1,366 matches
-
a se întemeia exclusiv pe șine, iar nu pe un mesaj, pe un "conținut" exterior ce ar trebui slujit, disponibilă unor experiențe de program sau (și) formale, care să-i tatoneze cu temeritate limitele, precum dadaismul, suprarealismul lettrismul etc. Dar contrariile se atrag. "Excesul" de libertate duce la un soi de spaimă de libertate, reînviind astfel un arhetip antic, descris de E.R. Dodds, în legătură cu vechii greci, a căror mentalitate "deschisă" s-a asociat cu un complex de vinovăție, ce mergea pînă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se identifice). Pentru că, la fel ca în basme, se lucrează cu contrarii, unele dintre ele se trezesc peste noapte (cînd le pică din cer o moștenire neașteptată) sau după muncă susținută și exasperantă (dacă ideea serialului este că femeia poate depăși orice greutăți) presidenta în cadrul unei firme importante din țara lor. Evident
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
neîndoielnic modestia, dacă passer a putut urca pe firmamentul filiațiilor lingvistice, astfel încît să ne dăruie, pe românește, numele generic al pasarii, clasa imensă în care încap mii de spețe, o întreagă împărăție existențială, înseamnă că limbajul poate dejuca suveran contrariile. O etică a lui, implacabilă, impune reparații radicale. Un papagal, pe masa de lucru a lui Flaubert De o asemenea exigență ascultă neapărat, îmi place să cred, și făpturi umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
bănuim cumva cât subterfugiu e-n tot ce aici înfăptuim? Șmecheria supremă pentru a avea o bătrânețe liniștită este să-ți placă viața și să nu te temi de moarte. Înțelepciunea asta o am - deocamdată - până la a face să coincidă contrariile: o lume fără lume, o viață fără întâmplări. Mă întreb pe mine: - Îți place viața? - Fără dubii, da! - Cum să fie? - Cât mai în surdină, mai duminicală, cât mai aerisită. Fără târgoveți. Sunt în acord, aproape, cu ceea ce spune Schopenhauer
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
le unește este reperul lor absolut, și anume feminitatea, în cazul lui Dumitru Ivan una spectrală, evanescentă, sursă primă a unei desfășurări ulterioare baroce, în cazul Nudului - un model nemijlocit, pretext irezistibil pentru arhitecturi plastice pe măsură. O artă a contrariilor Dumitru Ivan s-a născut în anul 1938, la Timișoara. Își începe studiile artistice la Cluj, cu Petru Feher, și le continuă la București cu Petre Dumitrescu și Florin Mitroi. Biologic, dar și ca opțiune estetică, el aparține generației lui
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, identificat ca ipostază a unei feminități arhetipale, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă și se susțin cu aceeași îndreptățire. Cu îndreptățirea firească pe care o impune puterea de
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
fără efort, de Matei Vișniec, prin folosirea lor într-un extraordinar poem despre moarte, poem în care, de altfel, toate cuvintele devin importante, ca în Biblie: " Nu vreau să spun decât atât răul binele/ frumosul urâtul ziua noaptea și alte contrarii,/ vax, mie nu-mi mai sunt necesare căci am murit// dar mai rămâne alfabetul morse care bate bate/ în tâmpla gropii în ascunzișul acestui vierme care/ el, zău, ce vină are?// unde să mergi, în definitiv există drepturi/ care ar
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
de-a-ntregul, ca în practicile frecvent întâlnite în scrierile biblice - excepțional în intervenția sa, Pompeiu Hărășteanu a fost plasat intenționat în masa coriștilor! Ultimele două intervenții corale - "Ziua înfricoșătoare a Domnului" și "Sancta Maria ora pro nobis" - redau magistral coincidența contrariilor: prima, severitatea implacabilă a celui care "are viață veșnică și la judecată nu va veni", cea de-a doua, înțelegerea și compasiunea Fecioarei, sugerată de transparența corzilor, ca o boare de vânt, ambele avnd în subtext stimularea încrederii în resurecție
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
de diferite pe care le invocă și prin încărcătura atît de specială pe care o poartă, nu reprezintă o simplă acțiune conjugală, așa cum s-ar putea crede cu multă comoditate, ci un mariaj al principiilor și o perfectă sinteză a contrariilor. Polii se unesc aici în mod profund, iar adversitățile aparente au o singură funcție: aceea de a asigura echilibrul și de a realiza comuniunea. Adică de a conferi întregului expresia lui deplină.
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
la un loc temele mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
și cu plăcinte. Ăsteia mici, "dragă fiindu-i gâlceava", nu-i convine pacea, ea preferă înfruntarea, conflictul, lupta. Așa va fi fost, poate, și mama-soacră, în junețe; iar ce se aseamănă, se respinge, se știe, după legea naturii, care adoră contrariile, punându-le mereu să se bată între ele. Romanul atinge apogeul, când, ajungându-se la o mare ciocnire, cele trei termină cu orânduirea silnică a babei. În gospodărie se instaurează ordinea cea nouă a tinerelor interese. E ca la rubrica
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
Deși înțelege cultura într-un sens foarte larg, Noica vede filosofia și știința ca tabere într-un joc "de sumă nulă": plusul uneia înseamnă, inevitabil, minusul celeilalte. Nici filosofia unei științe, a biologiei, sau a fizicii, de exemplu, nu conciliază contrariile, fiindcă nu e filosofie, nici măcar "fîșie" de graniță, ci doar o contextualizare a acelei discipline. O "enciclopedie" a ei, adică, într-un anume sens, o privire tot din interior, făcută roată, "ca să învețe în ce orizont se află". Concluzia la
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
a știut să îmbine teoria cu practica. Înzestrat cu un simț analitic ascuțit, a investigat fenomenul muzicii contemporane, încercând să găsească o „gramatică planetară”, comună, într-o pluralitate de stiluri și tendințe specifice secolelor XX și XXI, care să unească contrariile, prin apropierea de culturile folclorice europene și extraeuropene. Acestea, precum și creația lui Enescu, i-au furnizat idei în crearea unei noi sintaxe - eterofonia. În discuția cu G. Ligeti, Șt. Niculescu spune că nu este vorba de o sinteză, ci de
?tefan Niculescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
de culturile folclorice europene și extraeuropene. Acestea, precum și creația lui Enescu, i-au furnizat idei în crearea unei noi sintaxe - eterofonia. În discuția cu G. Ligeti, Șt. Niculescu spune că nu este vorba de o sinteză, ci de a apropia contrariile, după cum propune filosoful și teologul Nicolaus Cusanus prin „coincidentia oppositorum” (p. 90). Unitatea și multiplicitatea sunt teme cu care s-au confruntat de-a lungul timpului filosofii antici și teologii creștini. Astfel, Șt. Niculescu reușește să cuprindă în creația sa
?tefan Niculescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
naturală a principiului eterofoniei: compozitorul o compară cu apele unui râu, ce se despart, formând o deltă, după care se unesc din nou, sau cu vibrația aerului dintr-un tub, formând noduri și ventre. Și in persoana lui Șt. Niculescu contrariile s-au dizolvat într-o unitate. Este vorba de un spirit științific și în același timp profund religios. Studiind matematica, a aplicat-o în compozițiile sale. Acest lucru nu a însemnat însă că nu a lăsat loc intuiției și creativității
?tefan Niculescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
acum a mă ține în două lumi și, prin obișnuință, a duce sufletul sau visarea interioară la sursa despre care nu știu nimic altceva decât că emite impulsuri creatoare. Sfatul lui Rudolf Steiner: Citiți Faust (Goethe) ca să întineriți!" A reconcilia contrariile naturii: vizibil - invizibil, conștient - inconștient. A realiza echilibrul mental ținându-ne în afara acțiunilor destructive ale timpului inventat de oameni. La întoarcerea din Lucerna la Stockholm am surprins în fața editurii noastre niște derbedei mici, infractori en herbe, încercând să taie geamul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
la răscrucea unor interese și pasiuni de care, mai ales după 1989, literatura propriu- zisă e cruțată. (Aș preciza: din păcate!) În presă, nu în poezie sau proză, se întâlnesc politica și afacerile, puterea și banii, cu alte cuvinte, toate contrariile psihologiei intelectuale, sociale, morale și religioase. Individuale sau de grup. Mircea Cărtărescu a reacționat conform firii sale. El e retractil ca o mimoză și egocentric ca un artist. Trăiește în lumea fantasmelor lui mai degrabă decât în lumea noastră cea
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
interior", atît majorul cît și minorul nefiind decît rodul unei matrice stilistice identice. Mai convingător, poate, decît oriunde, "România eternă" primește în scrisul lui Blaga o confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la culme, abstractizată în chip performant, a jucat un rol considerabil în manifestarea ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
unul care tinde spre adevăratele - posibil atroce - "limite interioare"; dar și locul unde, pe un ton uman, înregistrează șocul de a trăi în realitatea imediată ("o lungă scrijelitură pe zidul zgrunțuros al existenței"). "Puzzle-ul de sentimente", oscilația perpetuă între contrarii, între momente de seninătate, împăcare, optimism, chiar extaz și momente disperate, nevrotice, de panică și agonie depresivă; între clipele de grație, de sublimă inspirație și liniște și accesele egocentrice, de grandomanie, mania persecuției și "maladivă suspiciune" (pe care le recunoaște
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
încerci să fii mai bun, cu atît te obsedează mai tare violența, nepăsarea, sadismul tău de altădată." Jurnalul înregistrează energiile obsesiilor și viselor unei minți torturate astfel din ambele sensuri. Concurența permanentă între vise și vanități redundante dă seamă de contrariile firești dintre om și scriitor. "Jurnalul a fost atîția ani chiar duhul, respirația egală a minții mele"; de aceea nu e sigur dacă literatura se scrie din obsesiile vieții sau dacă fantasmele literaturii tensionează viața. Cert este că jurnalul este
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
din Toscana, un soi de paradigmă enigmatică. Frontala lor dualitate, de comanditari fascinanț i, degajînd parcă o paloare selenară, tentația, pentru Panofsky, de a-i citi sub incidență nupțială, - toată această putere visătoare, în cea mai riguroasă precizie, concentrează nebănuit contrariile, le înnoadă miraculos. Atîta vivace prezență de obiecte în jurul personajelor, pînă la papuci risipiți prin odaie, - în aparenta gratuitate a detaliilor se rostește însăși taina artei, chemată să înmănunchieze triumfător disparitatea realului și coerența cugetului. Sub astfel de auspicii, să
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui Dumnezeu, moralitatea e intrinsecă lui Dumnezeu. Creștinismul are în vedere un proces dinamic al contrariilor pe o spirală a transcendenței planurilor realității și spiritului, de la păcatul original la salvare. Aceasta se face prin recunoașterea naturii imperfecte a omului și încercarea de mântuire prin ameliorarea acestei imperfecțiuni. E nevoie de suferință și luptă, cu sine și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
profunzimea și extensia cercetării, dar, mai ales, prin amplitudinea reveriei, adevărate episoade ale unui mare tratat despre Geneza imaginii care se fundamentează pe un enunț simplu și irevocabil: la început a fost Geometria. Adică Linia. Adică Punctul. Și atît! Convergența contrariilor Expunînd împreună (Galeria Prometeus), Flora și Constantin Răducan par angajați într-un amplu proiect de pedagogie aplicată. Pe lîngă faptul că fiecare își urmărește propriul program și se manifestă conform datelor sale ireductibile, reuniți pe aceleași simeze ei devin repere
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn, selenar - solar etc. , ei sugerează unitatea incontestabilă a lumii vizibile, aceea care se construiește și se sprijină tocmai pe această coexistență a contrariilor. În mod evident, Flora Răducan reprezintă, prin însăși submersia ei continuă în penumbrele umede ale materiei, universul feminității și al regimului sublunar, pe cînd Constantin Răducan, prin elogiul formelor finite și al substanțelor cu o identitate inconfundabilă, este purtătorul de
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Ion Irimescu Patriarh al sculpturii românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]