1,241 matches
-
tabloului cultural al comunității aromane din Turcia. Se publică literatura originală - proza de N. Batzaria, N.T. Belimace, I. Foți, Ioan Vuloagă, poezie de Marcu Beza, Elenă Pocletaru, P. Baravache, Ț. Constantin, Dumitru Cosmulei -, material folcloric și studii dialectale (Theodor Capidan, Conservatorismul dialectului nostru față de acela al limbii grecești). Alți colaboratori: S. Beberi, G. Zuca, E. Porfirescu, George Murnu, Zicu Araia. V.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287906_a_289235]
-
altele, Hayek a preluat un viguros antistatism), a devenit referința unei forme dogmatice de liberalism, greu de îmbrățișat după sfârșitul Războiului Rece fără a trebui să te închizi într-un sectarism. Astfel, după prăbușirea cvasigenerală a „socialismului real”, liberalismul și conservatorismul nu se mai pot delimita atât de net de socialismele contemporane - mai ales de cele occidentale, niște doctrine și practici hibride, cu multe elemente de liberalism -, ci trebuie să dialogheze cu ele, atente mereu la Zeitgeist și la realitate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
delimita atât de net de socialismele contemporane - mai ales de cele occidentale, niște doctrine și practici hibride, cu multe elemente de liberalism -, ci trebuie să dialogheze cu ele, atente mereu la Zeitgeist și la realitate. În același spirit, liberalismul și conservatorismul pot rămâne vii numai în măsura în care continuă să dialogheze și între ele. O primă condiție pentru succesul unui atare dialog este confruntarea permanentă cu problema teologico-politică: mulți gânditori liberali moderni și contemporani sunt atei, dar liberalismul se poate gândi și într-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Girard; dintre cele traduse în românește, vezi în special Violența și sacrul (traducere de Mona Antohi, Nemira, București, 1995) și Țapul ispășitor (traducere de Theodor Rogin, Nemira, București, 1997). 3. Dintre acestea, știu că s-au tradus: Dincolo de liberalism și conservatorism, ALL, București, editor Adrian-Paul Iliescu, 1996; Liberalismul, traducere de Anca Gheauș, introducere de Cătălin Avramescu, Du Style, București, 1998. 4. Așa se face că Gray a fost una dintre vedetele conferinței „Reshaping Globalization: Multilateral Dialogues and New Policy Initiatives”, organizată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au ocupat funcții de consiliere, decizie și execuție în aparatul de stat, în special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și în această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s-a născut și o splendidă butadă pentru a ironiza
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich Jaeger în cartea amintită) re-situarea socială și istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Congresului, grăbită și de noua conjunctură: războiul din Vietnam și efectele sale devastatoare asupra prestigiului Statelor Unite în lume (și acasă), apariția unor noi forme ale stângii, (auto)critice, revizioniste și antisovietice, ridicarea unor noi forme ale dreptei, a unui nou conservatorism american, uzura spiritului triumfalist al americanilor, ridicarea unei Europe tot mai independente față de foștii săi salvatori militari și economici. Mijloacele rudimentare ale primei perioade de confruntare bipolară se cereau revizuite, adaptate, rafinate. O nouă generație cultural-intelectuală se ridicase după război
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia lui Carl Schmitt!) și admirația pentru antici, Lilla e un fel special de liberal, până la urmă tipic nord-american, tentat deopotrivă de conservatorism în primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în orice alt mesianism și utopism. Ca și Aron, Lilla a învățat de la Tocqueville o profundă rezervă față de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
le cunoscuse direct; polonezii și cei familiarizați cu istoria poloneză recunosc ușor personajele reale care l-au inspirat pe Mißosz, de la Koßakowski (acest mare „sceptic fascinat de credință” - formula e a lui Kenneth Minogue -, convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vest a României. Mândrie (1961) spune povestea tânărului Andrei Jurcă (Victor Rebengiuc), fost oțelar, acum inginer trimis la studii în URSS, care vine de acolo cu un procedeu performant, supraîncălzirea, și e hotărât să- l aplice în siderurgia românească, în ciuda conservatorismului și delăsării unor cadre. În sfârșit, Vară romantică (1962), film din seria „În jurul lui 23 August 1944”, deschisă de Valurile Dunării (1960), în care comuniști ilegaliști, uteciști și copii sabotează „mașina de război hitleristă” într- un oraș din Moldova, pentru ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
activitatea misionară, prin desființarea sau diminuarea importanței predicii care de fapt reprezintă cheia de boltă a propagării creștinismului. Se pierde dintr-o dată puterea și voința de a converti neamuri, deci continuarea operei divine, biserica ortodoxă închistându-se astfel într-un conservatorism păgubos. b. A doua constatare este că biserica orientală este lipsită de ultima instanță judecătorească, sinoadele ecumenice fiind cu neputință de întrunit, întrucât bisericile autocefale au fiecare propriul lor sinod. Ca o concluzie, schisma grecească a reușit nu numai să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și abandonați în instituții de stat a fost atât de deranjantă și traumatizantă. SIDA? Ceva necunoscut înainte de decembrie 1989; pe atunci se vorbea de infecție pulmonară.4 Paradoxul listei lucrurilor care inspiră teamă în acești ani, în care se împletesc conservatorismul cu reformismul: o societate care, global, există într-o relație de familiaritate negociată cu reprezentanții serviciilor de informații, de care se și tem în același timp. Forța lucrurilor nespuse e fascinantă. Societatea nu-și ascunde o teamă care e reală
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unei "națiuni de stat" unice, Iosif al II-lea intenționa să topească diferențele existente între popoare. Instrumentul l-a găsit în germanizare, motiv pentru care a introdus germana ca limbă oficială de stat și obligatorie în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nou” ce încearcă să răstoarne ierarhia tradițională. Povestirea lui se încheie subliniind ideea că bunătatea este intrinsecă ființei umane, de aceea poate fi regăsită în orice clasă socială. „Povestirea sa este plină de optimism, reliefează ideea egalității și a toleranței. Conservatorismul plin de amărăciune al economului, mizantropia și misoginismul se fundamentează pe un pesimism miop.” 97 Zeul Phoebus se comportă ca un om, un 93 David Raybin, art. cit., p. 33. (trad. n.) 94 Ibidem, p. 19. (trad. n.) 95 Geoffrey
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Institutul de Studii SudEst Europene (Academia Română). Volume publicate, coordonate și editate (selectiv): Pe urmele "Belgiei Orientului". România la expozițiile universale sau internaționale belgiene de la Anvers, Bruxelles, Liège și Gând, 1894-1935 (2004); Ecouri românești în presa franceză. L'Illustration, 1843-1944 (2005); Conservatorismul românesc (concepte, idei, programe) (2006); Universitate și Politică. Evoluții instituționale românești și trasee europene de formare intelectuală, secolele XIX-XXI, (coordonator, împreună cu Irina Nastasă-Matei) (2014) etc. La Editură Institutul European a mai publicat: Imagini ale identității naționale. România la expozițiile universale
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
1980. Fewsmith notează că, în era post-Tiananmen, neoconservatorismul trebuie privit ca o reacție la faptul că "principala întrebare de referă nu atât la introducerea reformei, cât la cum să i se facă față" (Fewsmith, 1995, p. 635). Neoconservatorismul împărtășește orientarea conservatorismului tradițional față de menținerea coeziunii în societatea chineză. Totuși, el se caracterizează prin acceptarea unui rol mult mai important și mult mai vast pentru forțele pieței decât a prevăzut vreodată gândirea conservatoare tradițională. În mod similar, neoconservatorismul sugerează că apelul la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
represiunea contra socialiștilor, care urmăreau elaborarea unei legislații sociale foarte avansate, calificată ca "socialism de stat". În acest context, liberalii germani reclamau reîntoarcerea la liber-schimb și stabilirea unui adevărat regim parlamentar, care să permită controlul responsabilității guvernului în fața Reichstag-ului. Conservatorismul readus în prim-planul scenei politice în anul 1880 a reafirmat atitudinea lui Bismarck față de socialiști. După Congresul de la Gotha (1875), SPD și membrii săi au fost considerați dușmani ai Imperiului (Reichsfeinde). Profitând de cele două atentate asupra împăratului, fără
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
altfel, partea cea mai rezistentă a lecturilor lui M., vizibilă îndeosebi în analiza prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o evadare din actualitatea imediată. Fără a produce o mutație radicală în receptarea celor doi scriitori, lecturile cuprind puncte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
-l abandonează pe om în ghearele șovăielii, ale scepticismului, derutei și nehotărîrii. Prejudecata face din virtutea umană un obicei; și nu o simplă înșiruire de acte fără legătură între ele. Prin mijlocirea prejudecății, datoria omului devine parte a naturii sale". Conservatorismul nu refuza noul, implementarea ideilor liberale, ci preluarea cu moderație a acestora, nu pleda pentru excludere, ci pentru includerea lor, dar cu o viteză adecvată. Nu altfel gîndea gazetarul Eminescu, un conservator liberal consecvent și autentic. Între fondatorii liberalismului clasic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îndoială și ezitare în punerea lor în practică, este singurul fundament stabil al încrederii noastre îndreptățite în ele". Frază pe care ar fi semnat-o oricînd un conservator de talia lui Burke. Un posibil model original în practicarea moderată a conservatorismului și liberalismului a fost cel american, unde creatorii constituției Americii, cum constată cu exactitate Virgil Nemoianu, indiferent de orientările lor politice, au convenit că cele trei modele aristotelice ale monarhiei, oligarhiei și democrației trebuie să fie prezente în textele constituționale
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
istoriei odată cu triumful liberalismului, democrației și capitalismului - teorie pe care ulterior o va amenda cu nunațări severe. Marea întrebare la care filosoful româno-american încearcă să ofere un răspuns propriu este: Cum se explică prăbușirea fulgerătoare a vechiului regim și renașterea conservatorismului ca ramură a liberalismului? Cauza: "valul - sîntem atenționați că nu tsunami-ul - modernizării accelerate și al materialului informațional mai presus de toate atinsese o intensitate neobișnuită și că, în același timp a fost brusc perceput ca o schimbare radicală; nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nevoia de a-i veni cumva în întîmpinare. Accelerarea istoriei a devenit în mod obiectiv urgentă și astfel s-a simțit nevoia unor structuri sociale sau existențiale noi care să răspundă acesteia". Și completează, cu trimitere la Thomas Nipperday: "reconstrucția conservatorismului s-a datorat în mare parte sentimentului că absolutismul începea să raționalizeze și să simplifice în mod brutal tradițiile organice ale societății; uniformitatea și tehnicile mecanice distrugeau eterogenitatea și diversitatea vie a trecutului. Astfel, stabilitatea totală a început să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
simplifice în mod brutal tradițiile organice ale societății; uniformitatea și tehnicile mecanice distrugeau eterogenitatea și diversitatea vie a trecutului. Astfel, stabilitatea totală a început să fie percepută mai curînd ca pericol decît ca un bun prețios care merită păstrat. "Noul conservatorism" (de după 1815) a putut cel puțin să pretindă că a găsit un teren comun cu noul liberalism". O reacție firească, motivată inclusiv psihologic, în fața succesiunii rapide de revoluții modernizatoare a fost o acută nevoie de trecut, de valorizare și fie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a împăca, pe cît de armonios se putea, mersul înainte (inevitabil) cu tradiția (care nu era doar o simplă nostalgie, ci depozitarea valorilor), această dorință era autentică, sinceră, și nu doar un joc sau un pretext al inerției. Apariția unui conservatorism adevărat și coerent ca partener legitim de dialog al liberalismului și al diverselor utopisme ale vremii a constituit o realizare istorică de proporții. Nu numai că a generat soluții practice valabile mai mult de un secol, dar a oferit și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ani în acest domeniu - de la school bus la "teatrul la cub" - cred că ar releva lucruri interesante). În fine, e vorba și de public, rămas în maieu și târlici la telenovele și meci, iar la Iași, în buna tradiție a conservatorismului, hrănindu-se doar din memoria spectacolui clasic (ubi sunt Miluță Gheorghiu, Annie Braetsky sau Teofil Vâlcu), gata să rupă porțile Teatrului "Luceafărul" la Gaițele Odeonului bucureștean și insensibil la Macbeth-ul modernist (ce-i drept, trântit de actori!) al lui Mănuțiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]