364,792 matches
-
autorul în plan imediat, articolele sale, astfel cum le-a grupat în volum, ni se impun ca expresii ale unei viziuni armonizate. Nu-l voi urma pe autor în îndemnul pe care ni-l face, în "Argument", de a-i considera textele simple "exerciții jurnalistice". Cititor vechi al său, sunt avertizat că autominimalizarea este la C. Stănescu un procedeu al ironiei. Spunând că textele sale sunt numai "exerciții" ne trimite cu gândul la felul cum își prezintă produsele alți confrați, umflându
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
Z. Ornea și N. Manolescu, dar se vede că demersul lor critic nu a convins pe toată lumea. Mă aflu în dezacord cu C. Stănescu și în legătură cu felul în care apreciază "cazul Eugen Barbu". Adică al unui scriitor pe care îl consideră printre cei mai mari ai literaturii române, dar îi cam trece cu vederea plagiatul dovedit. Mai mult, vede în "solidarizarea contra acestui mare scriitor" un "pretext pentru a scoate din viața literară un personaj iritant" și deplânge faptul că niciodată
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
foiletoanelor lui C. Stănescu este unul echilibrat și integrator, rațional, logic. Criticul separă net planurile de evaluare, esteticul de etic și politic. Un scriitor maghiar ardelean, Wass Albert, condamnat pentru crime de război comise în Ardealul ocupat de hortiști, este considerat de C. Stănescu, după ce i-a citit cărțile, "un mare rapsod, comparabil cu Sadoveanu, al naturii și oamenilor din Transilvania", judecată literară imparțială care îi atrage blestemele "pompierilor interesului național". Întorcându-mă, în finalul acestor note, la comentariul din "Apostrof
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
suflet, așa, în general. Iată doar două exemple. La 1 iulie, sub titlul Mai multă iubire, mai puțină depresie sîntem informați că: "Depresia este felul în care omul se concentrează adînc asupra propriei sale persoane și faza în care el consideră că dorințele nu-i sînt împlinite. în depresie este inevitabil sentimentul frustrării. Depresivul a avut dorințe, dar nu s-au împlinit. A avut nevoi, dar nu i-au fost satisfăcute. A avut vise, dar ele s-au izbit de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
cuvinte că: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba chiar și înaintea femininelor: lui Zoe etc., forme care trebuie evitate". Iar Iorgu Iordan, în Limba română actuala (1948), admite pe lui antepus pentru nume atipice (Cati, Fofo, Mimi), dar consideră că extinderea să la numele terminate în -a (lui Corina, lui Maria) se datoreaza "străinilor" din interiorul țării, sau măcar influenței lor, fiind oricum mai frecventă printre ardeleni și bucovineni, pentru că "din pricina împrejurărilor, sensibilitatea lingvistică a conaționalilor noștri este mai
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
acuzele de imitare a literaturii franceze nu lipsiseră nici pînă la Fundoianu. Nicolae Iorga, pe care, cum am văzut, autorul îl citează, condamnase furtunos aservirea noastră literară. Fundoianu nu merge în direcție opusă, doar că, în locul refuzului screrilor prea... contaminate, consideră că imitația e prea adînc înrădăcinată pentru a o mai putea refuza și că onest ar fi să ne recunoaștem pur și simplu... colonie a literaturii franceze. Tema interpretării era cunoscută și frecventată - Fundoianu o radicalizează... Nici selecția autorilor români
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
că imitația e prea adînc înrădăcinată pentru a o mai putea refuza și că onest ar fi să ne recunoaștem pur și simplu... colonie a literaturii franceze. Tema interpretării era cunoscută și frecventată - Fundoianu o radicalizează... Nici selecția autorilor români considerați de Fundoianu purtători ai unui spirit original (atît de puțini la număr!) nu șochează prin originalitate. Am văzut din pasajul reprodus mai înainte că autorul nostru considera totuși că există și autori necontaminați de împrumuturi, reprezentanți ai spiritului românesc. îi
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
Tema interpretării era cunoscută și frecventată - Fundoianu o radicalizează... Nici selecția autorilor români considerați de Fundoianu purtători ai unui spirit original (atît de puțini la număr!) nu șochează prin originalitate. Am văzut din pasajul reprodus mai înainte că autorul nostru considera totuși că există și autori necontaminați de împrumuturi, reprezentanți ai spiritului românesc. îi cita pe Filimon și pe Eminescu, apoi pe Arghezi. Admirația nețărmurită pe care tînărul Fundoianu o arăta talentului lui Arghezi e de nezdruncinat. Dar nu e singurul
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
cu Agendele literare. Ceea ce pare nu înseamnă că și este. Dincolo de implicația directă a persoanei mele, înscriindu-se în raza de solicitare a Agendelor și așteptând de la mine o lămurire, nu fac decât să mă iau ca pretext pentru a considera lucrurile dintr-un unghi de vedere, din câte cunosc, neexplorat sau oricum explorat prea puțin până azi și anume cel al diferitelor ipostaze, uneori contradictorii și adesea doar trecătoare definindu-i lui Lovinescu personalitatea, în raport cu ceea ce aș denumi "evenimentul contemporan
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
al V-lea î.d.Cr. și cele din a doua jumătate a secolului XX d.Cr.? Apoi, oare mai avem noi în epoca Internetului ce învăța de la un istoric care a trăit înaintea erei creștine? Cum am mai spus, Tucidide însuși consideră că natura umană nu se schimbă și, în consecință, reacțiile oamenilor vor fi similare chiar dacă epocile sunt diferite. Pentru participanții la simpozion, Tucidide este primul analist al �războiului hegemonic�. Din acest punct de vedere, evoluțiile din secolul V î.d.Cr.
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
prea mult. Poate că se va găsi o editură care să publice textele în traducere românească; ar fi un util act de cultură. Tucidide este unul din cei mai adânci gânditori pe care i-a dat omenirea. Printre altele, el consideră că stăpânirea mării, thalasocrația, este determinantă pentru un stat hegemonic. Atena a fost înfrântă când a pierdut supremația navală. Oare Napoleon Bonaparte n-a verificat el însuși concluzia istoricului grec după ce și-a pierdut flota la Trafalguar? Iar Hitler nu
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
decât să smulgă câte un smoc de cuvinte sau să cadă din când în când în fund. El (ea) face mare caz, de exemplu, de o tautologie pe care autorul a folosit-o deliberat, cu intenție stilistica. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentații cu iz de văicăreala cronicăreasca". (lamentații cu iz de văicăreala... asta da, tautologie!). Pe scurt, A.C. , cu vocația să de paznic de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
ei, marginal și care nu interacționează cu canonul literaturii înalte, Radu Pavel Gheo enumeră elementele în baza cărora se produce judecata canonică a SF-ului: tema, cronotopii (viziuni, personaje tipice etc.), stilul și naratologia. Obiectiv și foarte critic, tânărul eseist consideră că, în lipsa ultimelor două elemente, SF-ul e fără valoare literară. Prin urmare, "folosirea temelor ca pretext se dovedește mai fertilă decât înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei astfel de scrieri de nucleul dur și
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Iliescu? Ce gândesc oamenii din teritoriu? Oricum, prin "scena balconului" jucată la fel de grotesc precum fostul său șef ierarhic, Ceaușescu, Adrian Năstase a ocupat un loc de seamă în galeria marilor demagogi ai neamului. Poate că nu întâmplător, cel care se consideră specialist într-ale dreptului, a studiat într-un domeniu " cel juridic " la baza căruia se află în teritoriul valah o lucrare cu titlu premonitoriu: "Condica șireților". Scriu aceste rânduri cu câteva zile înainte de turul al doilea al alegerilor locale. Nu
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
e mai secret, că tata ascultă Europa Liberă sau că ne-am luat video?. Un video costa cît o Dacie, iar ascultatul de Europa Liberă, cîteva luni în pușcărie. Nu era ușor lucru umorul în anii "80. În general, se consideră că , pentru istoria orală, îndepărtarea în timp a subiectului de obiectul relatărilor sale e o condiție de autenticitate; în mod sigur, lucrurile ar trebui reevaluate pentru perioada post-comunistă, despărțită de antecesoarea ei printr-o ruptură brutală cu efecte puternice asupra
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
a te exprima. Nimeni nu are căderea de a deține acest adevăr, altcum decât ca o afișare simbolică a propriei subiectivități, încărcate de iubire. îmi îngădui să subliniez că nu îl idealizez câtuși de puțin pe eroul aprecierilor mele. îl consider însă prin prisma neîncetatei lupte cu sine, pentru a-și depăși păcatele de care era în bună parte conștient. Această luptă e cel mai înalt titlu al său de noblețe, cuvânt care va reveni adesea sub condeiul meu. Ceea ce urmează
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Adrian Marino, l-a dat publicității (vezi Observator cultural nr. 223, 1.06 -7.06.2004, p. 7) și în care cele două cărți premiate de juriu, Despre îngeri de Andrei Pleșu și Copacul din cîmpie de Gelu Ionescu sînt considerate ca reprezentînd tendințe opuse, cea dinții o tendință "totalitara", cea de-a doua una "liberală". Nu sînt de acord cu felul în care este descrisă cartea Despre îngeri, care îi este Dlui Marino de-a dreptul antipatica, și nici cu
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
politice, la un regim democratic, în curs de consolidare și încă insuficient de liberal. A avut loc alternanța din 1996, apoi cea din 2000. Nu știm deocamdată care vor fi rezultatele alegerilor din 2004. Referitor la toate discuțiile amintite, mă consider un critic al lui Ion Iliescu, situat pe poziții ideologice și politice diferite, uneori opuse (el este un ex-ideolog comunist, convertit, cred eu, parțial, la social-democrație, eu sînt un susținător consecvent al valorilor liberale). Nu mi-am propus să construiesc
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
ierta pe acela care a fost de partea ta la greu. După aproape un sfert de secol de carieră academică occidentală, - publicistică, editorială în științe politice -, și opoziție constantă față de totalitarism, nu aștept aprobări privind proiectele mele de cercetare politologică. Consider că am dreptul să doresc un fair play intelectual. Am în spate destule cărți în care Ion Iliescu este criticat cu severitate, pentru a nu accepta cu ușurință insinuări că aș fi făcut "pace separată" cu PSD (nici nu știu cum arată
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
este însă doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe cititor fără respirație: "Literatura pură, poetică sau ficțională, procura atît în anii '50 cît și în anii '90, o ciudată insatisfacție, pînă acolo încît ficțiunea risca să fie considerată suspectă, decadentă sau iresponsabilă și asimilată cu minciuna. Imperativul moral era - și într-o epocă și în alta - angajarea politică, constrînsă și unidirecțională în anii '50, liberă și plurală în anii '90, dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
se referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai mult, să o considere suspectă), pe care să o resimtă ca "decadentă", "iresponsabilă" și să o "asimileze cu minciuna". Și, eventual, să-l vedem pe același cititor care apucase să-i citească pe Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Anton Holban sau Max Blecher dînd buzna
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
n-au contenit a mă asalta. Surpriza aparentei normalități, mai întâi. Profesorii reușesc să-și apere elevii de convulsiile vieții din afara porților școlii. Un efort adeseori ignorat sau trecut prea ușor cu vederea de factorii politici decizionali, care, probabil, îl consideră aproape firesc, obligatoriu. Nu-i deloc astfel. Dincolo de rutina obligațiilor pur informative, ale manualelor, majoritatea dascălilor reușesc să-și ocrotească pruncii primiți spre educare. îi apără de valurile agresivității unei lumi scăpate, parcă, de sub control. îi îndeamnă și-i învață
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
așa este o știință auxiliară istoriei și de altfel istoria începe cu genealogie că primele date istorice pe care le avem de pildă de la egipteni sînt pur și sumplu genealogii ale faraonilor. Și încetul cu încetul în vremurile acelea se considera foarte important rolul individului. Acuma, cum să zic, știința istorică tinde mai mult, mai cu seamă în ultimele zeci de ani s-a făcut o adevărată revoluție în istoriografie și se consideră că evenimențialul nu mai are aproape nici o importanță
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Și încetul cu încetul în vremurile acelea se considera foarte important rolul individului. Acuma, cum să zic, știința istorică tinde mai mult, mai cu seamă în ultimele zeci de ani s-a făcut o adevărată revoluție în istoriografie și se consideră că evenimențialul nu mai are aproape nici o importanță și atuncea dispar și personalitățile din trecut. Cred că este ca întotdeauna cînd se schimbă o teorie de istoriografie sau de altă știință, se sare peste cal. O să revenim la ideea că
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
destul de restrîns de mari boieri, care, dinainte de Descălecătoare, cînd vorbește diploma ioaniților dată de regele Ungariei unor cavaleri francezi din }ara Sfîntă, în fine, din Palestina, în 1247 vorbește de "majores terrae", adică cei mai mari ai pămîntului. Ei sînt considerați, sînt convins că sînt strămoșii boierilor români. Bine, dar acuma m-ați întrebat de familia paternă, care nu e din boieri mari. Djuvăreștii sînt o familie aromânească, deci din Munții Pindului, în Dicționarul lui Papahagi zice neam de celnici aromâni
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]