2,124 matches
-
vag - „Nu au slujit poporul cu inima și cu sufletul lor.” Habar nu am cine e în fruntea opoziției. Totul se face prin intermediul studenților. Aici e o zonă de război. Dușmanul meu are multe chipuri. Studenții sunt manipulați. Mao mă consolează oferindu-mi un ajutor substanțial. Lansează o campanie, îmi zice el. Creează-ți propria armată. Du-te în universități și vorbește în favoarea mea la demonstrațiile publice. Scopul e să-i atragem pe studenți de partea noastră. Festivalul de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
între paranteze, click on photos to see enlargement în its full splendor, degeaba dau click fiindcè amicul meu și-a copiat numai pagina respectivè cu imaginile împachetate pe ecran, nu pot vedea astfel nici o imagine ucigașè, dar, cel putin, mè consolez cu ideea de a rèmâne în viațè, Miraculous photo taken at the Bayside Vigil grounds în 1991, it seems to indicate that world war III will begin în, ăsta-i bunè! Frustrat cè nu pot din nou vedea fotografia mèrturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè se strecoare prin spatele teracotei de culoarea șerbetului de vanilie, a plâns mult, închizându-se în camera ei, Matei o urmeazè și se așazè tècut pe marginea patului unde o fetițè de nouè ani plânge, nu îndrèznește s-o consoleze, dar, cuprinzând cu privirea totul, masa ei de birou, îndreptatè spre fereastră ce dè în curte, dulapul de haine, orarul de școalè, desenat în culori și agèțat în pioneze pe perete, apoi, alèturat, programul orelor suplimentare de balet și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rămas, acasă, să muncescla câmp! Tata a mers cu mine de mână să mă Înscrie, iar eu am plâns de disperare până la gară, el n-avea bani de taxe, dar nici eu nu aveam vocație de preot. Nu m-am consolat niciodată cu viitorul pe care mi-l pregătea seminarul. Iar pe la 16-17 ani lectura mea preferată era Odiseea, o știam pe dinafară și vezi că Încă o mai știu... Înainte să termin seminarul, mi-am dat diferențele la liceu, adunasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
deși nu este deloc sigur că Îi face bine să și le tot răscolească. Înainte de el, trebuie să i le fi povestit lui Hermann, fără să apuce vreodată să ajungă la sfârșitul lor, pentru că Hermann se grăbea probabil să o consoleze. Sau nici nu mai avea nevoie să i le spună lui Hermann, pentru că el le știa din timpul logodnei cu Klara? Iată ceva ce Christa a evitat totdeauna să-i povestească, iar el n-o va Întreba niciodată: cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai păstrat Buni și alte secrete! N-a povestit niciodată despre prima ei căsătorie, când s-a numit doamna Manu. — Ce tot vorbești? Primul ei soț a fost aviator și a murit la Stalingrad! Traian a Încercat doar s-o consoleze, dar știi cum era Buni, foarte fidelă... — Ba, din câte știu, lui Buni i-au cam plăcut ofițerii nemți. — Americani! — Francezi! — Ruși! — Chiar și români! Mergea la Cercul Militar să danseze seară de seară! — E drept că În tinerețe Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
memoria...N-a arătat nimic. De asta țăranul apare ca un Înțelept: Îi scapă niște cuvinte, el Însuși nu le pricepe, deci nu Încearcă să le explice... Iar noi le luăm drept Înaltă - și adâncă - cugetare... Tata nu s-a consolat niciodată că până la urmă a fost nevoit să construiască școala, nu din piatră, nu din cărămidă, ci din cochileți; s-o acopere, nu cu oale, nu cu tablă - ci cu stuf. Dintr-o ereditară jenă, până mai acum câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fie, deși Îndeplineam toate condițiile, Începând cu cele „interioare”, de sânge: sunt greco-macedo-polono-popesc; continuând cu cele... exterioare, ca să le spun așa, pe nume - al bunicii fără-nume... Dar pentru că am pierdut trenul istoriei (numai din pricina vârstei, nu de altceva), mă consolez cu umorul - fiindcă, nu-i așa, am un umor turbat! - zic, deci: - Nu de la bunicul știu. De la bunica, de pe vremea când cultiva chipăruși! Cu asta l-am des-fi-in-țat pe Grecoteiul cu nas subțire - care, nemaiavând replică, strigă: - Ieși afară! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mamei ei să i-o pună, pentru că de fiecare dată când o auzea se simțea mult prea presată. Și totuși, iată că bărbatul ăsta, pe care nu îl „cunoștea“ decât de cinci minute, o întreba același lucru. Alison s-a consolat cu gândul că întrebarea fusese pusă doar din politețe și că nu avea valoarea de interogatoriu pe care o căpăta atunci când părăsea buzele mamei ei. Da, sper să am și eu copii. Dar n-am decât treizeci și patru de ani, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
copiii râd în hohote, în vreme ce fosta soție se uită la ei și zâmbește cu bunăvoință. Pe naiba! a exclamat cu voce tare Fiona, zâmbindu-i Jessicăi care se juca pe podea cu un mini-pian. E doar o aparență, s-a consolat femeia. Când închid ușa, toți se ceartă între ei și stau bosumflați. Exact ca noi, ceilalți. Iubește-ți dușmanul... asta o să-l scoată din mințitc "Iubește‑Ți dușmanul... asta o să‑l scoată din minți" O zi frumoasă și însorită, restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înapoi. Dragul meu, sigur că băiatul întreabă de tine. Dar asta se poate întâmpla oricând, iar tu nu poți să-i stai la dispoziție în fiecare secundă a zilei. Dacă maică-sa ar fi mai puțin isterică, atunci l-ar consola singură și i-ar spune c-o să te vadă atunci când te întorci din călătoria de afaceri. Luca a început să se îmbrace, trăgându-și pe el un tricou și o pereche de pantaloni largi. Apoi s-a aplecat ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
takubei viața dușmanului său, și l-a cuprins teama la gândul că ar trebui să folosească spada încă o dată împotriva cuiva. Dar și-a amintit apoi sunetul sec al detunăturii care îl ucise pe oaspetele lui adormit și s-a consolat cu ideea că nu poate exista iertare pentru cei vinovați de o asemenea crimă. Tocmai descoperise că, dacă nedreptatea e amară, la fel de amară e și încercarea de a o îndrepta, deoarece uciderea lui Mubarrak nu îi produse nici o plăcere, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sud, mai încet și mai greoi, pe a cărui turelă se afla un tun ușor cu tir rapid. Vederea sa ageră îl făcu să înțeleagă că împotriva acestei arme orice încercare de rezistență era de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo, văzându-l cât de repede devine neajutorat și are nevoie să fie mângâiat și consolat într-un anume fel, fără să i-o arăți, iar tu parcă ai fi izbutit să-i fii pe plac și d-aia îl trăgea ața aici. De fiecare dată când îl aștepta și el nu mai apărea câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu e bine să fii punctual la o Întâlnire. Sau regula asta era valabilă pentru cină? În timp ce-mi puneam cerceii de argint, am traversat garsoniera, făcând greșeala de a mai arunca o ultimă privire În jur. M-am consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pereți, un cântec În care nu se aude decât o fată zbierând „Come with me to ecstasy“ sau „I’m coming up on love“ de sute de ori, și veșnic pe aceeași notă, te poate scoate din minți. M-am consolat cu gândul că Îmi lărgeam astfel orizonturile și rămâneam În pas cu ultimele tendințe. Băiatul În costumul ecosez roșu-verde era alături, la bar, și comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-Azi te-am văzut lucrând la sală, mi-am Încercat eu norocul, la plezneală. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit. Mi s-a tăiat tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și să părăsească Mervul cât mai curând; ciracul său nu-l prea ia În seamă, e a șaptea oară când stăpânul Îl amenință cu plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost cel care a negociat cu Administrația Drumurilor obținerea imediată a unei trăsuri cu patru cai, În timp ce funcționarul ne poftea categoric să revenim a doua zi, iar un birtaș respingător, În mod limpede complicele său, Își oferea deja serviciile. Mă consolam pentru toate aceste dificultăți ale drumului gândindu-mă la calvarul călătorilor care mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte, nu se putea ajunge În Persia decât pe străvechiul drum al cămilarilor, care, pornind din Trapezunt, ducea spre Tabriz, prin Erzerum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
America, Marius”. Apoi și-au strâns mâna. Ce ciudat, când eu primeam un cadou, eram strâns în brațe, mă mângâiau pe cap, mă băteau ușor pe obraz ori îmi dădeau pălmuțe la ceafă. Adulții își dădeau numai mâna. M-am consolat însă repede, cu gândul că și lui Marlon Brando trebuie să i se fi dezmierdat obrajii la fel, când fusese mic, ca și mie. În schimb, în ce-l privea pe John Wayne, nu mai eram așa sigur. Tata și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-o asemenea călătorie, orice mănânci are același gust. Când mi-a adus o cană mare de cacao cu lapte, și-a pus plama dreaptă pe spatele meu și a mișcat-o puțin încolo și-ncoace. Adică încerca să mă consoleze. În filme, așa li se face oamenilor dacă le-a murit cineva. Și Toni avea ceva plăcut în privire. Ion a încercat să ia totul în glumă, dar n-a avut haz. M-a încredințat că, după operație, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi avioane - printre care și aparate rusești de tipul MIG 15 - și lucrul principal de știut este că nu eram pilot, ci mă instruiam ca să devin tehnician de radiocomunicații. La fete aveam tot atâta succes ca piloții și asta mă consola îndeajuns. De regulă, piloții aveau cele mai mari atuuri în fața fetelor de calitatea întâi din oraș. Fetele stăteau să privească lângă câmpul de zbor, în spatele îngrăditurilor de la margine, câte două sau trei, purtau fuste subțiri de vară și își țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea, ne pare și mai mică, aproape un schelețel de adolescentă. Nimeni n-ar spune că aceasta e aceeași moarte care cu atâta violență ne-a scuturat mâna de pe umăr când, mișcați de o milă nemeritată, am vrut s-o consolăm de amărăciunea ei. Realmente, nu există nimic pe lume mai gol decât un schelet. În viață, umblă de două ori Îmbrăcat, mai Întâi cu carnea cu care se acoperă, apoi, dacă nu le-a scos ca să se scalde sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unul din acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc și să treacă ușor arcușul peste coarde pentru ca prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul, cu un gest imperios al baghetei, Își reluă rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a omorât, Atunci nu era din această țară acel monsieur marcel proust, Întrebă coasa, Nu, era dintr-o alta, dintr-una care se numește franța, răspunse moartea, și se observa un anumit ton de tristețe În vorbele ei, Să te consoleze de mâhnirea de a nu fi fost tu cea care l-a omorât faptul că ești așa frumoasă cum te văd, dumnezeu să te binecuvânteze, adăugă coasa, Întotdeauna te-am considerat prietenă, dar mâhnirea mea nu vine din faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]