1,079 matches
-
legi care eludează hotărârile Curții Supreme și astfel transformă în literă moartă prevederile constituționale, asta în timp ce minoritatea care protestează sau ar dori sa protesteze contra acestor încălcări flagrante și sistematice ale Constituției S.U.A., suportă din partea mediului o colosală presiune întru conformism, fiind intimidați și reduși astfel la tăcere. Chiar și anumite instituții federale importante s-au lasat antrenate în tentative de eludare, de ocolire a deciziilor Curții Supreme: parlamentul federal american ("Congresul") de ex., a adoptat în 1993 "Legea de Reabilitare
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
în tranzit. Toffler compară ascensiunea publicului pentru cultură în America de după cel de-al Doilea Război Mondial cu dezvoltarea alfabetizării de masă în Anglia secolului al XVIII-lea. Toffler consideră că arta este cea care se află în antiteză cu conformismul, cu standardizarea vieții contemporane. Arta este cea prin care individul își poate exprima unicitatea. Interesantă este teoria lui Toffler cu privire la rolul artei în lume. Astfel, pentru el arta este cea care reprezintă ordinea într-o lume haotică, fiind un leac
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
dintre bărbați cred în Anglia într-o existență după moarte, în timp ce nivelele în Statele Unite se ridică la 78% (femei), respectiv 68% (bărbați). Faptul că ecartul este mai mare în cazul comportamentelor religioase private și în zonele unde presiunea socială de conformism este mai mică, demonstrează că această diferență nu se datorează unui factor social sau cultural, întrucât "fenomenul crește în intensitate când presiunea socială diminuează." Ecartul nu se limitează numai la culturile occidentale, ci este general uman, regăsindu-l în toate
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
singur rol important, anume de a arăta poporului român că Statele Unite consideră încă guvernul comunist impus de Moscova drept legal și legitim. Această concluziune evidentă aduce și mai mare descurajare și un simțământ de totală părăsire, ducând spre un total conformism și spre secătuirea forțelor morale ale rezistenței. Excelență, bazați pe aceste motive îndrăznim a vă ruga respectuos să luați în considerare urgentă problema retragerii recunoașterii guvernului comunist. Liga Românilor Liberi exprimă adânca speranță a mii de exilați români că o
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de mai jos: „Această impresie vine de la cohorta de poeți care-și robesc lăudabila voință de noutate a tinereții unui ezoterism nivelant, acelei industrii comune de imagini abstruze, idee neajunsă la exprimare, vrăjitorie fără vrajă și incantație fără cântec. Paradoxul conformismului în inconformism le subminează fatal tinerețea și poezia. Și mirarea cea mai legitimă este că mai toate revistele de literatură, după ce au cultivat proza rimată, ritmată sau doar ușor metaforizată, cultivă de câțiva ani această poezie, în uniformă, de data
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
în artă și literatură. Din acest moment, "eroi pozitivi" sunt numai personajele care se identifică cu programul și metodele partidului comunist. Doctrina realismului socialist a dus la schematizarea și unilateralitarea literaturii ruse. Puțini scriitori depășesc, datorită talentului lor, cu tot conformismul ideologic, mediocritatea dominantă din perioada 1934-1939. În afară de romanele lui Mihail Șolohov, mai sunt de menționat romanul Lui Leonid Leonov, "Drumul spre ocean" (1935), în care se redau gândurile unui comisar politic aflat pe patul de moarte, precum și unele din cărțile
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
precum "Tineri muncitori în creația literară contemporană" ("Contemporanul", nr. 18, 14 mai 1962), "Înnoire" ("Contemporanul", nr. 34, 24 august 1962), "Laudă creației" ("Contemporanul", nr. 44, 1 noiembrie 1963), "Realism - realism socialist" ("Gazeta literară", nr. 22, 28 mai 1964), ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe alte asemenea articole scrise pe aceeasi structura a literaturii proletcultiste de omagiere
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
creația pictorilor Komàromi Katz Éndre sau Ivány Grünwald Béla din pinacoteca timișoreană. Colecția de pictură franceză a muzeului aparține secolelor XIX și XX, când Parisul, devenit centru al vieții cultural-artistice europene, cunoaște cele mai violente confruntări între noile curente și conformismul unei arte tradiționaliste ce slujea oficialităților vremii. Lucrările pe care le deținem sugerează doar unele aspecte ale climatului plastic francez din această perioadă: preocupările școlii de la Barbizon se reflectă în „Peisaj la Fontainbleau” a lui Diaz de la Peňa, sau în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
o persoană poate fi placeboreactivă într-o zi și placebononreactivă peste câteva săptămâni sau invers). Totuși, prin administrarea unor tehnici proiective și a unor teste de personalitate s-a constatat că trăsături de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul, corelează cu un grad crescut de reactivitate la substanțele Placebo, în timp ce alte trăsături că: introversia, sociofobia, rigiditatea, susceptibilitatea și neîncrederea se opun apariției fenomenului Placebo, corelând cu apariția unor reacții nonplacebo. S-a demonstrat că femeile răspund pozitiv, mai intens
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
realitate mai vastă nu se poate parveni decât prin dezvoltarea evolutivă a realităților anterioare” ("Note asupra unității europene"). Sub rezerva păstrării continuității istorice, într-un cuvânt - a tradiționalismului, orice ideologie poate crește, căci așa cum scrie Albert Thibaudet, „un pluralism de conformisme rămâne, din punctul de vedere al libertății și al liberalismului, preferabil unui conformism monopolist. Libertatea ar mai crește încă în interstițiile lor, ca micsandrele între pietre”. Liberalismul se impune așadar oricărui spirit onest, înțeles în sensul larg al libertății de
Alexandru Vianu () [Corola-website/Science/313718_a_315047]
-
anterioare” ("Note asupra unității europene"). Sub rezerva păstrării continuității istorice, într-un cuvânt - a tradiționalismului, orice ideologie poate crește, căci așa cum scrie Albert Thibaudet, „un pluralism de conformisme rămâne, din punctul de vedere al libertății și al liberalismului, preferabil unui conformism monopolist. Libertatea ar mai crește încă în interstițiile lor, ca micsandrele între pietre”. Liberalismul se impune așadar oricărui spirit onest, înțeles în sensul larg al libertății de opinie. Mersul societății și al individului își capătă sensul printr-o voință de
Alexandru Vianu () [Corola-website/Science/313718_a_315047]
-
noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e caracteristic) în culegerea de schițe. "Jurnalul cu file violete" (1955) e menționabil numai pentru introducerea notei umoristice, fiindcă în rest conformismul se păstrează, acordat cu noile indicații, prin care se recunoaște că pe lângă „realizări" mai sunt și neajunsuri. De altfel, întreaga proză umoristico-satirică a lui Silvestru are această notă de acomodare și chiar de ocolire a strategiilor esopice și subversive. Faptul
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
cu Ștefan. Numele actorilor și ale echipei tehnice sunt menționate în ordinea apariției pe genericul filmului. În "Dicționarul de filme românești", criticul Tudor Caranfil notează despre film: „"Universul «delicat» al «instituționalizării» copiilor, abordat fără chemare, cu prudență și, mai ales, conformism. Lipsă totală de fantezie, emoție și forță expresivă într-o temă care tocmai asemenea «ingrediente» pretindea."”
Prea tineri pentru riduri () [Corola-website/Science/319466_a_320795]
-
adoptarea unui stil de îmbrăcăminte oarecum neîngrijit și a unui vocabular împrumutat de la muzicienii de jazz. Identificați de unii ca iubitori de jazz, droguri, excese sexuale și hedonism frenetic, ei pot fi mai degrabă caracterizați că anti-autoritari, împotriva materialismului și conformismului american de după război. Printre operele de căpătai ale acestei generații pot fi menționate poemul „Howl” a lui Allen Ginsberg (1956), românul „Naked Lunch” al lui William S. Burroughs (1959) și românul „On the Road” al lui Jack Kerouac (1957). Cel
Generația beat () [Corola-website/Science/320315_a_321644]
-
care tratează experiența imigranților în Regatul Unit” care capturează dezorientarea imigranților (asociată visurilor) și procesul lor de „unire-prin-hibridizare”. Cartea este văzută ca un „studiu al înstrăinării”. Muhammd Mashuq ibn Ally scria că „"" este despre identitate, înstrăinare, dezrădăcinare, brutalitate, compromis și conformism. Cu aceste concepte se confruntă toți emigranții, deziluzionați de ambele culturi: de cea în care au trăit și de cea în care au venit. Știind că nu pot trăi o viață de anonimat, ei caută o cale de mijloc între
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
bărbații și femeile se schimbă în timp, variază între și în interiorul comunităților și culturilor ca rezultat al schimbărilor istorice, sociale, economice, politice și culturale (de exemplu mișcarea feministă a secolului XX a influențat semnificativ atitudinile tradițional-conservatoare privind rolurile de gen). Conformismul conținut de rolurile de gen tradiționale, dincolo de avantajele evidențiate de exemplu de funcționalism (care consideră de exemplu că prin conservarea complementarității rolurilor masculine și feminine se menține funcționarea optimă a societății) are efecte negative asupra indivizilor. Multe cercetări au dovedit
Rol de gen () [Corola-website/Science/325265_a_326594]
-
complexul Electra; și 12 din 22 de pacienți au regresat către stagiile primare ale dezvoltării psihosexuale. Ficțiunea permite oamenilor posbilitatea de a identifica protagoniștii poveștilor prin selectarea aspectelor care ar putea să fie conform propriilor dorințe. Adesea pentru a promova conformismul social, mitul, povestea, teatru sau filmul prezintă o poveste a cărei menire este să sperie oamenii de a-și urma și a acționa conform propriilor dorințe. Pe durata socializării infantile, basmele îndeplinesc o anumită funcție: băieții și fetele se identifică
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
este solicitat să joace într-un film nou, în timp ce Jean Constantin se întoarce la zugrăvitul pereților. Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul Paul Everac și a purtat titlul „Castele de nisip”. Regizorul Iulian Mihu nu a fost mulțumit de „conformismul și platitudinea materialului scriptic, de lipsa de virulență a satirei” (după cum o cataloga ulterior umoristul Valentin Silvestru) și a operat modificări în text, provocând supărarea scenaristului care a susținut că opera sa i-a fost denaturată și că nu și-
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
avut parte de o soartă nefericită, deși umorul său este virulent. Punctul lui de vedere este următorul: "„o comedie originală, cu o soartă ingrată. Renegat de primul scenarist (în total dezacord cu noua sa formulă produsă de regizorul nemulțumit de conformismul și platitudinea materialului scriptic, de lipsa de virulență a satirei), filmul s-a menținut pe propriile-i picioare, adică pe contribuțiile esențiale ale regizorului de fapt (I. Mihu) și ale celui din film (maestrul Jean Georgescu), pe comentariul incandescendent al
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
în care un doctor orgolios îi povestește unui medic mai tânăr, care-l vindecase de o boală grea, o poveste de dragoste trăită de el cu o asistentă medicală. Această aventură sentimentală l-a scos pentru scurt timp „din lumea conformismului și minciunii convenționale în care se complace «cu distincție», și în care revine, consecvent principiului său că «un bărbat superior nu poate iubi o femeie de condiție incertă»”. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
jumătate orb care se năpustește sălbatic înainte fără să-l intereseze ce se află acolo. Rinocerita rezumă ceea ce Eugen Ionescu percepe a fi în epocă două mari maladii ideologice, anume totalitarismul (sub forma lui istorică de nazism și fascism) și conformismul: „Trebuie să urmăm spiritul epocii”, declară în piesă un personaj (învățătorul pensionar Botard). Eugen Ionescu denunță astfel linia minimei rezistențe aplicată sistematic de omul tipic al majorității, oricare ar fi ea, căci este infinit mai dificil să ne asumăm responsabilitatea
Rinocerizare () [Corola-website/Science/327521_a_328850]
-
o colecție de fotografii de pe iPhone și retușate cu aplicații mobile, pe care Oskar Freysinger le-a completat cu epigrame. Slobodan Despot susține o concepție despre om și societate bazată pe înrădăcinare și pe autonomia indivizilor și comunităților. Adversar al conformismului, el este unul dintre puținii care combat abordarea "corectitudinii politice" de toate felurile, atât de stânga, cât și de dreapta. Creștin, botezat ortodox la vârsta de 21 de ani, el nu susține nici un partid politic, dar se declară apropiat de
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
pe intelectualii ruși în contradicție cu ei-înșiși și cu vremurile pe care le trăiesc. Personajul principal, Andrei Starțov, un intelectual cultivat și sensibil cu o educație occidentală, aderă la cauza Revoluției Ruse, dar nu reușește să se adapteze colectivismului și conformismului impuse de noul regim comunist. Primirea cărții a fost una deosebit de favorabilă în Uniunea Sovietică, iar "Orașe și ani" a fost reeditat de mai multe ori în anii următori, având parte de un mare succes critic și comercial. Romanul a
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
ajunge la concluzia că fericirea individuală și sensul vieții constau numai în unirea cu masele și în lupta revoluționară. Idealismul său pacifist și umanitarist îl aduce cât de curând într-un conflict inevitabil cu ideologia comunistă ce propaga colectivismul și conformismul social și politic în dauna individualismului. Starțov se află în fața unei alegeri dificile, iar atitudinea sa șovăielnică și oscilarea constantă între dorința sinceră de a se alătura Revoluției și dragostea sa pentru nemțoaica Marie Urbach îl fac să nu se
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
unor critici, Kurt Wann și markgraful von Schönau sunt personaje implauzibile, părând mai degrabă construcții literare ideologice decât oameni reali. Un personaj straniu al romanului este Marie Urbach, o „fiică a pădurii” răsfățată și capricioasă care-și manifestă dezgustul față de conformismul și conservatorismul prusac al societății germane antebelice și fuge din pension alături de un amant de ocazie, markgraful von Schönau, pentru a se dedica apoi cauzei socialiste. Secvențele romantice și sentimentale în care apare amintesc de romanul "Cărarea pierdută" (1913) de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]