiana sa, completată lăudabil cu cea a lui V. Fanache din capitolele Viața ca Mare Comèdie și Conformismul ironic, din cea de-a doua ediție augmentată a studiului amplu Caragiale 146. Avantajați prin acest enorm sprijin exegetic, nu ne rămâne decât să ținem cont și de considerațiile de natură teoretică amintite în prima parte a acestui subcapitol și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan o punere în scenă și o defulare a propriei angoase a imposibilității de comunicare (Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele), a singurătății în existență (Scaunele), a anulării identității și a demnității umane prin conformism sau masificare (Jacques sau Supunerea, Rinocerii), a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de prosperitate. Este astfel o tendință naturală, firească de unificare, de eliminare a barierelor. O comunitate reușește să pună la punct o rețetă de succes. Această rețetă perfecționată cu timpul duce la unificare. Apoi urmează o perioadă de stagnare, de conformism acut. Comunitatea ajunsă acum la limitele sale ecologice nu mai este capabilă să găsească răspunsuri la problemele apărute, sau dacă ele sunt la îndemână , închistarea în vechea formulă le va face inutilizabile. Prea mulți vor avea prea mult de pierdut
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
Jurnalismul și jurnaliștii devin o mare realitate. Condiționarea dintre literatură și societate este însă reciprocă: a societății asupra literaturii, dar și a literaturii asupra societății. Societatea formează gustul literar, literatura este supusă modelor. Neajunsul acestei relații este tendința de omogenizare, conformism și constrângere ce se transmit literelor. Pe de altă parte, literatura este recunoscută ca factor important al organizării și progresului social. Elementul cultural și heteronomic este tot mai contrabalansat, se produce o tot mai radicală răsturnare de perspectivă. Începe ascensiunea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
funcționării democratice a societății. Spre deosebire de Paul Yonnet, nu percepem în societatea de consum [...] o aprofundare, o extindere a procesului de democratizare"2. Asimilarea dezvoltării democratice cu democratizarea moravurilor duce, cu siguranță, la o "creștere a insignifianței"3 acesteia, la triumful conformismului generalizat asupra "întoarcerii subiectului". Sigur, democratizarea moravurilor reprezintă o etapă necesară pentru democrația politică, dar ea nu poate constitui un scop în sine: se cere o dezvoltare a politicii pe măsura sa, adică o politică susceptibilă să lege dezvoltarea economică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
directorilor (Septembrie); tânărul sărac, aderând la „valorile” socialismului și convertindu-i la ele și pe cei proveniți din familiile bune (E târziu pe steaua polară, 1982) sau cel care, dimpotrivă, produs al lumii bune, se „dezmeticește” (Floarea de piatră, 1988). Conformismul temelor și al opticii teziste este compensat într-o anumită măsură de observația sociomorală, F. cunoscând bine mediile în care se mișcă personajele sale. Atunci când se eliberează de clișee, el reușește să creeze chipuri plauzibile, mai ales psihologii sau comportamente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
care poeta și-a câștigat întrucâtva dreptul și care poate fi socotit cel mai de seamă - când e întemeiat pe studiul serios al problemelor vieții și creației: îndrăzneala, această forță în stare să urnească din loc munții rutinei și ai conformismului placid”. POEZIA DEBUTANȚILOR. ALTE PROFILURI LIRICE O trăsătură distinctivă a anului este numărul mare al poeților debutanți în volum, comparativ cu anii anteriori. Debutează editorial Alexandru Andrițoiu (în Țara Moților se face ziuă), Werner Bossert (Vânt nou), Florin Mugur (Cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
valori și s-au angajat în atingerea unor scopuri superioare ca rezultat al influențelor parentale. Ei au preluat în mod necritic valorile sau obiectivele propriei familii fără o analiză prealabilă a acestora. Sunt caracterizați prin cooperare și angajament sau prin conformism și rigiditate, iar evenimentele majore pe care le traversează le ar putea pune în pericol stabilitatea principiilor și valorilor pe care le-au preluat ca atare din mediul exterior. c) identitatea difuză îi caracterizează pe adolescenții care în trecut e
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
patru fețe ale sale", cum spune Antoine în Convorbiri despre regie (Causeries sur la mise en scène, 1903), este destinat să reproducă exact un fragment din lumea reală. Zola deplânge mediocritatea actorilor din vremea lui, incapabili de autenticitate. El critică conformismul conservatorului care formează comedianți fără caracter, având cu toții același tip de joc convențional, moștenit din emfaza Marilor Comedianți. Cum învățământul care este predat acolo se bazează pe postulatul că teatrul nu are nimic în comun cu viața reală, el a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1852101. Pentru că demontează mecanismele societății burgheze căreia îi arată pe față ipocriziile și corupția, Dumas pare că vrea să reînnoade legătura cu aspirațiile sociale și moralizatoare ale dramei burgheze. Însă Zola este foarte repede decepționat de "stilul său factice", de conformismul acestui scriitor care în realitate s-a dovedit "foarte incapabil să observe viața". Dimensiunea neoromantică a operei lui Dumas nu putea decât să-i displacă. "Dumas, scrie el în Convorbirile dramatice, nu are vederea largă a analistului care acceptă admirabilul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucrurile altfel. Publicul tânăr aprecia din ce În ce mai mult filmele de lung metraj americane - făcute adesea de regizori europeni care fugiseră de Hitler sau Stalin. Criticii contemporani se temeau că, alături de mesajele politice subliminale sau manifeste incluse În filme destinate publicului larg, conformismul suficient al culturii populare americane va corupe sau va seda sensibilitatea tineretului european. Însă filmele, În măsura În care contau, par să fi avut mai degrabă efectul contrar. Tinerii spectatori europeni filtrau conținutul propagandistic al filmelor americane obișnuite - invidiind „traiul bun” prezentat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cărui Tableau des États-Unis relua toate resentimentele și câteva dintre antisemitismele polemicilor interbelice -, Îi aprobau pe radicalii culturali, cum ar fi Jean-Paul Sartre (sau britanicul Harold Pinter În ultimele decenii): America era tărâmul puritanilor isterici, sclavi ai tehnologiei, standardizării și conformismului, lipsiți de originalitatea gândirii. Asemenea pericole culturale aveau de-a face mai mult cu ritmul schimbării În Europa decât cu provocarea sau amenințarea reprezentată de America. Așa cum adolescenții europeni identificau viitorul cu o Americă pe care nu prea o cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri 10. Dar anii ’50 au fost și o epocă a inovației - cea din teatru, literatură și cinema fiind mult mai durabilă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Brandt. Acest decret excludea din sectorul de stat orice persoană angajată În acte politice considerate contrare Constituției și urmărea, evident, să țină suporterii extremelor politice, dreapta sau stânga, departe de posturile sensibile. Într-o cultură deja extraordinar de predispusă la conformism, decretul a stârnit temeri legate de o posibilă cenzură (sau mai rău); el nu era Însă câtuși de puțin acel preludiu la dictatură de care se temea opoziția și la care sperau extremiștii. Nici stânga teroristă, nici dreapta neonazistă aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmare nu numai a limitelor inerente cunoașterii, ci și ca rezultat al unor interese, scopuri, obiective care contrazic cerințele unor acțiuni raționale, bine elaborate pe baza unor calcule de eficacitate greșit fundamentate. Între egoism și altruism, între pasivism și aventurism, conformism și contestare, există o serie de timpi care pot genera perturbări sociale. Dimensiunea etică în conceperea resurselor umane devine tot mai importantă într-o lume tot mai mult supusă unor șocuri destabilizatoare, și tot mai mult integrată la nivel global
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]