1,476 matches
-
colț din preșul de cârpe vechi multicolore. Sărăcia, pentru a fi călcată În picioare. Tu, aici, neștiind ce aștepți mai mult, somnul sau dimineața de Crăciun. Aștepți sub plapumă. Toată ziua ai stat la coadă În hală. Mama a făcut cozonaci. N-au fost bani pentru brad, de vreme ce nimeni nu mișcă prin casă. Vecinul de peste gard, domnul colonel, a avut bani pentru brad. Și Sonia, fiica lui se bucură. Părul ei este blond și tu te gândești la ea. Cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
După ziua de ieri. Aseară ai fost la Valerică să-i spui că ai ieșit din spital. Pe Valerică Îl cheamă de fapt Werbinski Valeriu, este polonez și acum trei ani ai vrut să-l omori. În parcul Tolbuhin. Făceați cozonaci de nisip cu formele și găletușele pentru castele de nisip. Valerică a călcat pe cozonacul tău și atunci i-ai dat brânci În băltoacă. Băltoaca era un canal plin cu apă. A căzut În apa tulbure și a dispărut. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din spital. Pe Valerică Îl cheamă de fapt Werbinski Valeriu, este polonez și acum trei ani ai vrut să-l omori. În parcul Tolbuhin. Făceați cozonaci de nisip cu formele și găletușele pentru castele de nisip. Valerică a călcat pe cozonacul tău și atunci i-ai dat brânci În băltoacă. Băltoaca era un canal plin cu apă. A căzut În apa tulbure și a dispărut. Fără să zică nimic. Ca scafandrii. Mamele voastre stau alături pe o bancă și croșetează mileuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În răstimpul când Valerică Încearcă să-și transforme urechile În branhii și gura În bolborositor, la unison, cele două mame Îl extrag cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii mici de porc (e porc de vreme ce ți-a călcat cozonacul), Valerică ridică vocea, că „mi-a dat brânci prin canale ca să mă Înec” și ridică pumnii a bătaie. Să facă, așa ud, box cu tine. Sau trântă. Ce vrei tu. Tu nu vrei nimic. După chestia asta vă Împăcați. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că se petrece cea mai puternică explozie și prăbușire la care asistase sau la care se gândise vreodată. I se păru că În aer zboară, prin praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici o întâlnire în viața mea, asta dacă nu punem la socoteală primele dăți când am ieșit cu Mark. Care s-au petrecut în timpul unei excursii cu ocazia Premiului „Ducele de Edinburgh“ când ne-am fofilat și am fost să mâncăm cozonac într-o ceainărie, deci, tehnic vorbind, se poate ca acestea nici să nu fi fost întâlniri. Eram mândră de mine. Am trecut în revistă toate argumentele posibile înainte de a decide că este o idee excelentă. După un scurt telefon la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
treizeci de ani și trăiește între două femei. Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Băiatul cu buza inferioară proeminentă va mai fi mușcat adeseori din săpun, căci, în amintirea mea care se pierde nechibzuit în variațiuni, obiectul înlocuirii e ba pâinea cu salam, apoi din nou pâinea cu brânză, ba chiar o bucată de cozonac cu stafide. Iar în ce privește buza inferioară, nerușinat de proeminentă, ea devenea utilă de îndată ce îmi suflam la o parte părul care-mi acoperea ochii. Asta se întâmpla tot mereu când citeam. Câteodată, mama prindea părul rebel al fiului cu o agrafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică și pentru că, „declarat inapt“, nu a trebuit să plece pe front și, din această cauză, nu aveam cum să-l evit. Dar tatăl mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi putut să-l proiecteze pe pânză, cât timp Marele Reich German mai dispunea de săli de cinematograf valide, ca pe o apariție supraomenească. Și în ceea ce privește relațiile camaraderești, certificatul lui de absolvire ar fi fost plin de note de zece: cozonacul cu nuci, trimis de acasă, îl împărțea de bună voie, era mereu săritor. Un băiat cu o fire caldă, prietenoasă, care făcea tot ce i cerea fără să crâcnească. După cizmele lui, le curăța și pe cele ale colegilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inapt pentru o carieră de cadru de conducere după victoria finală, căci nici o școala de iuncări nu mă scutea de instrucție. La a șaptesprezecea mea zi de naștere a venit corespondența, chiar dacă întârziată: un pachețel cu șosete de lână și cozonac fărâmițat, alături o pagină dublă plină de grijile străine de realitate ale tatălui meu, cu scrisul lui frumos, caligrafic. Pe urmă numai scrisori, iar după Crăciun absolut nimic. Scândura cea neagră ne făcea să credem că ofensiva din Ardeni decurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă - mama, ca și când nici nu s-ar fi urnit din loc, în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate de pe pereți, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
își făcea apariția, toți aceia care se apropiau prea mult de el luau altă înfățișare. Astfel, Otto Pankok, care voia să-l vadă ca model și să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu cuvintele și - lucru de care îi era cel mai frică- ar putea să-i împrăștie vraja. Și chiar și eu, elevul cel mai receptiv al lui Pankok, am rămas pe dinafară nu numai în acele capitole în care profesorul Cozonac pufăia praf de cărbune, ci m-am pierdut de-a binelea în acel vălmășag de cuvinte care, până la urmă, ajustat într-un roman, a ajuns pe piața de carte. O simplă unealtă de scris, asta eram eu, o unealtăcare urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat împuternicirea de a închide între semne de întrebare tot ceea ce se pretindea a fi adevăr. El, comparația strâmbă-n persoană, m-a învățat să consider frumos tot ce e strâmb. El, nu eu, l-a transformat pe Pankok în cozonac și l-a preschimbat pe blajinul pacifist într-un vulcan ale cărui erupții întunecau cu o violență expresivă orișice hârtie. Prezența sa declanșa orgii în negru. El vedea totul în negru, înnegrea, cocoașa lui arunca umbre negre ca noaptea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
negre ca noaptea. Doar în treacăt fie amintit că Oskar Mazerath pozase ca model și la Mages și-l rebotezase îndată „profesorul Maruhn“. Mulți dintre colegii mei cărora el le-a oferit cocoașa spre contemplare la orele lui Maruhn și Cozonac, au fost folosiți mai târziu ca modele pentru furia lui de a scrie, de pildă prietenul meu Franz Witte, cu care împărțeam un atelier sub supravegherea blândă a lui Pankok; în roman, lui i-a revenit, sub numele de „von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu strictețe. Să fi mers la film, în imediata apropiere, pe Kantstraße, era tentant, dar acolo rula în mod cu totul nepotrivit un western. Deci am făcut ceea ce nu făcusem niciodată, am invitat-o pe domnișoara Schwarz la cafea și cozonac la Schilling, pe Tauentzienstraße, sau a fost cumva la Kranzler pe Kudamm? De neexprimat în cuvinte este cum și pe unde ne-am luptat cu după-amiaza aceea lungă. Trăncănind, bănuiesc: cum vă descurcați cu dansul în picioarele goale? Ați luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anume efect, drept poet? Asemenea unui căutător de aur, pot să scutur și să tot scutur sita: nici un cuvințel sclipitor, nici o firimitură spirituală și nici măcar ecoul unei metafore îndrăznețe nu vrea să fi rezistat peste timp. Nici măcar câte bucăți de cozonac sau chiar de tort am înfulecat într-un loc ori într-altul nu stă scris pe vreuna dintre foile cepei. Într-un fel sau altul, am reușit să omorâm timpul. Întâlnirea propriu-zisă cu Anna a început abia pe seară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de castelele de pe celălalt mal, minuscule, luminate În oranj. Eram pe tărîmul lui Wagner. Și-am hotărît să mîncăm ceva. Ne-am apucat toți odată să desfacem cu febrilitate pungi, sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat compartimentul. Unde exista și un al optulea pasager, chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aduceau de pretutindeni mirosul de mare. în mod straniu, chiar și pe strada unde locuia, unde nu se vedea țipenie de om, casele fremătau de viață. Era noaptea de înviere. Mirosul de mare se amesteca în aer cu mirosul de cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind mirosul de sarmale. O amintire pier dută îi reveni în minte: ziua când o așteptase pe Clara să iasă de la olimpiadă. Era după o ploaie, ca și acum. Intraseră într-o cofetărie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
insinuează printre scaunele cu spătar de paie și măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade în pahare înalte. Găsește un loc mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e că am o foame! Aș mânca un cal întreg. Cine știe? Dacă nu se termină curând războiul sigur o să ajungem și la asta. Dintr-o geantă scoate câteva ouă roșii, o pască mică, puțin drob de miel și un cozonac cu o frumoasă crustă aurie. Toate acestea îi aduc aminte lui Marius că este Sâmbăta Paștilor, ultima zi a postului. Din păcate, atunci când preotul a chemat pe cei din spital la slujba de Înviere în sala de mese, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vara curenții de aer proaspăt, iarna zăpezi liniștite, ferite de crivățul de dincolo de lanțul Carpaților. Îi găsii pe soții Nicolau trebăluind, proiectaseră o excursie, împachetau în rucsac fripturi, tacâmuri, sticle, o pătură. Tocmai picase o doamnă care le aducea un cozonac rumen, auriu, care stârni entuziasmul Matildei, sau mai bine zis acest entuziasm își găsi un pretext ca să se exprime (era entuziasmată dinainte). "Ah, Tasia, exclamă ea răpită, ce cozonac frumos, draga mea, c'est de tres beau cozonac, o dădu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sticle, o pătură. Tocmai picase o doamnă care le aducea un cozonac rumen, auriu, care stârni entuziasmul Matildei, sau mai bine zis acest entuziasm își găsi un pretext ca să se exprime (era entuziasmată dinainte). "Ah, Tasia, exclamă ea răpită, ce cozonac frumos, draga mea, c'est de tres beau cozonac, o dădu ea pe franțuzește, apoi imediat pe rusește, crasivaia, davai, nu știu cum și de îndată începu să cânte, tibiaaa..." (aveam să-l mai aud peste ani, acest tibia, era parcă un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]