4,926 matches
-
societatea merge din direcția unui model de cultură și civilizație în care violența apare ca o componentă general justificată, banală, ba chiar ca semnul distinctiv al unei noi „normalități” și ca soluție general acceptabilă a problemelor umane și sociale. În ciuda controverselor care continuă și în prezent, majoritatea cercetărilor conchid că expunerea la violență mediatică induce agresivitatea (în conexiune cu alți factori) prin: Imitare. Copiii imită acțiunile părinților, pe ale prietenilor și eroilor din filme, mai ales când acțiunea lor este recompensată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
vieții cotidiene, asupra cărora se pronunță persoane cu concepții dintre cele mai diferite, un forum unde indivizii sau diversele grupuri sociale își pot face cunoscute opiniile. Importante sunt, în acest context, interpretarea și judecata de valoare la care sunt supuse controversele apărute. Astfel, aportul adus de mass-media la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor și comportamentelor este semnificativ și indiscutabil. Funcția de divertisment. Această funcție a devenit, în ultimul timp, din ce în ce mai importantă, deoarece oamenii își găsesc în mod frecvent distracția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ei, repere simbolice. Ea este, deci, o sursă de conservatorism. Mitul nu este Însă unicul tip de povestire tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată de numeroase controverse referitoare la specificitatea conținutului povestit. Conținutul Cea mai mare parte a savanților consideră că mitul este o povestire care se individualizează prin teme epice, eroi și un decor specifice. Din această idee, aproape unanim acceptată de un segment al specialiștilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale, iar altele scot În evidență congruența dintre sfera ceremonială și alte forme de acțiune umană. Această ultimă tendință este justificată și de Încercările de evitare a capcanelor unor distincții, clasificări și terminologii considerate - fie din pricina folosirii excesive, fie din pricina controverselor - mai puțin elocvente. Astfel, unii antropologi au Încercat să impună alte concepte sau sintagme pentru a denumi asemenea manifestări sociale. Pentru acești autori, fiindcă ritul și ceremonia nu pot fi concepte integratoare, nu pot Încadra Într-o categorie Înglobantă varietatea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
serie de portrete ale unor funcționari din sistemul represiv comunist. Miza a fost o „istorie națională a infamiei” în spirit borgesian. Cu tot adevărul de esență al tipurilor prezentate, formula mixajului document-literatură a cărților scrise de D. a suscitat unele controverse. SCRIERI: Cazul Nichita Dumitru. Încercare de reconstituire a unui proces comunist. 29 august - 1 septembrie 1952, București, 1995; Telejurnalul de noapte, Iași, 1997; Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat, București, 1998; Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar, București
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
În mediul folcloric termenul nu a fost folosit decât pe o arie restrânsă în Moldova, d. fiind denumită și cu alți termeni: „de dragoste”, „de codru”, „de frunză”, „horă lungă”, „de urât”, „de jale” ș.a. Etimologia cuvântului a stârnit multe controverse. D. Cantemir crede că este numele unui zeu războinic dac; I. Malinescu îl pune în legătură cu Danubius și cu Diana, I. Heliade-Rădulescu îl derivă din Diana plus oda, A. T. Laurian și T. C. Massim, ca și Aron Densușianu, de la verbul
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți apărători ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dunărean) a fost învins definitiv, prin condamnarea ultimilor săi susținători. Controversele doctrinare din Imperiu (spațiul sud-dunărean) au avut efecte și în spațiul daco-roman, deoarece episcopii sud-dunăreni ce-și exercitau jurisdicția și în stânga Dunării erau divizați, dar se pare că aceste dispute au atins prea puțin pe credincioșii simpli daco-romani. Însă o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numărarea anilor de la întruparea lui Iisus Hristos, dar a comis o eroare de patru -cinci. În concluzie, Dionisie Exiguul a fost un mare teolog, dogmatist, canonist, traducător, ca și un cărturar cu orizont larg.43 Dintre "călugării sciți", implicați în controversele teologice din secolul al VI-lea, amintim pe Leonțiu de Bizanț, Ioan Maxențiu, Petru Diaconul ș. a. În secolele V-VI, în Scythia Minor, s-a constituit o adevărată rețea episcopală, ceea ce nu putea decât să impulsioneze creștinismul. Episcopia Scythia Minor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Imperiu, dar nici nu aparține unui rege barbar. La fel stăteau lucrurile pentru românii din Pind și pentru "romanii" de pe țărmul adriatic.3 Istoricul problemei În legătură cu originea românilor, ca popor, cu locul lor de formare, s-a născut o controversă amplă care a continuat multă vreme. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în 1781-1782, Fr. J. Sulzer lansa teoria imigraționistă, care avea să facă carieră într-o bună parte a istoriografiei. Dar în acel moment, teza continuității românilor în ținuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
miracolului istoric" reprezentat de poporul român, la care se adaugă câteva pagini despre "vlahii din Balcani și raporturile cu slavo-bulgarii". Istoricul francez examinând problema, mult dezbătută, a originilor poporului român, s-a văzut obligat să-și definească poziția în ampla controversă care-i opune, de mai bine de un secol, pe partizanii continuității celor ai imigrării. După ce cântărește argumentele fiecăreia din cele două teze, F. Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire al controversei asupra originii românilor este părăsirea Daciei, în anul 275. După marea criză din secolul al III-lea, împăratul Aurelian a fost silit să procedeze la o restrângere teritorială și să aducă linia de apărare a statului roman pe Dunăre, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300), la Kukanlâk, unde Nogai a fost înfrânt și ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului, în Crimeea. După cronicarul persan, Rasid-od-Din, lupta decisivă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
punct de vedere, nici o dificultate.8 În legătură cu începuturile Țării Românești, "descălecatul" acesteia și existența lui "Negru Vodă", trebuie să menționăm pe Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (2007), carte ce a provocat vii controverse. Ce susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără nici un rezultat. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, încercând să pună de acord informațiile din cronicile polone cu cele din letopisețele slavo-române au descoperit unele neconcordanțe, considerându-i pe Ștefan și Petru, fii ai lui Ștefan Mușat (1394-1399). Această controversă s-a amplificat la istoricii moderni români, care i-au considerat pe Ștefan și Petru pretendenți la tron, fie în Moldova, fie în Țara Șipenițului, privită ca voievodat aparte, neintegrat încă Moldovei. Să precizăm că Țara Șipenițului, adică teritoriul cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ALA, 2000, 523; Vasile Fanache, „Eminescu în orizontul criticii”, „Cetatea culturală”, 2000, 9; Diana Câmpan, Criticând critica, LCF, 2000, 30; Daniel Ștefan Pocovnicu, O șansă... eminesciană, ATN, 2000, 10; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 90; Theodor Codreanu, Controverse eminesciene, București, 2000, 231-235; Petraș, Panorama, 243-244; Iulia Argint, Rebreanu - un clasic interbelic, RL, 2002, 25; Opriță, Anticipația, 258-264, 525-528. I.D.
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
și joia sau miercurea și sâmbăta, la orele 21, în aula Fundației, vorbitori foarte diferiți ca formație și orientare prezintă tezele pro și contra unui subiect, cu recurs la discipline diverse: filosofie, sociologie, economie, critică literară. Foarte apreciate erau spontaneitatea, controversa vie. În ultimul trimestru din 1932 s-au desfășurat în paralel două cicluri de dezbateri și prelegeri. Primul, „Idoli” - realizat în formula simpozion -, a constituit debutul propriu-zis, în 13 octombrie 1932 și, prin succesul instantaneu, l-a pus oarecum în
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
în întregime comemorării a 25 de ani de la dispariția logicianului. Colaborator statornic este, ca odinioară la periodicul lui Nae Ionescu, Mircea Eliade, aici cu articole, fragmente de memorii și recenzii strict literare (reia rubrica „Glossarium”), evitând o angajare directă în controversele politice ale vremii. Acestea cunosc o largă abordare în colaborările lui Virgil Ierunca, Mircea Popescu, Vintilă Horia și, desigur, în intervențiile lui George Racoveanu, care insistă de câteva ori să aducă în discuție raportul Români în exil și români în
CUVANTUL IN EXIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286617_a_287946]
-
de descoperiri din laborator, comportamentul uman este cheia succesului. Comportamentul oamenilor în domeniul afacerilor nu e doar o altă chestiune care trebuie luată în considerare - este esența oricărei decizii de afaceri. Această carte nu a fost scrisă pentru a genera controverse și confruntări. Este o încercare sinceră de a transpune ceea ce se cunoaște despre comportamentul uman într-o formă lizibilă și, în același timp, conformă cu descoperirile științifice referitoare la modul în care ne comportăm. Cu toate acestea, știu că unii
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
practic în managementul curent. Se intuiește ușor că mecanismele asociate acestor costuri sunt deosebit de sofisticate, iar discuția detaliată a fiecărui element ar necesita mult mai mult spațiu decât cel din prezenta lucrare. Dacă s-ar ține seama și de anumite controverse legate chiar de lucruri de bază ce par a fi „bătute în cuie” pentru un anumit tip de cost, spațiul de discuție ar necesita alte zeci de pagini. În abordarea noastră, considerăm că un manager este interesat de o tratare
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cazuri în care organizația apare ca subiect al contestației. Cazul poate însemna o situație „hard”, în care organizația este inculpată într-o procedură de natură juridică și e găsită vinovată, sau o situație „soft”, în care organizația este subiectul unor controverse asociate unei dileme de natură etică, având consecințe asupra imaginii sale. Măsurarea sau scalarea performanțelor unei organizații în perspectiva responsabilității sociale creează baza pentru realizarea unor comparații și, eventual, a unor clasamente. Dat fiind că responsabilitatea apare ca fiind o
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
zid, Iași, 1981; Eminescu - Dialectica stilului, București, 1984; Modelul ontologic eminescian, Galați, 1992; Provocarea valorilor, Galați, 1997; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Târgoviște, 1997; Eseu despre Cezar Ivănescu, Târgoviște, 1998; Varvarienii, Galați, 1998; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999; Controverse eminesciene, București, 2000; Fragmentele lui Lamparia, pref. Edgar Papu, Craiova, 2002; Complexul bacovian, Iași, 2002; Caragiale-abisal, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Eugen Todoran, Cosmologia poetică a lui Eminescu, T, 1984, 6; Dan C. Mihăilescu, Eminescu și fervoarea asociativă, RL, 1984, 24
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
care rolul lui C. este esențial, au avut un ecou deosebit în epocă. Valoarea culturii filosofice a lui C. nu a fost apreciată în anii agitați de început ai deceniului al patrulea; mai ușor s-a observat participarea lui la controversele zgomotoase decât încercarea de a construi un principiu echilibrat al filosofiei culturii. Surprinde, de asemenea, faptul că nici după susținerea doctoratului la una dintre cele mai reputate universități americane nu s-a acordat atenție contribuțiilor sale teoretice. Și-a publicat
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
unui gol și a unei absențe, cu speranța mereu trează, dar mereu neîmplinită, că vom descoperi un focar de spiritualitate modernă și totuși aplecat spre obârșie, capabil să ne mijlocească participarea vital necesară la curentele de idei și la marile controverse ale timpului.” Zece rubrici permanente („Cetatea totală”, „Tabulae”, „Antologia rușinii”, „Repere”, „Simptome”, „Situații”, „Engrame”, „Etos”, „Contur”, „Ex-libris”) reunesc multe dintre semnăturile cele mai prestigioase ale exilului românesc. Revistă de critică literară de remarcabilă ținută, C. se evidențiază și prin atitudinea
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
din spații culturale diferite. Hermeneutical Desire and Critical Rewriting pornește de la tensiunea beligerantă dintre apărătorii hermeneuticii tradiționale și adepții lecturii orientate către cititor. Unii vor să întemeieze comentariul critic pe un corpus de evidențe textuale, situate deasupra oricărei posibilități de controversă. Ceilalți, dimpotrivă, sunt partizanii unei critici argumentative, ghidate de tehnici de persuasiune abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
infantile s-a confruntat cu multe obstacole, astfel că psihopatologia copilului nu a devenit o disciplină de sine stătătoare decât acum 30 de ani. Unul din motivele acestei întârzieri a fost faptul că teoriile privind dezvoltarea copilului erau marcate de controversa pe tema influenței factorilor ambientali prin comparație cu cea a factorilor naturali. Pe scurt 1.1 Momente-cheie în istoria psihologiei copilului 1892 Se înființează Asociația Americană de Psihologie (American Psychological Association, APA). Primul președinte al acesteia este G. Stanley Hall
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]