2,717 matches
-
de 16% în centrele cu volum operator scăzut (sub 2 cazuri/an) la o mortalitate de 4% în centrele cu volum operator crescut (peste 5 cazuri/an) [29]. Mezopancreasul sau lamina retroportală Mezopancreasul sau lamina retroportală este reprezentat de țesutul conjunctiv areolar, adipos, ramuri nervoase cu originea la nivelul plexului nervos mezenteric superior, vase limfatice, ganglioni limfatici și vase sanguine [30]. El este situat retropancreatic, între capul, procesul uncinat pancreatic și șanțul interaorticocav, posterior VMS și AMS (fig. 305 și 306
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
decolarea duodenopancreatică tip Kocher, până la nivelul marginii stângi a aortei, realizând o bună expunere a regiunii interaorticocave. Se identifică originea AMS imediat superior de vena renală stângă, cu înconjurarea arterei cu un loop vascular. Se continuă către inferior disecția țesutul conjunctiv perivascular de pe flancul drept al arterei. În 15-20% din cazuri, la 1-2 cm de originea AMS se va întâlni o arteră hepatică dreaptă accesorie sau înlocuitoare, element ce trebuie prezervat o dată cu continuarea disecției. Dacă se identifică invazia tumorală a AMS
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
leucocite în structura unor trombuși, cei doi, adepți ai nașterii spontane a celulelor din masa nediferențiată a blastemei, considerau că elementele albe au fost generate prin acest proces. Rudolf Virchow era convins că la originea tuturor cancerelor se află „celula conjunctivă“ (se referea la fibroblast). El era atât de sigur că la baza histogenezei oricărui neoplasm se află fibroblastul, încât a rămas surprins și contrariat când, în 1865, compatriotul său, Karl Thiersch (1822-1895) a demonstrat că celula epitelială se poate canceriza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
du Bois-Reymond, Theodor Schwann, Friedrich Gustav Jakob Henle, Carl Ludwig Ernst Haeckel, Rudolf Virchow ș.a. Așadar, în 1865, K. Thiersch a demonstrat originea epitelială a cancerului de piele, ceea ce îl opune doctrinei lui Virchow care vedea originea carcinoamelor în țesutul conjunctiv. Descoperirile lui Thiersch au fost totuși acceptate abia după publicarea cercetărilor lui Wilhelm von Waldeyer-Hartz (1836-1921), de la Universitatea din Breslau. Din păcate, la nivelul anilor 1865-1880, nici vienezul C. von Rokitansky, nici berlinezul R. Virchow nu au fost capabili să
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul condițional se formează cu auxiliarul vrea-voi, la fel ca în greacă, iar, în multe situații în care limbile occidentale folosesc infinitivul, româna recurge la conjunctiv, chiar în cazul aceluiași subiect. De altfel, în română s-au petrecut și treceri de paradigme de la conjunctiv la indicativ, cum s-a întîmplat în cazul timpului mai mult ca perfect și în cazul unor forme de prezent ale verbului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu auxiliarul vrea-voi, la fel ca în greacă, iar, în multe situații în care limbile occidentale folosesc infinitivul, româna recurge la conjunctiv, chiar în cazul aceluiași subiect. De altfel, în română s-au petrecut și treceri de paradigme de la conjunctiv la indicativ, cum s-a întîmplat în cazul timpului mai mult ca perfect și în cazul unor forme de prezent ale verbului esse, precum persoana a treia plural (ei sînt). Pentru realizarea comparativului de superioritate se folosește, la fel ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai haber, căci prezența lui tener într-o structură asemănătoare are valoare emfatică. Spaniola, la fel ca portugheza, a păstrat mai mult ca perfectul indicativ latin, pe care româna l-a refăcut prin preluarea paradigmei de la mai mult ca perfectul conjunctiv, iar italiana și franceza l-au reconstruit după modelul perfectului compus. Întrucît Peninsula Iberică a fost timp de aproape 800 de ani sub ocupație arabă, lexicul limbii spaniole este impregnat de cuvinte arabe. De altfel, în lupta pentru eliberarea de sub
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elev). Ca atare, au rezultat forme omonime pentru persoanele întîi singular și a treia plural pentru indicativ prezent. Dar, forma redusă (și conjunctă) s era prea puțin relevantă în comunicare și, de aceea, în latina orientală, forma analogică *sintunt de la conjunctiv, persoana a treia plural, timpul prezent, a fost preluată la indicativ, iar sintunt, prin pierderea terminației, a devenit sint. Folosirea formelor conjunctivului la indicativ s-a produs, de altfel, și în alte situații, încît mai mult ca perfectul indicativ românesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conjunctă) s era prea puțin relevantă în comunicare și, de aceea, în latina orientală, forma analogică *sintunt de la conjunctiv, persoana a treia plural, timpul prezent, a fost preluată la indicativ, iar sintunt, prin pierderea terminației, a devenit sint. Folosirea formelor conjunctivului la indicativ s-a produs, de altfel, și în alte situații, încît mai mult ca perfectul indicativ românesc este urmașul mai mult ca perfectului conjunctiv din latină. Urmînd modelul omonimiei din cazul lui s, sint s-a folosit și la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a fost preluată la indicativ, iar sintunt, prin pierderea terminației, a devenit sint. Folosirea formelor conjunctivului la indicativ s-a produs, de altfel, și în alte situații, încît mai mult ca perfectul indicativ românesc este urmașul mai mult ca perfectului conjunctiv din latină. Urmînd modelul omonimiei din cazul lui s, sint s-a folosit și la persoana întîi singular, unde în latină era sum. Evoluția fonetică obișnuită, în cadrul căreia i+n a devenit în, a produs forma românescă sînt, păstrată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Conjurația era (în curs de a fi) împrăștiată".; rom. Rochia vine strînsă la gît (de fermoar). Aprecierea acțiunii exprimate de verb de către vorbitor se redă de obicei prin intermediul categoriei modului, care s-a transmis limbilor romanice uneori cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui în unele situații de condițional, un mod inexistent în latină. Condițional-optativul are, în limbile romanice, un prezent și un perfect, ambele perifrastice fiind alcătuite dintr-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca perfectul compus, o acțiune terminată în trecut. Mai mult ca perfectul latin s-a păstrat pînă astăzi în spaniolă, în portugheză și, dialectal, în italiană. În limba română, locul mai mult perfectului indicativ l-a luat forma corespunzătoare a conjunctivului (cîntasem, văzusem etc., continuatoare ale formelor latinești în -esemus), dar în franceză și în italiană a luat naștere o formă nouă, compusă, după modelul perfectului compus, dar cu auxiliarul la imperfect. Ca atare, din perspectiva mai mult ca perfectului, limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rezultat în română voi cînta (o structură similară cu cea întîlnită în dialectele italiene de sud). A rămas însă în uz și formula habeo ad cantare din care a rezultat v. rom. am a cînta, de unde, prin înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, a rezultat am să cînt. Cele patru timpuri ale conjunctivului latin s-au transmis numai în parte limbilor romanice, fiecare dintre aceste limbi organizînd acest mod într-o manieră proprie, uneori prin inovații ce nu mai reflectă o relație directă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întîlnită în dialectele italiene de sud). A rămas însă în uz și formula habeo ad cantare din care a rezultat v. rom. am a cînta, de unde, prin înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, a rezultat am să cînt. Cele patru timpuri ale conjunctivului latin s-au transmis numai în parte limbilor romanice, fiecare dintre aceste limbi organizînd acest mod într-o manieră proprie, uneori prin inovații ce nu mai reflectă o relație directă cu stările originare. Trecerea de la caracterul preponderent sintetic al limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
instrument gramatical, prin extinderea prezenței lui la toate timpurile și modurile diatezei pasive, în franceză și în italiană la unele verbe pentru formarea perfectului compus și mai mult ca perfectului, în română la formarea perfectului cu diferite nuanțe (viitor anterior, conjunctiv perfect, condițional perfect, prezumtiv perfect etc.). În spaniolă și în portugheză există cîte două verbe pentru semnificațiile "a fi" și "a avea". Pentru "a avea" se întîlnesc descendenții lat. habere (sp. haber, pg. haver) cu cei ai lat. tenere (sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar would din wolde, preteritul lui wyllan, al cărui urmaș este will. Ca atare, corespondența originară shall-should și will-would atestă relația dintre viitor și condițional. Situația se reflectă și pe terenul limbii germane, căci forma cu valoare de condițional a conjunctivului se construiește după modelul würden + infinitiv (Sie sagte, dass sie in Hamburg wohnen würde. "Ea spunea că ar locui în Hamburg"), iar würden este forma indirectă a preteritului wurden de la verbul werden. Această structură nu este însă obligatorie, dar este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a două auxiliare la imperfect, după modelul perfectului compus, în vreme ce spaniola și portugheza, pe de o parte, care continuă mai mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca perfectul conjunctiv, exprimă acest timp în mod sintetic. Se constată apoi că, spre deosebire de ariile laterale, franceza și italiana au un articol partitiv. Asemenea fenomene constatate în plan sincronic, în existența actuală a limbilor romanice, explică succesiunea de fenomene, fiindcă limbile centrale prezintă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
descendență astrală: „Nimeri-n lume nu s-or d-aflat,/ Numai Gheorghe, Făt-Frumos,/ El în lume s-or d-aflat,/ S-or d-aflat, s-or devărat/ Să-mi ia sora soarelui.” (CiocăneștiIalomița). Alăturarea perfectului compus în formă populară cu conjunctivul prezent deschide perspectiva unui timp sacru, în care totul apare predestinat. Gheorghe, Făt-Frumos, s-a născut în durata istorică cu menirea de a avea ca soție pe însăși sora soarelui, ceea ce implică în mod obligatoriu o eroizare. Conjunctivul prezent are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
populară cu conjunctivul prezent deschide perspectiva unui timp sacru, în care totul apare predestinat. Gheorghe, Făt-Frumos, s-a născut în durata istorică cu menirea de a avea ca soție pe însăși sora soarelui, ceea ce implică în mod obligatoriu o eroizare. Conjunctivul prezent are aici valoarea unei ursiri, a unei fapte care motivează însăși apariția flăcăului pe lume. Relația sintactică la nivelul frazei face din nunta cu valențe de hierogamie scopul suprem al procesului ontologic și revelează menirea superioară a tânărului. Descântecele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
etapă necesară, o moarte întru esență: „Țânând mâna la gură, a slăbit mâna de la gură ș-a zâs:Să te-mpietrești. S-a-mpie- trit și el, și calu. S-a făcut stâncă dă piatră” (Scheiu de SusDâmbovița). Porunca magică utilizează timpul conjunctiv prezent ce materializează voința divină fără întârziere. Efectul vorbelor este egal resimțit cu sens imperativ de armăsarul feciorului, demonstrând o dată în plus trupul spiritual comun al perechii eroice. Ipostaza avimorfă a feminității sacre împietrește voinicii care au pătruns pe tărâmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-a desfășurat în timpul profan, în anticiparea intrării în sacru a fetei de măritat. La nivel morfo-sintactic sugestia este dată de perfectul compus al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepureșchiop: și cine calcă pe moșia lui, nu scapă nepedepsit”. Atenționarea vizuală cu rol educativ incubă dorința explorării, accentuată de conjunctivul cu valoare de imperativ. A fi dus de păcate într-un loc pentru ispășirea lor se traduce în plan ritual într-un act fatidic, menit să închidă un cerc evolutiv, să răscumpere fapte ale profanului pentru a se integra în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetitivă, aproape sâcâitoare, constanța cu care aceasta se reia arătând, de fapt, nevoia imperioasă de a provoca un anumit gest: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari, ieșa șarpili acela-nainti”. O frecvență importantă are și conjunctivul prezent, ca timp cu puterea de a modifica viitorul, și de aceea el este propriu unor instanțe inițiate, cum sunt colindătorii sau descântătoarele. Aceștia au cunoașterea necesară pentru a asista și ghida traseul inițiatic al tinerilor. Modul condițional optativ primește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uman și evoluția astrală. Curba emoțională conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul conjunctiv al celui de-al doilea verb lasă o slabă posibilitate muribundului să-și revină, construcția trăgea moarte are un grad de certitudine major. Substantivul precizează cu exactitate procesul ireversibil al agoniei, spre deosebire de conjunctivul încărcat cu virtualități situaționale. „În interiorul narațiunii repetarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]