1,290 matches
-
făpturi, iar nu inconștientul nerațional, prin care suntem la fel cu ele, care nu participă nici la religie, nici la cultură. ldeea cardinală a misticii ortodoxe este, după cum am spus, că „mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet”. Toată doctrina contemplativă a Filocaliei se întemeiază pe această idee. A fi desăvârșit în sensul ortodox înseamnă a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte si a vedea propria-ți minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu. În contemplația mistică, zice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atribuie artei și în special muzicii puteri care mântuie de această voință. Sublimul, pe care îl deosebește de frumos în felul schițat mai sus, e învestit de el cu forța de a nimici voința individuală și de a ridica subiectul contemplativ la cunoașterea pură a ideilor eterne, manifestate deopotrivă în natură și artă. Apariția sublimului în contemplație naște un conflict violent și dușmănos între puterea lui nemăsurată și amenințătoare și voința omenească, ce se împotrivește. Sublimul biruie „reducând voința la neant
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoașterea pură a ideilor eterne, manifestate deopotrivă în natură și artă. Apariția sublimului în contemplație naște un conflict violent și dușmănos între puterea lui nemăsurată și amenințătoare și voința omenească, ce se împotrivește. Sublimul biruie „reducând voința la neant”. Subiectul contemplativ asistă la acest conflict din ființa lui fără să-i dea vreo atenție deosebită. Ba e bucuros că se rupe năpraznic de propria-i voință nimicită și păstrându-i amintirea, se ridică în contemplația liniștită a sublimului „obiect înspăimântător”. Contemplativul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
contemplativ asistă la acest conflict din ființa lui fără să-i dea vreo atenție deosebită. Ba e bucuros că se rupe năpraznic de propria-i voință nimicită și păstrându-i amintirea, se ridică în contemplația liniștită a sublimului „obiect înspăimântător”. Contemplativul a devenit astfel „subiect pur al cunoașterii, fără voință, ridicat peste sine însuși, peste persoana sa, peste voința sa și peste orice voință”. Astfel trăiește liber și din plin sentimentul sublimului. Schopenhauer subliniază că amintirea contemplativului despre voința-i nimicită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a sublimului „obiect înspăimântător”. Contemplativul a devenit astfel „subiect pur al cunoașterii, fără voință, ridicat peste sine însuși, peste persoana sa, peste voința sa și peste orice voință”. Astfel trăiește liber și din plin sentimentul sublimului. Schopenhauer subliniază că amintirea contemplativului despre voința-i nimicită nu se referă la vreo frică sau la vreo dorință, ci la voință în general, așa cum ea este exprimată prin corpul omenesc. Căci imediat ce în amintire ar năvăli vreo frică sau vreo dorință, ar însemna că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
absolute; lumea artei e aceea a aparențelor frumoase. Prin urmare, prima deosebire constă în felul cum judecă realitatea credinciosul și artistul. Mai departe, deosebirea stă în orientarea sufletească a fiecăruia. Credinciosul e orientat spre dogmă și spre rit; artistul sau contemplativul estetic „spre lumea plastică, sau verbală sau sonoră, la care se referă extazul estetic”(HenriDelacroix: Psychologie de l’art, p. 339). Fără îndoială, explicația lui Delacroix e justă, dar trebuie să observăm că ea e numai de ordin psihologic și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dar trebuie să observăm că ea e numai de ordin psihologic și nu satisface întru totul exigențele gândirii teologice. Aceasta cu atât mai puțin cu cât învățatul francez își întunecă oarecum punctul de vedere, când afirmă mai departe că sunt contemplativi estetici care, dând numele de Dumnezeu absolutului experimentat în artă, extazul lor devine religios și tot astfel că sunt mistici religioși, care trăiesc în mod muzical absolutul divin. Metoda psihologică dedicată unor asemenea probleme, care, prin esența lor, depășesc sfera
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate să fie desăvârșită chiar dacă trupul nu e supus fenomenelor extatice. Sunt mistici care consideră aceste fenomene, cum e încremenirea într-o atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil în esența lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un sentiment de îngrozire, ci unul de creatură mărginită, vremelnică și păcătoasă, conturată ca în lumină de fulger în infinitul strălucirii dumnezeiești, ce-l inundă. În viforul orbitor al contemplației unitive, omul nu are impresia, pe care Schopenhauer o atribuie contemplativului estetic, că tot ce se petrece în chip extraordinar, supraomenesc și ceresc, ar fi propria lui reprezentare, ca eu în care e condensată lumea în acel moment, ci sentimentul umil și fericit totdeodată că el e o simplă anexă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și-o impresie de lărgire, de eliberare, de dezmărginire și oarecum de supranaturalizare. În aceasta stă de fapt toată măreția artei. În mistică însă sentimentul de supranaturalizare nu e o aparențăca în estetică, ci o realitate vitală, care face din contemplativ un sfânt. Asimilarea cu sublimul religios are ca urmare transformarea întregii vieți a omului după modul divin. E un fel de substituire permanentă a modului omenesc de a trăi cu modul divin. Nu mai trăiesc eu, zice Pavel, ci Hristos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu. Același eu profund e locul unde se petrece contemplația estetică. Contemplativul estetic însă nu ia contact direct și nemijlocit cu Dumnezeu. „Dincolo de idei, de imagini, de sentimente, de senzație, zice Bremond, dar bineînțeles, prin mijlocirea tuturor activităților de suprafață, cunoașterea poetică atinge realități, unește pe poet cu aceste realități. Nu direct
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de dezmărginire și de infinit, pe care îl recunoaște estetica în experiența sublimului. Sentimentul e înalt și luminos, dar vag și fără altă certitudine decât a bucuriei estetice. El aduce cu experiența mistică, dar nu e totuna cu ea. Nici un contemplativ estetic nu are pretenția că în nebuloasa sublimă a invaziei frumoase se supranaturalizează și se îndumnezeiește cu adevărat. Și totuși această lărgire interioară, această dilatare imensă a bucuriei estetice în perspectiva universală e vecină cu supranaturalizarea religioasă. Arta nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voința către altă lume îl caracterizează, ci viziunea intelectuală a unei alte lumi. Și fără îndoială, Schopenhauer are mai multă dreptate. Voința e proprie omului de acțiune. Intelectul pur sau viziunea intelectuală e proprie omului de contemplație. Geniul e vizionar, contemplativ, deci nu voința îl apropie de sfânt, ci contemplația. Făcând parte din această lume, vizionarul de geniu nu aderă la ea, fiindcă e absorbit în lumina superioară a unei frumuseți, pe care vrea s-o realizeze în imagine artistică, frumusețe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unei comunități"209. Ideea este amplificată în studiul consacrat creației metaforice în limbaj, unde reformularea teoriei "formelor simbolice" a lui Cassirer reprezintă, de fapt, o ruptură cu întreaga tradiție retorică anterioară: "ca activitate cognitivă, limbajul nu rămâne în cadrul receptivității pur contemplative, nu este simplă luare de contact pasivă, nu este acceptare inertă a realității, ci este creație continuă a limbii, a formelor de cunoaștere (simboluri) în care se manifestă. Orice act lingvistic nou corespunde unor intuiții și unor situații de fiecare
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sonore se compun, de regulă, cu elemente la nivelul fonetic (vocale, consoane etc.), morfologic (interjecția) sau stilistic (aliterația, onomatopeea, etc.);pastelul este o adevărată probă pentru realismul și caracterul național, popular al artei scriitorului; - autorul își face cunoscută atitudinea înalt contemplativă, deci subiectivă, în fața frumuseților eterne ale naturii; sau se folosește de peisaj doar ca pretext pentru a-și expune anumite idei, concepții, etc.; - imaginația scriitorului este solicitată intens (!! direct proporțional cu aceasta fiind solicitată și imaginația cititorului); - autorul își transcrie
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
reconectarea cu luciditate, realism și profunzime la Predanie, ca unica măsură de dezvoltare firească a unei culturi rodnice. Dacă ne raportăm la elitele intelectuale românești din perioada postcomunistă, se poate remarca cu ușurință diferența specifică în raport cu elita interbelică creștină: creștinismului contemplativ, mistic, liturgic, dogmatic și canonic profesat de elita interbelică i se contrapune agnosticismul, pulverizarea sufletească practicată de elita culturală postcomunistă. O radiografie minuțioasă a elitei românești postcomuniste nu va putea ocoli problematica abdicării ei de la misiunea ei normală: mărturisirea valorilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
reconnection to Tradition, as an unique method of natural development of a fruitful culture. If we consider the Romanian intellectual elites in the post-communist period, we can easily see the specific difference in relation to the Christian interwar elite: the contemplative, mystical, liturgical, dogmatic and canonical Christianity, professed by the interwar elite, contrasts the agnosticism practiced by the post-communist elite. A profound study of the post communist elite can not avoid the issue of its abdication from its normal mission, that
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
marea lui iubire, Beatrice. La despărțire, ultimele cuvinte ale poetului latin sînt: îți pun deci mitră asupră-ți și cunună. Semn că Dante a învățat tot ce avea de învățat și a devenit stăpîn pe sine însuși atît în ce privește partea contemplativă (mitra) dar și partea activă (coroana). În Cîntul XXIX sînt enumerate marile schimburi: Candelabrul - cele șapte taine ale Bisericii creștine, sau cele șapte daruri de la Sf. Duh; Douăzeci și patru de bătrîni, cu trimitere la cele douăzecișipatru de cărți ale vechiului Testament
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
duhovnicilor și războinicilor. Cerul lui Jupiter, al șaselea cuprinde sufletele celor drepți, grupate sub forma unui uriaș vultur, principii drepți compun figura uriașei acvile - simbol al armoniei lumii ridicate pe dreptate. În al șaptelea cer, al planetei Saturn odihnesc sufletele contemplative. În cerul al optulea, cerul stelelor fixe, Dante admiră triumful lui Hristos. Aici, la ruga Beatricei, Sfîntul Petru cercetează pe Dante asupra credinței și în urma răspunsurilor primește apostoliceasca binecuvîntare. Sfîntul Iacob îl cercetează pe poet asupra speranței/nădejdii (Beatrice îl
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atunci o obligație stringentă și o îndatorire. Cuvintele de care ai nevoie nu sînt atunci un mijloc de analiză științifică, ci de propagandă politică în scopul de a-i convinge pe ceilalți. Ele nu sînt pluguri pentru desțelenirea pămîntului gîndirii contemplative, ci săbii împotriva adversarilor, mijloace de luptă. Într-o prelegere sau într-un amfiteatru, dimpotrivă, ar fi o nelegiuire să folosești cuvintele în acest fel. Cînd vorbești despre "democrație", abordezi diferitele ei forme, analizezi modul în care funcționează, constați consecințele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al împerecherii lor). Imaginea voalată, oare nu trebuie confundată cu imaginea ofilită sau banală, se menține "sub nivelul vizibilității depline", sugerează concretul senzorial fără să-l proiecteze precis, cu claritate. Datorită lipsei tomurilor ascuțite această imagine este potrivită pentru scrierile contemplative : reprezentantul ei elizabetan este Samuel Daniel care a scris, în versuri admirate de Wordsworth și Thoreau : unless above himself he can Erect himself, how poor a thing is man ! * * Ce jalnică ființă-i omul, dacă/ Nu poate pe el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de la englezescul history (istorie), în general, literatura trebuie considerată o artă temporală (spre deosebire de pictură și sculptură, care sânt arte spațiale) ; dar într-un mod foarte activ poezia modernă (poezia nenarativă) caută să scape de destinul ei - să devină o stază contemplativă, un sistem "autoreflexiv" ; și, așa cum bine a arătat Joseph Frank, oranul modern (Ulysses al lui Joyce, Nightwood de Djuna Barnes și Mrs. Dalloway al Virginiei Woolf) a căutat să se organizeze poetic, adică "autoreflexiv". *5 Acest fapt ne în dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe tirani!"; cea de a doua dintr-o dorința stăpânita: "De-aș avea eu drept în lume să judec pe tirani!"; ceea ce însemnează că în primă exprimăm mai multă mișcare sufletească decât în a doua în care exprimăm un calm contemplativ" (Dragomirescu, 1939, pp. 41-42). După cum se vede, Dragomirescu leagă toate aceste observații de domeniul stilisticii, de vreme ce, în perioada în care își scria el cartea, nu se vorbea încă de stiință pragmaticii. De altfel, se poate afirma, fără teama de a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]