1,399 matches
-
fi parte a unei soluții dar la debut de 2014 suntem în situația în care Legea descentralizării, elaborată pripit și asumată fără dezbatere publică sau politică este blocată de Curtea Constituțională. Ea s a dorit a fi o măsură de consolare a celor care se vedeau în postura de mari beneficiari ai regionalizării amânate sine die. Secolul XXI constituie debutul unei perioade a schimbărilor, a redefinirii identitare și a reevaluării situației globale, atât la nivel micro cât și la nivel macro
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
limbajul politic românesc, v. Mihai 2006. 30 Amossy, Herschberg Pierrot 1997: 118. 31 Vorbind despre apariția unor "șlagăre lexicale"(cauzată, în opinia sa, de comoditate, snobism, dorința de a "epata" etc.), Iordan (1975a: 249) adaugă: "Noroc - și aceasta este o consolare - că ciurul și sita vremii lucrează și aici [...] și nu numai în sensul unei selecții autentice, ca tot ce face natura, ci și în acela al potolirii "entuziasmului", al cumpănirii lucrurilor, al echilibrului firesc și necesar". 32 Șuteu 1959. 33
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
moderni au pierdut în mare măsură contactul cu interpretările alegorice ale bibliei, interpretări care erau păstrate cu sfințenie în arta și arhitectura marilor catedrale medievale și care încă fac parte din limbajul teologic al tra‑ diției ortodoxe răsăritene. O oarecare consolare constă în faptul că interpreta‑ rea bibliei a fost doar rareori văzută ca o problemă simplă, cititorii moderni nefiind primii care întâmpină dificultăți în abordarea bibliei. În timpul vieții pământești a lui Cristos, exista o varietate considerabilă cât privește interpre‑ tarea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pe cer și ceea ce se va întîmpla și ceea ce nu se va întîmpla! Aceasta sau moartea astrologiei este tot una! Creștinismul, din unghiul lui, nu poate admite un destin hotărât cu anticipație. Intregul cult ar deveni iluzoriu; orice rugăciune "o consolare a unor spirite bolnave". Creștinismul, negând predestinarea nu îi putea opune însă o argumentare logică solidă. Citind cu atenție scrierile părinților bisericii, de la Sf. Augustin la Sf. Toma, se simte că doctrina lor este șovăitoare în această privință. Totul se
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Elevul, neputând face față frustrării, încearcă să o evite, să scape de ea temporar sau definitiv, prin dispariția din calea ei. Forma cea mai blândă a fugii este neparticiparea, iar cea mai gravă este sinuciderea. Compensarea- Este un fel de consolare prin substitute care pot fi oameni sau lucruri. Forme de manifestare: tandrețe față de animale domestice sau colecții de obiecte. Fumatul este considerat de unii psihologi drept un comportament compensator pentru frustrare. Compensarea este un fel de supapă care ajută la
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
nu-i absolut și că deci această existență imposibilă în sine nu poate deveni satisfăcătoare prin el. Don Juan al cunoașterii, el multiplică pseudonimele și contradicțiile, scrie Predicile în același timp cu acel manual îl spiritualismului cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
are ceva inuman. Aceste drumuri duc către toate științele sau către nici una. Vreau să spun că mijloacele, în cazul de față, au mai multă importanță decât scopul. E vorba numai "de o atitudine spre a cunoaște" și nu de o consolare, încă o dată, asta la origine cel puțin. Cum să nu simți strânsa înrudire a acestor gânditori? Cum să nu vezi că toți se întâlnesc în acel ținut privilegiat și amar unde speranța nu-și mai are locul? Vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
tocmai ceea ce nu vreau să uit. Când, ceva mai departe, Husserl exclamă: "Dacă toate masele supuse atracției ar dispărea, legea atracției ar continua să existe, dar ea rămâne doar fără aplicație posibilă", știu că mă aflu în fața unei metafizici de consolare. Și, dacă vreau să descopăr cotitura unde gândirea părăsește calea evidenței, nu-mi rămâne decât să recitesc raționamentul paralel pe care Husserl îl face în legătură cu spiritul: " Dacă am putea contempla cu claritate legile exacte ale proceselor psihice, ele ni s-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dar totul este dat, după care urmează prăbușirea și neantul. El poate atunci hotărî să accepte a trăi într-un asemenea univers și să-și tragă de aici puterea, refuzul de a spera și mărturia încăpățânată a unei vieți fără consolare. Dar ce înseamnă viața într-un asemenea univers? Nimic altceva, pentru moment, decât indiferență față de viitor și pasiunea de a epuiza tot ce e dat. Credința într-un sens al vieții presupune întotdeauna o scară a valorilor, o alegere, preferințe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cărei dovadă nu o face însă decât în mod indirect. Opera absurdă pretinde un artist conștient de aceste limite și o artă în care concretul nu semnifică nimic mai mult decât el însuși. Ea nu poate fi scopul, sensul și consolarea unei vieți. A crea sau a nu crea e totuna. Creatorul absurd nu ține la opera sa. El ar putea să renunțe la ea și, uneori, cniar renunță în schimbul unei Abisinii. Putem totodată vedea în asta o regulă de estetică
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la limitele gândirii umane. Dând cuvântului întregul său înțeles, se poate spune că totul în această operă este esențial. Ea pune
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
asistase, îi strivi sufletul, provocînd întrebări la care nu găsea răspuns: „Pentru ce a luptat și de ce a murit Andrei Rechinul? Ce l-a susținut în răzvrătirea lui? Credința în triumful final după el, cînd nu va mai fi? Ce consolare - pentru el, - poate aduce chiar această credință în triumful final? Și poate fi măcar siguranța biruinții?“ (3, 75). Resorturile intime nu mai funcționează, refuzînd chiar să intre în contact cu tovarășii din închisoare. Aspirațiile pe care le cultivase încep să
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pentru prima dată la vârsta de 12 ani, vârstă până la care scosese numai sunete guturale. Al doilea contraargument este faptul că îi privea pe interlocutori în ochi, fenomen rar la autiști. Al treilea contraargument era reacția emoțională (cu gesturi de consolare) la moartea soțului Doamnei Guérin (absente la autiști). Victor a murit la vârsta de 40 de ani, sub supravegherea medicilor de la Institutul de Surdomuți Impasse des Feuillantines sub îngrijirea Doamnei Guérin. Nu este exclus ca, pe lângă faptul că fusese crescut
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
reprezenta scarlatina. Așa cum arată nenumărate jurnale, însemnări și scrisori citate de Pat Jalland în Death in the Victorian Family, (infirmând ipoteza iubirii parentale ținute-n frâu din rațiuni fataliste), moartea unui copil era percepută ca o veritabilă catastrofă. Scrisoarea de consolare primită de doamna Margaret MacDonald în 1911 de la un prieten, după moartea fiului său, David, exprimă simplu esența dureroasei pierderi: Dacă cineva ar avea douăzeci de copii, unul nu ar putea lua niciodată locul altuia - întotdeauna ar fi douăzeci de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de la alte două persoane altfel am fi trecut unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem pentru că, vezi tu, nu știu cum arăți tu, însă fotografia mea de atunci a suferit multe avarii până a ajuns în halul în care arată astăzi. Singura consolare o am că nu sunt nici primul și nici ultimul. Tu probabil că te ții bine și sincer să fiu aș vrea să te găsesc la 2 iulie cum știu că erai. Alecu, șeful nostru scump și drag, cuminte și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
iulie va sta în spital. Măcar de-ar sta spre ceva bun! Sunt disperată, credeți-mă, și nu mă pot arăta nimănui. Titus nu mă înțelege, iar copilul e prea mic !Ai mei sunt plecați. Vă scriu dumneavoastră ca o consolare și pentru că știu că ne sunteți buni prieteni care înțelegeți ce este necazul. Doamne, auzi-mă, cât aș da să mai sosim o dată, măcar o dată, cu toții la Bârlad! Ce minunate erau acele zile. Pentru toți ai casei era o sărbătoare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
romane. Boethius, fiu al unui consul roman, cu studii la Atena, prinț al Senatului sub Teodoric, a fost ultimul traducător din greacă în latină al operelor filosofice; el își scrie, chiar în întunericul închisorii în care îl aruncase suveranul ostrogot, Consolarea filosofică, operă în versuri și proză. Ca și în tratatele sale de aritmetică și de teorie muzicală sau în traducerile din Aristotel, aici el a cules, pentru secolele ce urmau, tot ceea ce se putea aduna din știința și gîndirea antică
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mine? Dar nu e supărat pe mine?" "Hai, măi, lasă acum, nu mai adu amintiri neplăcute. Ești aici?" M-a întrebat dacă sunt de acord. Nicu spusese: Pentru omul ăsta măcar atât să recuperăm". S. B.: Ca un premiu de consolare pentru că nu mai aveați mandat. Da, dar oricum ați mers mai departe coordonator, că ăsta era traseul, cutuma. D. T.: Asta nu mai decidea UASCR, ci era doar întrebat, ascultat: "Sunteți de acord ca tovarășul cutare să vă coordoneze UASC
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de protest și apel. Unde se protestează și cum se procedează în legătură cu aplicarea ideii de apel nimeni nu știa. Însă solidaritatea colegilor-prieteni a avut darul de a micșora întrucâtva durerea recuzării mele și chiar găsisem în ea un dram de consolare, dar o portiță de ieșire din încurcătura în care mă relegaseră zbirii facultății nu era. Nu, nicidecum în această etapă inițială. Între timp, am început să diger semnificația situației imposibile în care mă aflam și am luat pe loc hotărârea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sale sunt simple și umile 32, ca și acelea ale copilăriei. Copilul este cel căruia îi este teamă de întuneric, cel care vorbește animalelor, arborilor, stâncilor, norilor, stelelor; cel care, la moartea ființelor iubite, reușește să exprime stări sincere de consolare și tot el este acela care mângâie și consolează fetița care se află în femeie [...], micșorează pentru a putea vedea, mărește pentru a putea admira 33. Dar ce iese dintr-un asemenea joc de perspective intersectat aproape continuu cu lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la întâmplare, prin tragere aleatorie, făcută de un ordinator. De ce nu ne iau pe noi, nenorociții din lagăr?" Se teme de vizita medicală, fiindcă dacă ești suferind, nu te acceptă nici o țară. Așteptarea tâmpă se lungește peste măsură și singura consolare ar putea fi aceea că alți locatari zac în lagăr de 5-7 ani! Răspunsurile la SOS-urile din scrisori, atâtea câte sunt, nu par chiar încurajatoare. Virgil Ierunca îl asigură că "va dedica o emisiune mult mai târziu" antipoemelor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ucis, dezmembrat și semănat în țărână devine un topos recurent în toate replicile piesei. „Mi-am sacrificat fratele care e carnea și sângele meu.” Medeea își smulge părul cu disperare și repetă întruna fraza aceasta. Nu reușește să găsească o consolare sau o motivație care s-o absolve. Chiar această obsesie o va face să-și urască soțul, omul pe care l-a iubit până la pierderea de sine, Iason, cel care însă nu va ezita s-o părăsească. Tragedia e dominată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nedreaptă, ca un dat ce trebuia să mă ocolească. Cred că ușurarea aceasta a apărut abia după ce-am rămas câteva zile pe Kogaionon. Acum trăiesc doar în așteptarea clipei propice. Nu mai am nevoie de nimic. Mă simt autosuficient. Consolare E toamnă. Totul e pustiu. Cântecul trist învățat de la Aia îmi amplifică starea melancolică: Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Biberon" de către tovarășii săi), care, sub imperiul băuturii, mergea până la a recompensa isprăvile bahice prin atribuirea de funcții publice importante. În timp ce banchetul se alcoolizează și se sexualizează, beția se individualizează. Licoarea lui Dionisos are acum drept funcție esențială celebrarea și consolarea, așa cum observăm la Horațiu: nu numai că vinul este înzestrat cu toate virtuțile (prietenie, dragoste, bravură, entuziasm), dar el ne "consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul zeului vinului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]