1,097 matches
-
fațeta articulară superioară, în general simetrică. Observarea unei osificări incomplete sau supranumerare în vârful apofizei spinoase este mai banală chiar decât calcificarile ligamentului nucal pe linie mediană, între mușchii paravertebrali. Pe radiografiile oblice: permite observarea găurilor de conjugare. Gaura de conjugare poate fi mărita ca urmare a unei hipoplazii pediculare. În cazul unei aplazii complete gaura de conjugare este dublă (este în contact cu trei corpuri vertebrale). Aceste două anomalii congenitale trebuie deosebite de prezența unui neurinom sau a unui angiom
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
mai banală chiar decât calcificarile ligamentului nucal pe linie mediană, între mușchii paravertebrali. Pe radiografiile oblice: permite observarea găurilor de conjugare. Gaura de conjugare poate fi mărita ca urmare a unei hipoplazii pediculare. În cazul unei aplazii complete gaura de conjugare este dublă (este în contact cu trei corpuri vertebrale). Aceste două anomalii congenitale trebuie deosebite de prezența unui neurinom sau a unui angiom. Nu se face niciodată de primă intenție, ci completează radiografiile simple. Talia mică a vertebrelor cervicale impune
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
Secțiunea orizontală permite evaluarea diferitelor componente anatomice. Măduva este vizualizată bine, înconjurată de lichid cefalorahidian, dar spațiul epidural este mai mic decât cel lombar și foarte bogat în vase. Ganglionii spinali și rădăcinile se văd foarte bine în găurile de conjugare ca și îngustarea lor printr-o eventuală hernie de disc. Utilizarea unei injecții cu substanță de contrast accentuează structurile anatomice. Este o investigație de rezerva, ce permite o explorare regională mai largă a coloanei cervicale din profil. În secțiune sagitală
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
afectate și discurile vecine. Discul C5-C6 are înălțime redusă. Platourile adiacente sunt osteoscleroase. Se formează osteofite anterioare, laterale și posterioare. Ultimele pot îngusta canalul rahidian. Sunt afectate de AC și articulațiile intervertebrale. Acestea proemină anterior și lateral, îngustând găurile de conjugare. Constrâgerile asupra coloanei cervicale sunt accentuate de rectitudinea sau chiar de hiperlordoza acesteia. "Simptome:" - durerea cervicală: de la cervicalgii cronice pâna la durere acută. Cervicalgiile cronice se manifestă ca un fond dureros aproape permanent în partea mijlocie și distală a coloanei
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
Examenul clinic:" Evidențiază: Diagnostic radiologic Radiologia pune diagnosticul de AC, dar fără sa indice rolul său în fenomenele patologice observate. "Rg. de profil:" Permite evaluarea: " Rg. antero-posterioară:" Permite evaluarea: "Rg. 3/4:" Permite cea mai bună vedere a găurilor de conjugare. Este analizată îngustarea lor. Tratament Este medical, cu exceptia complicațiilor. Constă in: După trecerea puseelor: reeducarea activă și pasivă, exerciții proprioceptive și gimnastică zilnică. Curele termale au rol benefic. Prizele de medicamente trebuie repartizate regulat pe timpul zilei. Aceste artroze sunt descrise
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
antrenează o elongație radiculara. Dar acest semn este mai puțin frecvent pozitiv decât manevra Lasegue în cazul lombosciaticei. Umărul este liber. Diagnostic radiologic: sunt obligatorii 4 incidențe: Pe radiografii pot fi observate: Toate aceste modificări duc la diminuarea găurii de conjugare. Uneori nu se constată artroza, ci doar o tulburare a staticii vertebrale: rigiditate, pierderea lordozei fiziologice. Tulburarea staticii vertebrale poate fi evidențiată pe radiografia de profil în flexie și extensie. Examenul radiologic poate fi valoros și pentru ca poate preciza eventuala
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
care îl precede: "Elle aime travailler en écoutant de la musique" „(Ei) îi place să lucreze ascultând muzică”. Participiul trecut francez are aceeași origine că participiul românesc. Se formează de regulă de la rădăcina perfectului simplu, cu sufixe diferite în funcție de clasă de conjugare: Și participiul trecut este mult folosit că adjectiv calificativ: "une porte ouverte" „o ușă deschisă”. Că în română, cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle a parlé" „(ea) a vorbit
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
poruncită, eventuală sau ipotetică. Acest mod se găsește în toate limbile și este cel mai frecvent folosit. Indicativul este singurul mod care are morfemul caracteristic zero. Are cele mai multe forme temporale (șapte). Observații: Observație: Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
spaniolă. este o limbă amerindienă din grupul limbilor aimarane. Este subîmpărțită în două dialecte: aimara centrală, vorbită de 2.262.900 de oameni și aimara sudică, vorbită de 219.000 de oameni în Peru. Există diferențe în vocabularul și în conjugarea verbelor între aceste două dialecte. Există doar o singură altă limbă în acest grup, limba jaqaru, vorbită de doar 740 de persoane în două sate în regiunea Lima, Peru. Conform „Cărții roșia a limbilor în pericol” a organizației internaționale UNESCO
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
fenomenele atomice descrise de mecanica cuantică sunt T-invariante, pe când interacțiile slabe (de exemplu dezintegrarea beta) nu sunt. Modelul standard al particulelor elementare este CPT-invariant, adică este invariant față de aplicarea simultană a transformărilor de "inversie temporală" (T), "paritate" (P) și "conjugare de sarcină" (C); el nu este invariant față de transformări T, P sau C aplicate separat.
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv "appeler" „a chema” - "j’appelle" „(eu) chem”. După apariția tiparului în Europa (secolul al XV-lea) și mai ales odată cu răspândirea sa în timpul Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), se face tot mai
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Construcției Cayley-Dickson. Așa cum cuaternionii pot fi definiți ca perechi de numere complexe, așa și octonionii pot fi definiți ca perechi de cuaternioni. Astfel, produsul a două perechi de cuaternioni ("a", "b") și ("c", "d") este definit prin unde formula 8 denotă conjugarea cuaternionului "z". Această definiție este echivalentă cu cea mai de sus, atunci când opt octonioni unitari sunt identici cu perechile Înmulțirea octonionilor nu este nici comutativă: nici asociativă: Octonionii satisfac o formă slabă de asociativitate: ei sunt alternativi. Acest lucru înseamnă
Octonion () [Corola-website/Science/330042_a_331371]
-
perechi minimale: "și elle" [si.ɛl] „dacă ea” - "ciel" [sjɛl] „cer”, "pays" [pɛ.i] „țară” - "paye" [pɛj] „plata”, "abbaye" [a.bɛ'i] „abație” - "abeille" [a.bɛj] „albina”, "tu aș" [ty.a] „ai” - "tua" [tɥa] „omorî” (perfect simplu). În procesele de conjugare și de derivare se observă multe alternante între sunete. Mai sus s-au văzut alternante vocală ~ semivocala corespunzătoare. Cele mai multe alternante sunt vocalice, iar dintre acestea, cele mai frecvente sunt între perechile vocală semiînchisa ~ vocală semideschisă, determinate de caracterul accentuat sau
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci nu redă fidel pronunțarea, în conjugare trebuie să se țină seamă de faptul că în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
numai în vorbire, limitat la verbe cu sens perfectiv, după anumite conjuncții cu sens temporal. Exemplu: "Et quand ils ont eu fini de discuter, ils sont repartis tranquillement" „Și când au terminat de discutat, au pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod tradițional, verbele franceze sunt clasate în trei grupe de conjugare, după sufixul care formează infinitivul lor: În secțiunile următoare se prezintă formele verbale folosite în limba vorbită. În afară de acestea se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cu sens temporal. Exemplu: "Et quand ils ont eu fini de discuter, ils sont repartis tranquillement" „Și când au terminat de discutat, au pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod tradițional, verbele franceze sunt clasate în trei grupe de conjugare, după sufixul care formează infinitivul lor: În secțiunile următoare se prezintă formele verbale folosite în limba vorbită. În afară de acestea se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta se formează participiul trecut, folosit și în limba vorbită. Se mai prezintă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
La modul indicativ, în mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
dans cette situation" „Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în situația asta”. Formare: rădăcina infinitivului + o vocală caracteristică pentru categoria de verbe + desinențe specifice (ultimele două verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comerciantă”, "dirigeant, dirigeante" „conducător, conducătoare”. În limba scrisă, o construcție cu participiul prezent poate înlocui două tipuri de subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s sau -t), înaintea căruia se găsește vocala lor caracteristică de la perfectul simplu: Verbe
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
construcție cu participiul prezent poate înlocui două tipuri de subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s sau -t), înaintea căruia se găsește vocala lor caracteristică de la perfectul simplu: Verbe mai importante cu participiu trecut neregulat sunt "être" → été, "écrire" → écrit, "faire" → fait, "venir" → venu. Și participiul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]