2,168 matches
-
de vedere al probelor. Faptele juridice pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, pe când regimul probator al actelor juridice cunoaște multe restricții la care ne vom referi, pe larg, în capitolul afectat probei drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative acestora. 2. După obiectul obligației (adică după natura prestației datorate de subiectul pasiv) pot fi reținute trei clasificări și anume: a) Obligații de a da, a face, a nu face; b) Obligații pozitive și negative; c) Obligații determinate (de rezultat
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
este corelat cu o obligație generală negativă ce revine tuturor celorlalți oameni de a nu face nimic de natură să-l tulbure pe titularul dreptului în exercițiul atributelor dreptului său. Aceasta întrucât, dreptul absolut are efecte "erga omnes", iar obligația corelativă acestuia poate fi pretinsă de la oricine. Dreptul de proprietate (de exemplu) ca drept patrimonial absolut este corelat cu obligația generală negativă a celorlalți oameni de a nu face nimic de natură să-l stânjenească pe proprietar în exercițiul celor trei
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
și concludente, prin calificarea juridică a acestuia (prin utilizarea, la nevoie și a regulilor de interpretare amintite), urmează a se determina efectele sale. Prin determinarea efectelor actului juridic civil se înțelege stabilirea, ori fixarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative pe care le-a generat, modificat, transmis ori stins un astfel de act289. V.2. Principii care guvernează efectele actului juridic civil Principiile care guvernează efectele actului juridic civil sunt expres consacrate de Codul civil de la 1864, în materia convențiilor
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
juridic, ori au determinat ineficacitatea sa, dând dreptul de a cere constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea actului juridic civil. Altfel spus, constituie obiect al probei, actul ori faptul juridic care au dat naștere la dreptul subiectiv civil și obligația corelativă 377. În anumite situații speciale, obiectul probei prezintă unele particularități. În principiu, pot fi dovedite atât faptele pozitive cât și faptele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare 378. Așa, de exemplu, moștenitorii subsecvenți în clasă trebuie să
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Codul civil de la 1864, aceasta fiind plasată printre modurile de stingere a obligațiilor. În literatura mai veche unii autori 536 încercau sa justifice acest "plasament", argumentând că, prin împlinirea prescripției extinctive, se stinge atât obligația cât și dreptul de creanță corelativ, continuând totuși să existe, o obligație "naturală". Concepția a fost, în timp, revizuită astfel că în prezent ideea care s-a impus, în literatură și practică, este aceea că prescripția extinctivă nu constituie un mod de stingere a obligațiilor. Cu
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
s-a impus, în literatură și practică, este aceea că prescripția extinctivă nu constituie un mod de stingere a obligațiilor. Cu argumente solide s-a demonstrat că împlinirea termenului de prescripție extinctivă nu stinge însuși dreptul subiectiv (și nici obligația corelativă), ci numai dreptul la acțiune în sens material. Este și motivul pentru care problematica acestei instituții este dezbătută în cadrul părții generale a dreptului civil și nu în capitolul afectat modurilor de stingere a obligațiilor (la Teoria generală a obligațiilor). În lipsa
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
548, în timp ce potrivit art. 1890549, prin împlinirea termenului stabilit de lege se prescriu "toate acțiunile atât reale, cât și personale". Coroborarea celor două articole a condus majoritatea autorilor la convingerea că prescripția stinge atât obligația, cât și dreptul de creanță corelativ, dar obligația stinsă prin prescripție continuă să existe ca obligație naturală, imperfectă (deci, lipsită de sancțiune juridică). Dar, dacă o asemenea obligație face obiectul unei plăți voluntare, restituirea sumei plătite de bună voie nu este admisibilă așa cum rezultă din interpretarea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sale: dreptul la acțiune în sens material și dreptul la acțiune în sens procesual. Dreptul la acțiune în sens material se referă la posibilitatea titularului de a-și realiza un drept subiectiv obținând, prin organul de jurisdicție competent, executarea obligației corelative a debitorului său, dacă acesta refuză să o execute de bună voie. Dreptul la acțiune în sens procesual se referă numai la posibilitatea unei persoane de a sesiza organul de jurisdicție competent în vederea realizării unui drept subiectiv. c) Stingerea prin
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
și practică). Ori, tocmai pentru a pune capăt discuțiilor contradictorii decretul amintit folosește expresia "drept la acțiune". Stingându-se dreptul material la acțiune, titularul dreptului subiectiv nu va mai putea obține concursul forței de constrângere a statului pentru executarea obligației corelative de către debitor. Dar dreptul lui subiectiv continuă să existe, în sensul că debitorul poate executa obligația din proprie inițiativă și după ce s-a împlinit termenul de prescripție. În condițiile arătate, creditorul are dreptul de a păstra prestația efectuată în acest
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
vânzare-cumpărare, de exemplu, dreptul de acțiune al vânzătorului pentru plata prețului prezintă o latură procesuală (dreptul de a se adresa instanței) dar și o latură materială (constând în posibilitatea vânzătorului de a obține, prin organul de jurisdicție competent, executarea obligației corelative a cumpărătorului). Dar, regula enunțată comportă și unele excepții prevăzute de lege întrucât sunt drepturi la acțiune care, deși au un obiect patrimonial, nu intră sub incidența prescripției extinctive (drepturile reale) după cum sunt drepturi la acțiune, care nu au un
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
drept era chiar data încheierii actului juridic; prin expresia "în obligațiile ce urmează să se execute la cererea creditorului" trebuia să se înțeleagă atât situația-regulă (când nu exista un termen sau condiție suspensive, care să afecteze dreptul subiectiv și obligația corelativă), cât și situația în care exista un termen suspensiv, dar era în favoarea creditorului sau o condiție, dar era rezolutorie; prin expresia "în obligațiile al căror termen de executare nu este stabilit" trebuia să se înțelegă acele raporturi juridice în care
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a) Recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția (art. 16 al. 1). Această cauză de întrerupere 651 a cursului prescripției presupunea părăsirea de către debitor a poziției sale de împotrivire față de dreptul subiectiv corelativ. Și, pentru că prin recunoaștere debitorul își manifesta intenția de a executa obligația, titularul dreptului dobândea credința legitimă că debitorul își va executa obligația de bună-voie, astfel că efectul prescripției extinctive nu se mai justifica, aceasta oprindu-și cursul. Pentru ca recunoașterea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
în op. cit., în Dreptul nr. 6/1999, p. 120. Cu privire la aspectul în discuție, în literatura de specialitate s-a precizat că absența lucidității determină lipsa de voință. Stările de inconștiență și tulburările mintale grave sunt tipice pentru a exclude luciditatea și corelativ, existența voinței. Cât privește starea de mânie puternică (ab irito), aceasta poate determina lipsa voinței, dacă a fost destul de puternică pentru a fi echivalentă inconștienței. A se vedea M. Eliescu, Moștenirea și Devoluțiunea ei în dreptul R. S. România, Editura Academiei
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
valoarea religioasă a "înțelepciunii", adică a "științei", a cunoașterii riguroase și utile. Nu e vorba, desigur, de o știință abstractă în sensul modern al cuvântului, ci de gândirea "creatoare", care descoperă și în același timp construiește structurile lumii și universul corelativ al valorilor. Din acest punct de vedere, se poate compara efortul speculativ al lui Zarathustra cu meditațiile și descoperirile înțelepților evocate în Upanișade, meditații care au transformat radical concepțiile vedice despre lume și existența umană (§ 80). Dar comparația cu rsi-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Lippmann. De asemenea, se poate spune despre jurnalism că "ar trebui să dea naștere unui nou obiect care nu mai este complet personal, deoarece jurnalismul însuși este o operă de artă". Același lucru poate fi spus și despre conceptul de "corelativ obiectiv" al lui Eliot, menționat prima dată în 1919, concept pe care generațiile de studenți au trebuit să îl accepte ca pe o doctrină estetică: " Singura modalitate de a exprima sentimentele în artă este prin intermediul unui corelativ obiectiv" (Hamlet, 48
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre conceptul de "corelativ obiectiv" al lui Eliot, menționat prima dată în 1919, concept pe care generațiile de studenți au trebuit să îl accepte ca pe o doctrină estetică: " Singura modalitate de a exprima sentimentele în artă este prin intermediul unui corelativ obiectiv" (Hamlet, 48). Am putea reformula în mod corespunzător acest lucru încă o dată, pentru a scoate în evidență legătura strânsă dintre perspectiva lui Lippmann și obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unui corelativ obiectiv" (Hamlet, 48). Am putea reformula în mod corespunzător acest lucru încă o dată, pentru a scoate în evidență legătura strânsă dintre perspectiva lui Lippmann și obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încă o dată, pentru a scoate în evidență legătura strânsă dintre perspectiva lui Lippmann și obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb continuu. Individul, societatea și istoria, poli corelativi, formează în ciclurile lui Balzac și Zola un sistem determinist. La fel ca Baudelaire și Flaubert, Zola își propune să studieze epoca și să scrie despre modernitate. Însă dacă pentru Flaubert modernitatea este un ocean de vulgaritate, ce absoarbe omul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
realizare a unui progres constant în pregătirea elevului. În conceperea probelor de evaluare trebuie să se pornească de la selectarea obiectivelor semnificative prevăzute de curriculum școlar pentru fiecare nivel de școlaritate, alegerea conținuturilor subordonate realizării acestora pentru evidențierea progresului școlar și corelativ stabilirea standardelor de performanță care trebuie atinse. Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în funcție de criteriile alese, mai multe strategii/tipuri de evaluare: • Evaluarea bazata pe observatia directa • Evaluarea specifică folosind teste elaborate • Evaluarea inițială realizată la începutul demersurilor instructiv-educative
Evaluarea ? considerente generale by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84359_a_85684]
-
ele pot conferi, în conjuncție cu alte elemente, un stil pregnant, de neconfundat al unui profesor. Louis Cohen și Lawrence Manion propun două concepte-cheie în abordarea controlului pe care profesorul trebuie să-l exercite în clasă: puterea și autoritatea. Deși corelative, aceste concepte acoperă sfere semantice diferite, mai ales în domeniul controlului social. În concepția lui R. Peters 83, puterea denotă mai ales modalitățile brutale, lipsite de normativitate consensuală, prin care un individ îi supune pe ceilalți voinței sale. În acest
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
în favoarea profesorului sau îi pot submina autoritatea, obligându-l să recurgă la acte care țin de sfera puterii. Ansamblul regulilor dominante dintr-o sală de clasă caracterizează, în același timp, ceea ce profesorul consideră ca fiind un comportament dezirabil, dar și corelativul negativ al acestuia, comportamentul indezirabil. Cercetările de teren demonstrează că, uneori, un număr prea mare de reguli generează o situație anomică, explozivă (avem în vedere mai ales regulile cu caracter punitiv): Fiecare clasă trebuie să aibă reguli. Orice clasă are
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
de fragil al unei norme astăzi viciate - onoarea. Tăvăleală. Mâini și picioare care se zvârcolesc Într-o grămadă pe care fluierul arbitrului o ordonează. Meciul de rugby e prologul istoricei cafteli dintre englezi și francezi. Un sport viril, rău, „coridic“ (corelativ contemporan perfect al Înfruntării internaționale la scenă deschisă), În care fizicitatea brutală Își dă măsura rezistenței și forței, nu calcă În picioare fairplay-ul. Încăierarea din primele secunde ale spectacolului apasă pe butonul Înfruntării corp la corp, orgoliu la orgoliu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
la alte secvențe de semne, lucru afirmat și de semioticianul care, la alegerile prezidențiale din 1988, examina sistemul afișelor electorale ale candidaților: "În contextul polemic în care se plasează toate acestea... identitățile sînt construite în mod pozitiv, dar nu și corelativ și nu există nici o imagine care să nu intre, de altfel, cel mai adesea involuntar, în cercul celor dezmințite. Din această cauză, pentru fiecare dintre candidați, vorbim nu numai de o singularizare prin imprimarea mărcii sale, ci și de o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
este înțeleasă adeseori că descriere sistematică (sau structurală) iar diacronia nu că studiu al dezvoltării istorice a structurilor unui sistem ("gramatică istorică"), ci și ca istorie a limbii. Totuși, în acest ultim sens, cei doi termeni ai opoziției nu sînt corelativi. Sincroniei îi corespunde nu numai descrierea sistemelor unitare ("gramatică", în sens larg, cuprinzînd fonologia și lexicografia), ci și descrierea celor trei mari tipuri de varietate (dialectologia, sociolingvistica, stilistica limbii). Istoriei limbii îi corespund, deci, în sincronie, (cel putin!) patru discipline
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]