1,924 matches
-
luară poziția cu fața spre gardul de sîrmă ghimpată. Acum tăcuți, sutele de prizonieri se Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție a forțelor aeriene traversa canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr. Spre est, cotitura lungă a rîului Whangpoo completa cercul cu nenumăratele lui golfulețe și șanțuri de irigații. Convoiul ajunse lîngă lagăr, farurile reflectîndu-se În saliva amestecată cu praf. Soldați Înarmați săriră jos, cu baionetele fixate la puști. După uniformele și echipamentele noi, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmele prăfoase lăsate de bărbatul care șchiopăta Înaintea lui. Domnul Maxted rămăsese deja În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să fulguie ușor. Din hornurile caselor iese fumul subțire de iarnă. Trece un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O hârtie galbenă de un leu Îți fâșâie În palmă. Cel mai mult Îți place chestia aia cu „la un colț de cotitură”. Este vremea colindelor. Cică Portocală și cu frații gemeni de pe Tolbuhin colindă prin tramvaie. Sunt vremuri când totul e lin. Ca În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe străzile pustii, luă cu scrâșnet de frâne cotiturile. Fima spuse: —Ce-i asta? Războiul de șase minute? Iar șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța, dacă va fi nevoie. Șuierăturile astea sunt ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu flori, care Îi oferi lui Fima crizanteme pentru sâmbătă. Fima se Întrebă În sinea sa dacă băiatul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mari și verzi mi-au trimis o privire atât de limpede, încât amintirea ei după atâția ani trecuți, îmi mai este vie și acum. Coborâșul fu anevoios. Drumul îmi părea mult mai lung. Pictorul Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de rușine. Privesc de sus femeile și mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
211 lire. Această descoperire „m-a dat gata“, după cum i-a mărturisit unui ziarist. Primirea făcută ediției de către critică a fost la fel de dezamăgitoare - numai cronica lui Percy Lubbock, din Time Literary Supplement, a salutat-o ca pe un punct de cotitură În domeniul literar, dar, În cea mai mare parte, ea a fost ignorată de presă. O suferință În plus i-o aducea gândul că mulți dintre prietenii săi din lumea literaturii, care dezaprobaseră din principiu reviziile consistente aduse operei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eroul principal al unei cărți care îi este tot timpul atât de aproape, încât parcă s-ar afla la îndemână. Și chiar așa e: acum seamănă cu eroul din grajdul lui Grimmelshausen, pentru care lumea este un balamuc plin de cotituri labirintice, din care nu se poate scăpa decât cu cerneală și pană sub chipul cuiva al cărui nume este Curând-altfel. Trucul lui din anii de școală, inventarea de cuvinte, trebuie să-i fie de ajutor pentru ca dorința lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până-n picioare. Materialele preferate au fost pielea de proastă calitate și pânza impermeabilă, la care avea să se adauge În scurtă vreme pufoaica de lână, pentru amortizarea loviturilor. Lipsea amprenta estetică. A pus-o baroneasa de Servus, marcând o nouă cotitură. A revenit, ca primă măsură, la verticalism și la eliberarea brațelor și picioarelor. În conivență cu un grup mixt de metalurgiști, artiști ai sticlei și fabricanți de abajururi și lămpi, ea a creat ceea ce a ajuns să se numească Veșmântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu limbă de lemn - își are adevăratul rost nu numai pentru a prilejui o dezbatere aprofundată, bogată prin conținutul ei concret și prin învățămintele ei ce se vor dagaja, ci și pentru a marca un punct de jalonare a unei cotituri radicale în viața noastră de viitor, îndeosebi sub aspectul ei politic. Ce determină, acum, în acest moment, o asemenea hotărâre? Care este situația pe care o traversează de mai multă vreme redacția, organizația noastră de partid, situație care e caracterizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am spus și apoi am pus o întrebare simplă: Te ocupi și de scuturarea oamenilor? Zâmbi. — S-ar putea. S-ar putea. Simțeam apropierea iminentă a unuia dintre acele momente critice care-ți schimbă viața: unul dintre acele puncte de cotitură, când fie profiți de ocazia care ți se flutură iute pe sub nas, fie privești neajutorat cum îți alunecă printre degete și dispare în neant. Știam deci că, mai presus de orice, trebuia să continui să vorbesc, chiar dacă nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înainte cu cotul până ce ritmul nostru de mers aproape s-a dublat. Nu eram departe de casă și mi-a venit ideea să facem câteva ocoluri ca să ni se piardă urma. — Ce faci?! șuieră ea, după ce o ghidasem spre o cotitură neașteptată la dreapta. — Continuă să mergi și stai aproape de mine, am spus. O să-l derutăm în curând. Am cotit încă o dată la dreapta, apoi la stânga, apoi m-am întors pe o alee dintre un șir de case de trei etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
des: în orice caz, în versiunea din amintirile mele, această viziune a paradisului ni se arăta întotdeauna în deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând în fața ochilor când te așteptai mai puțin, după o serie de cotituri, coborâșuri și urcușuri care păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pieptul tău, am spus. Nu mă întreba de ce. Știu că oamenii fac glume proaste în momente de criză, dar nu chiar atât de proaste. Dar ea se strădui să râdă și poate că era într-un fel un fel de cotitură: o recunoaștere finală a atracției fizice de care mă ferisem în ultimele săptămâni. Momentul trecu repede. Doctorul Bishop a venit imediat. Era un lungan tânăr, cu pungi grele sub ochi și o expresie alarmantă: parcă era speriat de bombe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum - fusese atât de distras de profețiile majordomului, încât nu observase diversele răsuciri și cotituri. După ce merse câteva minute dintr-o parte într-alta prin pasajele întunecate acoperite cu covoare subțiri, neliniștea începu să se transforme în ceva asemănător cu panica. Avea totodată senzația - știa că e o senzație ridicolă - că nu era singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cardiff. În bătălia pentru poziția de lider, oponenții lui au fost Michael Foot și Denis Healey. Reginald Ernest Prentice (născut în 1912), ulterior baronul Prentice de Daventry, și-a justificat brusca schimbare a apartenenței politice într-o carte ingenioasă intitulată Cotitura spre dreapta (1978). A fost apoi ministru al Muncii timp de doi ani în primul guvern al doamnei Thatcher. Bancă comercială respectată și influentă, cu care a fost asociat mult timp Thomas Winshaw (1924-1991), mai întîi ca director și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i legendă, ci doar povestea de iubire a florii-soarelui, pe care mi-a spus-o printre lacrimi, într-o seară de august, la capătul grădinii mele, ea însași.. Iubita soarelui. Preșul uzat Biata coana Maria! O puteai vedea zilnic, la cotitura drumului ce dă spre piața mare. Era omul, care, pentru ceva mărunțiș, ținea loc oricui dorea. Stătea la rând pentru alții, la carne, brânză, ouă și la alte produse, pe care nu puteai să ți le procuri fără a sta
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
iapă în călduri. Trebuie că este a lu' Culai a Petcului. Amarnic soi, drept ti-oi spune domnule ofițer, tot timpul e după împerechere, zici că are ardei iute-n fund nu alta! Biserica apare deodată în față, la o cotitură a uliței, turla ei albă și subțire se ridică din spatele unor gutui. Curând, se arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fapt o cărare îngustă despre care oamenii din zonă ne-au spus că este foarte dificilă și solicitantă, mai ales iarna. Pe hartă, dunga subțire a drumului, trasată cu vârful ascuțit al unui creion, taie o linie șerpuitoare, plină de cotituri, până sus, spre creastă. Nimic din simpla ei aparență nu arată privitorilor greutățile și pericolele care le presupune. Chiar și în aceste condiții, continuă căpitanul, sunt sigur că inamicul și-a luat măsuri să nu fie luat prin surprindere. Evitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cum sângele începe să fiarbă în vene și amenință să dea în clocot ca apa dintr-un ibric. Își stăpânește repede impulsul de a răspunde cu un replică usturătoare. Nu dorește să inflameze o situație și așa tensionată. În noua cotitură istorică, dreptatea aparține acum acestor oameni cu steaua roșie la caschetă. Acordul cu anglo-americanii oferise Armatei Roșii totală libertate de acțiune, iar rușii profitau din plin, inclusiv pe plan politic, fără cea mai mică reținere. Își îndreaptă privirea spre colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să sacrifice vieți omenești și resurse materiale într-o misiune cu final incert? Acestea erau întrebările conturate în analiza făcută de fundația sus-menționată și care reflecta opiniile cercurilor conservatoare americane. Acordul de Pace de la Dayton a constituit un moment de cotitură în conflictul din fosta Iugoslavie, dar el ridică unele întrebări fără răspuns, relevă documentul. Una dintre ele a privit viabilitatea statului bosniac creat artificial. Acordul prevedea ca Bosnia-Herțegovina să fie un singur stat alcătuit din Federația musulmano-croată și Republica Sârbă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
latentă; 2. comuniștii, sârbii și rușii; 3. pregătirea minuțioasă a dezmembrării, cu protagoniști din interiorul fostului stat federal, dar și din exteriorul lui. Dincolo de analiza factorilor mai sus amintiți, Acordul de la Dayton a reprezentat, pentru istoria diplomației, un moment de cotitură - o încercare de rezolvare a unui conflict deschis, prin folosirea forțelor armate ale unei terțe țări pentru a impune pacea. Pe de altă parte, Acordul de la Dayton, în ciuda rezervelor cu care a fost primit, la momentul închirierii, a fost și
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]