1,293 matches
-
numai că nu ne-a persecutat, după cum îl rugase Jujucă, dar chiar ne-a protejat, fiind atât în comisia examinatoare, cât și secretarul acesteia. CAPITOLUL XV VINGT ANS APRES ― Mă, ăsta care a-ncremenit pe bancă, în fața liceului, într-o poziție contemplativă și pitorească, nu e Băjenaru? ― Deșteaptă-te, Griguță, din somnul cel de moarte, în care te-adînciră atâtea amintiri! Am tresărit ca dintr-un vis plăcut, într-o dimineață de primăvară timpurie. ― Nicu și Costache!? Ge faceți, mă? Veșnic nedespărțiți... Oreste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și poetică. Dar nu matematicianul face poezia, ci savantul-poet, subsumat căutării și întrebării umane. El are marea forță de a urca în hora elementelor: Spre acel fumegat/ Fra Mercur/ De pur augur", - un Luceafăr care se înalță într-o bucurie contemplativă a misterului universal. ă...î Poetul Jocului secund pătrunde printr-o spărtură a spiritului în lumea precreatelor, descoperind locul său de parte a întregului: "O, Mercur,/ Frate pur/ Conceput din viu mister/ Și fecioara Lucifer,// Înclinat pe ape caste/ În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unei spiritualități și religiozități excesive greșit imprimate de-a lungul timpului de către Biserică care se presupune că ar fi profitat de această loialitate absurdă a credincioșilor. De la schismă încoace, Biserica Ortodoxă a fost condamnată și acuzată pentru atitudinea ei „strict contemplativă” în ceea ce privește drama vie a credincioșilor. Ei bine, acești istorici nu fac decât să demonstreze neînțelegerea și necunoașterea cultului ortodox, dar mai ales a fenomenului de distribuire a spiritualității în tradiție, altă noțiune tratată eronat pentru că este un domeniu neexplorat de către
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
făcut literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
analitic sau disolutiv, cât o construcție, o creație. Se rezolvă făcând. Sau, folosind alți termeni, un proiect se rezolvă într-un traiect, o problemă într-o metablemă, într-o schimbare. Și doar cu ajutorul acțiunii se rezolvă problemele. Acțiune care este contemplativă, după cum contemplația e activă, căci a crede că se poate face politică fără roman sau roman fără politică, însemnează a nu ști ce vrei să crezi. Mare politician al acțiunii, la fel de mare ca Pericle, a fost Tucidide, maestrul lui Machiavelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți-o trăi? Amiel nu și-a trăit oare viața intimă povestindu-și-o? Jurnalul nu îi este oare însăși viața? Când va înceta oare această contrapunere între acțiune și contemplație? Când se va înțelege în sfârșit că acțiunea e contemplativă și contemplația e activă? Există făcutul și există facerea. La invizibilitatea lui Dumnezeu se ajunge prin ceea ce e făcut - per ea quae facta sunt, potrivit versiunii latinești canonice, nu foarte strictă în raport cu originalul grecesc, a unui pasaj din Sfântul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vestice, slavă Domnului, și nici nu e rău deloc. Da’ acu-i acum cu partea deșertică pe comunism și est. Ieri am stat numai în casă, am lucrat intens, am gătit și, mai pe seară, am trăit voluptatea perversă și contemplativă a butonării pe mai multe canale, cam peste 50 (din greșeală, că eu am cerut basics). Trec peste faptul că mi se par cam plicticoase în masă. Asta nu e rău, înseamnă doar că va fi un somnifer mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu schimbi tu ceva din cea pe care ți-au dat-o alții în primire. Știam că nu voi avea nici o scuză dacă nu îmi voi exploata la sânge toate posibilitățile, dacă mă voi lenevi, dacă voi fi bleagă și contemplativă într-o lume în schimbare. Și așa mi-am împărțit ultimii 15 ani între izvoarele teoretice beute la mama lor occidentală acasă (cu totul, în medie, una-două luni pe an), viață trăită într-o lume greu de vârât în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa erau, într-adevăr. Șapte visători liniștiți în căutarea unui coșmar. Deși avea un fel de conștiință, Nostromo nu visa. Nu ăsta era rolul său, nici n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sufletul său este lumină dintâi, creatoare a unei noi lumi: a încerca să-i privești această lumină de o cu totul altă natură, un foc, fulgerul divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie prin ceață adevărul, marea poezie creează un adevăr nou, propriul său adevăr, adevăr al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în mod succesiv, încercuiesc și clarifică problema cunoașterii imediate. În prelegerile anterioare se ocupase de binoamele religie-metafizică, metafizic-științific, înțelegere- cunoaștere, trăire-cunoaștere, activ-contemplativ, mistic- logic. Deja în prelegerea a XII-a (Tip mistic, tip logic, tipuri mixte) caracterizează tipurile activ și contemplativ în aceeași termeni cu care, doar cu puțin timp mai devreme, Mircea Eliade calificase tipurile magic și mistic în articolul „Cuvinte despre o filosofie“ (Gândirea, iunie-iulie 1928). Acest binom, mistic-magic, a fost tratat în numeroase cărți din a doua jumătate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pânzele ridicate. Am ales-o pe ea pentru că trebuia să admir Însfârșit o femeie. Până acum priveam femeile cu oarecare dispreț. Odată cu ea, mi-am asumat atât dulcegăriile iubirii, cât și eșecurile ei. Aș vrea să fiu Însă mult mai contemplativ. ,, În această puternică rotație, omul contemplativ-oricât de neînsemnat-rămâne singurul element stabil. El, În a cărui inimă sălășluiește Vidul, devine aici pivotul mutației universale,,. Ochii ei triști scrutează cerul, prin fereastra deschisă. Se gândește la ceva ce o sperie. Stelele par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fel? Adică, am descoperit eu, cumva, vreo intenție satirică aici? Bun, e-n regulă, pot să suport o glumă. Mi-am prins ceafa cu mâinile și am început să mă gândesc. Ce dracu sunt grăunțarele? Păi vezi? Viața livrescă, viața contemplativă. Martina, ea chiar a reușit să mă vindece de acufenă. Nici un chițăit de mai bine de trei ore. Chestia mare pe care o presupune cititul e - trebuie să fii în cea mai bună dispoziție pentru așa ceva Calm. Nu sâcâit Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
om? — Farmecul. Dar tu? — Bunătatea. Ce apreciezi mai mult la un prieten? — Demnitatea, simțul onoarei, deșteptăciunea, umorul și cultura, preciză mătușa. — Care e principala trăsătură a caracterului tău? — Nerăbdarea, se grăbi Ioana să răspundă. Tu ce spui? — Eu sunt mai contemplativă, îmi place să visez cu ochii deschiși. Am trecut la altă întrebare: — Care e cel mai mare defect al tău? — Spiritul polemic, mărturisi Ioana. — De ce ar fi spiritul polemic un defect? m-am mirat. — Detest felul meu de a polemiza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai contenește cu scrisorile să i-l aducă să-l mângâie și i l-au adus în căruță. Emoții dătătoare de aripi, la un așa fapt nici Creangă n-ar fi stat locului. Toamna, prin toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea că Tiberius era acum un pedofil bătrân și disperat, incapabil să se elibereze altfel de trecutul lui tulbure. Trupul lui decădea tot mai mult; în viciu devenea contemplativ, cerebral; cu o exasperare aflată la limita spaimei, căuta cu ochii și cu mintea stimuli care să-i alunge singurătatea inertă. Le poruncea micilor lui tovarăși să mimeze în fața lui cele mai licențioase și mai perverse mituri ale Antichității. „Cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
267). „Lumea din care pleacă”, uneori, poemele „orientalului” Vinea este, de asemenea, realul. Nu însă și cea în care „se întoarce”: după secvențele tranzitive, textele sale se pierd în reverii fantaste stimulate de amintire. Greutatea de plumb a lirismului, atitudinea contemplativă, melancolică, nostalgică și introvertită cîștigă aproape întotdeauna în poezia sa. Dimpotrivă, poemele lui Tzara sînt prin excelență centrifuge, universuri în expansiune, animate de dorința „plecării” spre orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia Gîrceni din Moldova, stă mărturie). Spre deosebire de tendința centrifugă a personalității lui Tzara, la Ion Vinea avem însă de-a face cu o tendință centripetă: mai contemplativ și mai liric, temperament poetic elegiac înclinat spre reverii melancolice, rezervat față de elanurile „activiste”, demolatoare ale avangardelor europene, acesta va alege să rămînă în țară, unde va desfășura o activitate publicistică militantă pe linia unei stîngi independente. Distanța temporală dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
juca golf În fiecare dimineață și lucra la romane Între două și cinci În fiecare după-amiază, dar era suficient. De cele mai multe ori, rămâneau fără subiecte de conversație după zece sau cincisprezece minute, după care rămâneau mulțumiți, adânciți În lungi tăceri contemplative. Dacă era de față, fiica lui Norris, Effie, umplea aceste pauze vorbind despre cai și vânătoare, singurele subiecte care păreau să o intereseze. Era o tânără Înaltă, blondă, cu obraji roșii, În vârstă de douăzeci și trei de ani, arhetipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Carassus atunci când pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și cel activ al egocentrării dandy-ului („el profesează un cult de sine activ, exigent, demonstrativ”)4. Lesne de observat, mai toți dandy-i pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ieșim astfel din istorie pentru că nu avem răbdarea să o privim cum curge și îi schimbăm permanent cursul. Pe de altă parte, cînd descoperim recurențe sau ne izbim de repetiții, cînd sîntem cuprinși de un febril sentiment de déjà-vu, devenim contemplativi, considerăm brusc că așa a fost dintotdeauna, că așa e românul și ăsta e sufletul lui, de la Traian și/sau Decebal încoace. Ieșim astfel din nou din istorie, de data aceasta pe ușa solemnă a eternității. Bucuria mea venea deci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Viviana pe genunchi, mă pregăteam pentru ceva ieșit din comun În seara aceea, nici nu știam câtă dreptate aveam să mă aștept la ceva inedit. Pe o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
capitală. Nu pentru că se aștepta să găsească oarece câini cu covrigi în coadă; simțea însă că lumea îl aștepta, iar el ardea de nerăbdare să se dăruiască. Înainte de a se stinge, bunicul lui Ionică ținuse să-i repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia un băietan când intrase în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu de Sus. Acolo familia sa se bucura de prestigiu, iar el ar fi putut împleti afacerile cu firea lui profund contemplativă; căci Ionică era o mare promisiune mistică. Plecase însă din sat sub apăsarea unei misiuni universale. Știu că termenii mei ar putea părea hazardați, dar eu l-am cunoscut pe acest om. Salvarea mondială era în mâinile lui. De cum sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă albastră și cravată roșie). Totodată, firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]