KorAP: Find »[drukola/base=consul & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...184 >

4,590 matches

Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261

Giers. Am mai adăuga și faptul că În fruntea consulatului rus de la Iași, cu câțiva ani Înainte de venirea lui Giers, s-a aflat chiar vărul acestuia, Alexandre de Giers <ref id="101">101 Alexandre de Giers a ocupat funcția de consul la Iași, Între 10/22 aprilie 1890 și 6/18 mai 1899 (AMAE, fond Reprezentanți străini, dosar nr. 16, Litera G2, nepaginat). </ref>. În relații foarte bune s-a aflat Mihail N. de Giers cu reprezentantul Bulgariei la București, Hristofor

DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248

cât se poate de bine nepotrivirea titulaturii de „domn” pentru șeful statului român, deoarece corespondentul „Monseigneur” avea, practic, o importanță foarte mică În ierarhia princiară și nobiliară a Europei occidentale. În această ordine de idei, guvernul român Îi informează pe consulii străini că Turcia a recunoscut și dreptul ca acesta să fie numit În acte „Alteța Sa Serenisimă”, În loc de „Hospodar” <ref id="1">1 Green c. Stanley (lord Derby), București, 12 noiembrie 1866, Public Record Office-London, Foreign Office, Turkey, vol. 1922, f.

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
Derby), București, 12 noiembrie 1866, Public Record Office-London, Foreign Office, Turkey, vol. 1922, f. 196 și urm., la Arhivele Naționale Istorice Centrale (În continuare, ANIC), colecția Microfilme Anglia, rola 43. </ref>, uzitat până atunci. De aceea, la 12 noiembrie 1866, consulul britanic Green Îl informa pe lordul Derby că nu a observat această formulă În firmanul de investitură, dar că În unele scrisori oficiale, cum este cea a lui Ali-Pașa către Carol, acesta din urmă este numit cu noul titlu <ref

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
În special, acordă o mare atenție titlurilor oficiale, tocmai fiindcă le respectă Într-un mod deosebit. Astfel, pe 27 noiembrie 1866, la câteva zile după primul raport În problema noului titlu, același Green se grăbea să amintească faptul că noul consul francez, d’Avril, și-a prezentat scrisorile de acreditare, În care se adresa prințului Carol cu titlul de „Alteță” <ref id="4"> 4 Ibidem, f. 210 v. și 211.</ref>. Cu acest prilej, reprezentantul diplomației engleze remarca că, la București

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
o nouă schimbare a formulei de adresare din actele oficiale <ref id="5"> 5 Ibidem.</ref>. Această situație este urmarea unei stângăcii clare și probează lipsa de cunoștințe „tehnice” a guvernului român În problema ierarhiei titlurilor princiare occidentale. Totodată, comentariul consulului demonstrează Încercarea românilor de a găsi cel mai bun predicat În raport cu poziția lui Carol și de a evidenția schimbarea survenită În statutul internațional al Principatelor. În perioada imediat următoare, românii Își accentuează demersurile pentru recunoașterea numelui de România, existând mai

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
din 1868 a lui Ioan Cantacuzino și a episcopului Melchisedek Ștefănescu la Sankt Petersburg, realizată pe fundalul apropierii pruso ruse. De altfel, Bismarck a insistat mult pentru aceasta, văzută ca o „politică sănătoasă” pentru români. Este normal, deci, ca rapoartele consulului francez la București, Boyard, să exprime o mare Îngrijorare. Acestuia i se pare clar că vizita celor doi români s-a făcut și pentru alte tratative decât cele ale jurisdicției consulare sau a datoriilor mănăstirilor Închinate, deoarece pentru aceste probleme

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
Belgiei. „Astfel s-ar Împlini și «visul» guvernului român, care a prins consistență mai ales În ziarele guvernamentale” <ref id="8"> 8 Ibidem.</ref>. Treptat, cercurile diplomatice sunt antrenate tot mai mult În discuțiile despre proclamarea independenței. În acest sens, consulul britanic, Arthur Green, opinează că intenția românilor de a numi „Însărcinați cu afaceri” este un pas clar spre independență, despre care se vorbește că ar putea fi proclamată fie pe 11/23 februarie, ziua abdicării lui Cuza sau, cel mai

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
februarie 1868, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 911, f. 121 și urm., la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 365. </ref>. Așa cum am mai menționat, ideea proclamării regatului se leagă de cea a independenței, fapt recunoscut și de către consulul francez la Iași. Astfel, Delaporte arăta că proclamarea, În curând, a lui Carol ca rege implică și o declarație a „independenței complete” <ref id="11">11 Delaporte c. Moustier, București, 22 februarie 1868, MAE - AD Turquie-Bucharest, vol. 121, f. 157

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
id="17"> 17 D’Avril c. Moustier, București, 24 martie 1868, MAE - AD Turquie-Bucharest, vol. 31, f. 126, la ANIC, colecția Microfilme Franța, r. 14.</ref>. Această stare, materializată printr-o pauză de șapte luni Între rechemarea la Paris a consulului d’Avril și numirea unui nou agent, Mellinet, poate fi interpretată ca o adevărată rupere a relațiilor diplomatice. Oricum, ideea proclamării suveranității circulă În continuare, după cum reiese și din raportul consulului Delaporte <ref id="18"> 18 Delaporte c. Moustier, București

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
pauză de șapte luni Între rechemarea la Paris a consulului d’Avril și numirea unui nou agent, Mellinet, poate fi interpretată ca o adevărată rupere a relațiilor diplomatice. Oricum, ideea proclamării suveranității circulă În continuare, după cum reiese și din raportul consulului Delaporte <ref id="18"> 18 Delaporte c. Moustier, București, 30 aprilie 1868, MAE - AD Turquie Bucharest, vol. 12, f. 278 v., la ANIC, colecția Microfilme Franța, r. 44.</ref>. Totuși, acest plan nu mai părea plauzibil, francezul menționându-l ca

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
ANIC, colecția Microfilme Franța, r. 44.</ref>. Totuși, acest plan nu mai părea plauzibil, francezul menționându-l ca pe o simplă informație <ref id="19">19 Ibidem, f. 279. </ref>, neconfirmată, după cum se obișnuia, de surse guvernamentale sau de către ceilalți consuli. Referitor la neliniștea internațională provocată de aceste informații, În aprilie 1868, Carol Anton revine cu o scrisoare, În care relata părerea lordului Derby, care considera că prințul Carol este de bună credință, iar dacă afirmă că nu știe nimic despre

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
În concordanță cu noua situație din Europa. Atitudinea demnă și insistența au devenit niște trăsături remarcabile ale diplomaților noștri, care lăsau să se Întrevadă și unele dintre scopurile ulterioare, mai importante: obținerea independenței și, În consecință, proclamarea regatului. De exemplu, consulul Green observa acest lucru Încă din 1869, când Vasile Boerescu se Întreținea cu șeful Foreign Office-ului, Clarendon, la Londra <ref id="26">26 Green c. Clarendon, București, 22 noiembrie 1869, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office-Constantinopol/ 95, Turkey, vol

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
externe, Însă, e un argument că se aștepta un moment prielnic pentru a se trece la practică. Se cristalizase deja un discurs oficial, bazat pe argumente istorice, clare și repetate În orice ocazie. Dovadă sunt afirmațiile lui Carol făcute noului consul britanic la București, Vivian, că progresele României nu mai sunt compatibile cu statutul de vasală și că Poarta nu a retras niciodată „capitulațiile” care ne permit să Încheiem tratate, să trimitem soli (agenți diplomatici), să avem o jurisdicție independentă și

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
timpul Împotriva Porții” <ref id="29"> 29 Vivian c. Stanley (lord Derby), București, 5 mai 1874, Pub.Rec.Off.-L, Foreign OfficeConstantinopol, Turkey, vol. 2338, f. 199 și urm., la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 98. </ref>. Astfel, H. Elliot, consulul britanic la Constantinopol, observă că românii și-au făcut o profesiune de credință din a agita ideea independenței și din a nega poziția de stat vasal (vezi incidentul scrisorii de acreditare a lui Vivian respinsă inițial pentru că includea formula Principatele-Unite

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
Deym c. Andrassy, Londra, august 1878, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 17/1878, f. 1 și urm. </ref> numai dacă cele două imperii centrale Îi susțin inițiativa. A urmat atragerea Austriei În problemă, Münster transmițându-i concluziile lui Deym, consulul vienez la Londra, pentru a le raporta mai departe. Așadar, Ion Bălăceanu, cel care a devenit, mai târziu, primul nostru trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, a găsit la Viena un teren foarte favorabil, Curtea imperială anunțându-l că este dispusă

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
1878, trebuie să mai analizăm de ce nu s-a optat pentru formulele „Mare Duce” sau „Mare Prinț”, folosite În discuțiile diplomatice, ci s-a ales exact „Alteță Regală”, mai ales că au existat discuții În epocă. Iată, puțin confuz este consulul britanic, White, care informează că, pentru moment, Carol a renunțat la titlul de „Mare Prinț”, deoarece miniștrii lui l-au sfătuit insistent să-și ia titlul de „Alteță Regală” <ref id="45">45 White c. <indescifrabil>, București, 23 septembrie 1878

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
la Îndeplinirea unor fapte mai mari, care „să merite elogiul istoriei”, putând fi „recompensată pentru prezent chiar prin constituirea Regatului României” <ref id="59">59 Ibidem, f. 2v. </ref>. Interesul diplomaților străini În jurul problemei regatului devine din ce În ce mai mare. În special, consulul Austriei urmărește orice inițiativă sau zvon cu atenție și Întocmește, după aceea, rapoarte detaliate. Prin urmare, În aprilie 1879, Hoyös Își dădea cu părerea dacă era sau nu posibilă Înfăptuirea actului. Astfel, acesta ajungea la concluzia că lucrul nu este

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
de „presiunile externe” <ref id="86"> 86 Memoriile regelui Carol I, vol. XVII, p. 68. </ref>, ceea ce era foarte plauzibil, având În vedere că Germania ar fi susținut În primul rând Austria și apoi interesele românești. Totodată, considerăm că același consul a făcut un deserviciu statului pe care Îl reprezenta, căci era tributar unei mentalități defuncte. Astfel, Întotdeauna Își imaginează că România nu poate trece peste poziția Austriei și peste decizia marilor puteri. Consulul austriac Hoyös observa, Încă de la mijlocul lunii

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
apoi interesele românești. Totodată, considerăm că același consul a făcut un deserviciu statului pe care Îl reprezenta, căci era tributar unei mentalități defuncte. Astfel, Întotdeauna Își imaginează că România nu poate trece peste poziția Austriei și peste decizia marilor puteri. Consulul austriac Hoyös observa, Încă de la mijlocul lunii februarie 1881, că I. C. Brătianu este din ce În ce mai interesat de această problemă și că este posibil ca ea să fie considerată un „complement al succesiunii la tron și doar din aceste motive să se

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
White c. Grandville, București, 8 martie 1881, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 22, f. 48v., la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 131. </ref>. Prin urmare, demersurile lui Ion C. Brătianu și cele ale lui Vasile Boerescu pe lângă consulul austriac devin tot mai tranșante. Primul-ministru amintește constant că pericolul rusesc este foarte mare (aceasta fiind o altă idee-cheie care era folosită ori de câte ori venea ocazia) și că trebuie să acționeze. Șeful liberalilor știe că „cea mai bună armă este atacul

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471

colaborare cu Elena Lința); Henryk Ibsen, Peer Gynt, în Henryk Ibsen, Teatru, I, pref. Ovidiu Drimba, București, 1966; Antioh Cantemir, Stihuri, introd. Paul Cornea, București, 1966; Romain Rolland, Pierre și Luce, București, 1966; Ivo Andrić, Cronică din Travnic. Viziri și consuli, București, 1967 (în colaborare cu Dragan Stoianovici); Rahman el Abder Sharkawi, Pământ egiptean, București, 1967 (în colaborare cu Yves Goldenberg); Miroslav Krleza, Întoarcerea lui Filip Latinovicz, București, 1968 (în colaborare cu Radu Flora); Milovan C. Glisić, Învățătorul și alte povestiri

TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814

publicase altceva. Mai figurează în calendarul aromânesc „Grai bun”, la „Frățil’ia” și „Lilicea Pindului”. Urmează la București Școala Științelor de Stat, care pregătea personal diplomatic. De altfel, a ocupat posturi în consulatele României din Sofia (interpret), Rusciuc (cancelar, 1907-1916; consul), Odessa și Moscova (viceconsul, 1918-1919). Sub titlul Di-t bana armânului, carte semnată Nicolae C. Velo Molovișteanu și dedicată tatălui său „ca semn de recunoștință și deosebită vrere”, V. publică în 1903 o culegere de proze scurte, urmată în 1905

VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260

balcanici, și mai ales maniera furibundă În care Ion. I. C. Brătianu a susținut-o după 1902, din postura de ministru al afacerilor externe. „Pentru România - avea să noteze mai târziu În memoriile sale prințul diplomat Dimitrie I. Gr. Ghica, fost consul general al României la Salonic, la Începutul veacului XX - problema macedoneană reținea atenția guvernanților datorită cuțovlahilor, populație de rasă și limbă română grupată În masivul Pindului și În comunități compacte În restul Macedoniei, formând un total de peste 200.000 de

DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251

integrității României - se declanșează campania lui Vasile Boerescu din ziarul conservator Pressa, În favoarea constituirii unui Regat independent sub garanția Puterilor europene <ref id="8"> 8 Pressa, an III, nr. 241, 3 noiembrie 1870.</ref>. Această coincidență nu a scăpat vigilenței consulului francez, el considerând, cu Îndreptățire, că Vasile Boerescu se inspiră din ideile personale ale Principelui Carol <ref id="9">9 ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie Bucarest, vol. 34, r. 34, c. 387-388, A. Mellinet către Jules Favre, Bucarest, le 21

CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
a stârnit reacția vehementă a Domnitorului și Guvernului său. Abia numit reprezentant diplomatic al Angliei la București, Vivian a abordat, În cursul unei audiențe la palat, și problema independenței României. Iritat de obtuzitatea diplomației britanice și atitudinea de superioritate a consulului, Carol I avea să declare, pe un ton ferm, că el „conspiră și va conspira Împotriva turcilor atâta timp cât aceștia pretind a-l considera ca un guvernator turc, iar România ca o provincie otomană” <ref id="18">18 ANIC, colecția Microfilme

CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]