1,205 matches
-
care lumea va binevoi să și le amintească. N-aș ști să spun. Le admir lustrul - tinerețea lor este deja desăvârșită, încât pare absurd să vorbim de promisiuni -, mă minunez de stilul lor atât de bine lucrat; dar în pofida producției copioase (vocabularul lor sugerează că au umblat încă din leagăn cu dicționarul de sinonime numit Tezaurul lui Roget) mie nu-mi spun nimic. După părerea mea ei știu prea multe și simțămintele lor sunt prea evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
De fapt, tatăl ei era polițist și, sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce putere avea ea asupra căpitanului Nichols, dar nu cred că asta se datora dragostei. N-am auzit-o niciodată vorbind, dar poate că în particular avea o conversație copioasă. În orice caz, căpitanul Nichols era speriat la culme de ea. Uneori, șezând cu mine pe terasa hotelului, începea să simtă că ea se plimbă pe drumul de afară. Nu-l striga, nu-i dădea nici un semn că e conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom întîlni inocent, de două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum două ore, pentru obținerea înfometării. Ospăț copios într-un separeu din restaurantul parcului; vin și muzică la discreție. Apoi ofensiva de rigoare și inevitabila cădere a gingașei cetăți". La ora fixată mă aflam la locul întîlnirii. Am întîrziat într-adins un sfert de oră ca s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Durgil Park), un restaurant renumit, și-a păstrat o jumătate de veac specificul și chiar ofertele culinare, dând o imagine despre ceea ce se cheamă aici "New England". Americanul din dreapta mea, un tânăr cu barbă și în pantaloni scurți, se distrează copios văzând că n-am nici o dexteritate în "disecarea" homarilor, dar n-o face cu răutate, ci cu simpatie. Ospătărița care ne servește se apropie de mine și-mi arată cum se scoate perfect din crustă carnea albă, gustoasă. A. îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt cu parfumul iritant al reușitei/rușinii cu desenul tău perfect, ascuns într-un buzunar de absență. ești un paradis, luo na, pe care lupii l-au devorat peste care luna a apucat să strălucească unde s-au savurat cine copioase, de către cuceritori ești un paradis peste care eu am vărsat cerneală luo na nouă în primul loc: trebuie să te împopoțonezi, să îți legi cu fundițe colorate fiecare deget de la picioare, fiecare deget de la mână, gleznele, urechile, nasul, gambele, sânii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fără foame, fără mân care, despre care nu mai ai ce scrie. șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lacrimile Irinei. De altfel, nu mă mai lua nimeni în serios. La școală cu toții mă osândiseră printre "aranjații definitiv". Totul era așa de limpede, încît nu mai încasam nici măcar ironii. Încercai cel puțin ca acest prezent să fie cât mai copios: citeam împreună tot timpul, vizitam expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi cum să se îmbrace, cum să râdă, cum să-și ție capul, cum să se coafeze. Sfaturi binevoitoare de "prieten bun", de fapt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explicația era mai ales: pe dânsul Ioana nu-l iubea și o indignau toate gesturile, la mine orice i se părea perfect.) Ca un animal, credea că totul trebuie făcut simplu, un act de care trebuie să profiți cât mai copios. Și-a făcut cu mine educația, și acum, cu altă ocazie, se va prezenta învățat de mine! Ce umilință pentru Ioana, așa de mîndră! - Și de ce n-ai plecat de la prima oară? (Aș fi suferit mai puțin?) - Era prea târziu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dan era genul care-și bea mințile, un bețiv care se trântește în genunchi pe mese și care se apleacă de mijloc, scuipând porcării despre o fată din Leighton Buzzard pe care o iubise cândva. Genul de bețiv care vomită copios la mijlocul perorației. Și - atenție - genul de bețiv care nu-și amintește niciodată și sub nici o formă că nu trebuie să mănânce spaghete bolognese sau pui tikka masala chiar înainte de a pleca la o băută. Ca să spunem toate astea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary, Gerry, Derry, Dave 1 - nu contează pentru cine) un mic-dejun copios cu prăjeli. Slăninuță, ouă și cârnăciori cu toate cele, inclusiv budincă de rinichi, pentru care făcuseră cu toții o pasiune în Midlands. La un moment dat, în timpul ritualului de la micul-dejun, își făcea apariția Dan, exact cum l-am descris mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se revărsară pinte întregi de bere dublu fermentată, al cărei conținut de alcool fusese de mult transformat în carbohidrați. Șuvoaie groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a avea o (mult) mai bună sănătate, întinerire, creșterea longevității și o mult mai mare energie în organism. Asta deoarece fructele înseamnă energie (ele aduc energie, nu consumă energia organismului), favorizând astfel eliminarea toxinelor. De aceea, în locul unui mic dejun copios (Cum era regula? să mănânci ca un rege dimineața mare greșeală!) eu recomand ca până la ora 12, să se consume doar fructe și sucuri de fructe. Mâncatul fructelor pe stomacul gol ajută la pierderea greutății suplimentare, inutile. Din ce cauză
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în restul timpului, NU ESTE BINE să mâncăm până ne săturăm, până nu mai putem. Este clar pentru toată lumea cred că nu e bine pentru SF. E super demonstrat științific. Toată lumea a simțit, la un moment dat, după o masă copioasă cum îi vine să se întindă sau chiar să doarmă. Majoritatea energiei organismului va fi dirijată spre procesul digestiei. Aceasta devenind un obicei, poate duce la obezitate și tot felul de alte probleme. Nu insist aici asupra aspectului acesta. Să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv pentru a rămâne nemișcat. Nevoia mea de a mă pișa - suficient de intensă acum o oră, când în taxi îmi revenea obsesiv scena ședinței copioase și reconfortante din buda Martinei - se transforma acum într-o nouă eră a suferinței celei mai detaliate. Aveam senzația că țin în poală o ghiulea incandescentă. Am luat în considerare ideea de a mă duce la closet, dar e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O să renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
încolțiți. Le vedea disperarea din ochi. Îi fu clară postura. Se aflau la mâna lui. Îi freca precum voia. Iar asta îi stârnea o uriașă producă o imensă satisfacție. Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia măsuței
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
fi ieșit așa cum o dorea, toată afacerea era o distracție pe care nu avea de gând să o piardă în plictiseala cenușie care gravita pe lângă el de când sosise aici. Tot așa, între fumatul unui făuritor de vise și o masă copioasă cum numai el reușea să îngurgiteze își dete seama că obținerea de avantaje maxime presupunea și "apelarea" la creditele viitoarelor victime. Oricum, știa că dacă nu ar lua creditele pe care le-ar găsi la bordul "Rândunicii", acestea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cât și din partea celor care nu avuseseră grijă ca legea să dispară atunci când ar fi trebuit. Gândurile care-i traversau vertiginos prin minte, se lichefiară apoi brusc, transformându-i-se în broboane mari de sudoare care începură să-i alunece copios pe tâmple și pe frunte. Încercă să se împotrivească sentimentului de nesiguranță care îi urca odată cu sângele prin vene amestecându-se chinuit. Inutil. Era sfârșitul. Și-l închipuise în multe forme dar niciodată așa. Simți că nu mai poate acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
corectă și imparțială poate fi lumea, la un moment dat.Căci, a făcut, pentru o scurtă perioadă de timp, din acel neânsemnat țânțar, un ditamai armăsar, care, pe mulți i-a îngrozit. Numai pe micii săi autori i-au distrat copios. I-am întâlnit, la câteva zile duă asta, și i-am întrebat, dintr-o curiozitate scriitoricească: ce-ați făcut, măi, pârdalnicilor? Ce să facem, aproape nimic. Doar, că, ne-am distrat nițel, punând la încercare puterea de judecată a lumii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a decretat pe ascuns o altă sărbătoare, măreața sărbătoare a fasolei cu ciolan, a sărmăluțelor și țuicii fierte, date în limita stocului disponibil amărăștenilor, care uită că mai au bătături la picioare și de aceea și le calcă în mod copios unii, altora, la înghesuială. Un celebru poet necunoscut, numit Dan Darie, a scris chiar o poezie pe tema aceasta, poezie, care speră să rămână în patrimoniul poporului român de-a pururi. Urmează poezia numită „Poezie” subintitulată patriotic : „De 1 decembrie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
legionarilor (?!?), alianța PNȚ cu Garda de Fier, a creat o adevărată derută în rândul electoratului, fiindcă timp de patru ani de zile, poporul român, asistase la o acerbă dispută între cele două organizații, în care se porceau și se bălăcăreau copios, mânjindu-se cu rahat și aruncându-și zoaiele în față, acuzându-se reciproc de „trădare națională” și „slujirea unor interese străine”. De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și a dacelor autohtone, neînregimentate politic, acel Traian atât de simplu, după vorbă, după port (unii spun totuși, că portul l-a cam uitat, de când nu mai este marinar activ) s-a trezit mai devreme ca de obicei, a căscat copios, a dat drumul în mod plenar la o flatulență curat prezidențială, a râgâit adânc și profund ca un adevărat șef de stat, apoi a făcut cuvenita gargară cu bere, ca să mai dispară din mahmureala matinală. A deschis agenda de lucru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lume multă, așa cum este de obicei de la Operă până în Matei Voievod unde avea căminul. Pe drum au decis să intre la patiseria de pe Brezoianu, colț cu bulevardul Carol, unde a luat două pateuri și o sana, considerându-le suficient de copioase, pentru a putea declara oricui, că a luat masa în oraș. În ziua aceea de primăvară, se bucurau de soarele arzător și fetele frumoase care mergeau, fie spre cămine, fie în sens invers la Universitate. Pentru a le putea observa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]