1,600 matches
-
pe care șeful se întorcea de obicei acasă, unde să se poată ascunde într-un tufiș încărcat cu miresme ce-ți înghețau simțurile, dar potrivit scopului. Da, șeful avea și el o casă, nu dormea pe trepte sau în cine știe ce crîșmă. A fost oarecum dificil să găsească o cărămidă apropiată de dimensiunile pe care și le imaginase. Erau multe pietre mici, inutile. Pe astea le folosești doar ca să atenționezi pe cineva, să-ți indici locația în cazul în care ți s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bani în casă, dacă alta nu po' să faci. Da' mă duc la școală. Și-nvăț, chiar dacă nu mă vezi. Sincer. Să mori tu?! a făcut bătrînul, ironic. 13 Deodată, bătrînul n-a mai băut. Nu se mai ducea prin crîșme, nici nu-și lua băutură pe-acasă. Părea mai curat și mai vesel. La început, arăta cam obosit. Nu-și mai găsea locul. Radu nu știa ce s-a întîmplat. Vine doamna mea, a anunțat bătrînul, triumfător. O numea doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și triste, cu crâșme insalubre, cu ziduri inundate: Și-auzi tușind o tuse-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare" (Sonet). Într-un asemenea oraș, poetul proletar este "un monstru" și reacția lui poate fi înțeleasă din poeziile de protest social
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Rebreanu, Editura Minerva, București, 1976; Vlad, Ion, Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, județul Iași. A studiat la Pașcani, Fălticeni, Iași. Opere: Povestiri; Șoimii; Dureri înăbușite; Crâșma lui Moș Precu (1904); Povestiri din război (1905); Amintirile căprarului Gheorghiță; Floare ofilită; Mormântul unui copil; Povestiri de sărbători (1906); Însemnările lui Neculai Manea; La noi în Viișoara Scrisori cătră un prieten; Vremuri de bejenie (1907); Duduia Margareta; O istorie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fărădelegea / Să schimbe cu pizzerii / leagănele tangoului?"158. Cântărețul de tangou asociază mama cu barul unde obișnuiește să-și plângă nostalgiile, în care află un ambient primitor, ca uterul matern, un refugiu, casa: "Cum ai uitat ce ți-am cerut, / crâșma din Buenos Aires / când numai tu în viața asta / îmi mai amintești de bătrână mea!"159. Nostalgia mamei, ca refugiu, ca odihnă, este esența metafizicii tangoului argentinian, al autoexilatului-imigrant, în sensul pe care îl dă acestei dicotomii Mariana Bustelo 160. Distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îl cunoaște pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui. Poetul descoperă, la o consfătuire a învățătorilor ori la vreun han ieșean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creangă. Devin prieteni pentru totdeauna și petrec la vestita crâșmă cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri ieșene. E cea mai frumoasă amiciție din istoria literaturii române. Eminescu îl determina să scrie și-l introduce în cenaclul Junimii. Citește Soacra cu trei nurori ăpublicată la 1 oct. 1875 în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită.Povestirea lui Creangă se concentrează
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Dorința evadării într-o altă dimensiune se asociază cu nevoia de spațiu și lumină, ambele vag conștientizate de Dionis. Dimensiunea ferestrelor ar trebui să avantajeze lumina și claritatea, însă efectul vizual completează întunecarea pereților murdari de fum: (S1b) De prin crâșme și prăvălii pătrundeau prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Eminescu: 2011, II, 34). De tot întunecată este și camera ce-i servește lui Dionis de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două serii intratextuale explicite paralele: prima
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci, care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă de stropii de ploaie ce inundase sticlele. (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (h4b) Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h4c) Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun.[...] Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 205). Nucleul intratextual al acestei structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
subsolul suprafețelor arendate. Pentru materialele de construcție necesare întreprinzătorilor (piatra, lutul pentru cărămizi, nisipul și varul) și existente pe moșii, proiectul nu prevedea vreo despăgubire a proprietarului. În continuare, întreprinzătorii își rezervau dreptul "de a așeza pe localitățile băii: căsăpie, crâșmă, berărie, velniță, pitărie, moară și alte vânzări pentru trebuințele locuitorilor", în schimbul unei taxe neprecizate încă; pentru evitarea "dosirilor și abuzurilor" cu efectele cunoscute în cazul logofătului Conachi -, mănăstirea trebuia să interzică stabilirea crâșmelor și dughenelor evreiești în preajma băii de fier
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de a așeza pe localitățile băii: căsăpie, crâșmă, berărie, velniță, pitărie, moară și alte vânzări pentru trebuințele locuitorilor", în schimbul unei taxe neprecizate încă; pentru evitarea "dosirilor și abuzurilor" cu efectele cunoscute în cazul logofătului Conachi -, mănăstirea trebuia să interzică stabilirea crâșmelor și dughenelor evreiești în preajma băii de fier. De asemenea, mănăstirea trebuia să ofere locurile de pășune necesare atât vitelor de la fabrică, cât și celor aparținând lucrătorilor, în schimbul unei taxe anuale de 4 lei/vita mare și 1 leu 20 parale
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de ciment, pe care jucăm table și șah de cînd ne știm, ale noastre straturile cu flori din fața blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările și chioșcurile de ziare, terasele, crîșmele, cinema "Favorit", ale noastre-s capacele de la canalizare și stîlpii de lumină, ale noastre au fost și vor fi în veacul vecilor. Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e casa noastră. Aici sunt
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
narațiuni "își găsesc justificarea de a fi în neobișnuitul întâmplărilor și prea puțin în surprinderea liniilor unor temperamente" (2001: 39). Oricum ar sta lucrurile, proza pusă în discuție de mine are, cum se spune, suspans. În spațiul sadovenian al unei crâșme, naratorul, un anume Ispas, face cunoștință cu trei mineri, fiecare având de înfățișat propria poveste teribilă din subteran. Ion Vintilă este primul: "Băiam vro opt inși, afund, în sânul pământului. Și-ntr-o după-amiază ne pomenim, cum izbeam cu ciocanele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pune stăpânire pe psihic: "o moliciune plăcută cuprinse nervii omului, și gândul începu să depene pe fusul conștiinței bolnave (subl. mea) mai rar și tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Talhar... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui Iași febril, în mijlocul căruia își face loc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceste realități acopereau întreaga arie a economiei locale, indiferent de ramura sectorială pe care am dori să o analizăm - industrie, meșteșuguri, comerț. Am omis intenționat să realizăm o incursiune în universul operațiunilor financiare sau al activităților din cafenele, cârciumi și crâșme, cunoscut fiind faptul că, cel puțin la nivelul Moldovei, domeniile erau aproape aprioric arondate locuitorilor evrei, fapt ce ar fi întărit inutil concluzia de mai sus. III. A. 2. Industria Procesul general de reformare și modernizare a societății românești, amplificat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Bacăului avea rezervată, așa cum am arătat, paleta largă a diferitelor manifestări mondene, locuitorii din pătura de jos a societății aveau la dispoziție o infrastructură „proletară” de agrement. Ofertele erau, firește, diversificate și adaptate pentru posibilitățile fiecărui locuitor. Alături de cofetării, birturi, crâșme, bodegi, taverne își fac apariția și cafenelele și restaurantele. Timid, antreprenorii fac loc și programelor distractive. Afișele expuse la intrările în aceste locații încearcă să atragă doritorii fie cu o „cântare vocală”, fie cu un „concert muzical”; la mare căutare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vizibilă publicului”. În consecință, pentru a păstra neatinsă pudicitatea utilizatorilor, în fața closetului a fost construit un paravan. La sfârșitul perioadei interbelice, grădina a fost dotată și cu „un bazin cu cădere de apă” - inaugurat în septembrie 1937. Restaurante, cofetării, cafenele, crâșme Raportând numărul mare al restaurantelor, crâșmelor, bodegilor etc., pe care le-a avut Bacăul de-a lungul timpului, la suprafața, totuși, redusă a orașului, am putea ușor desprinde următoarea concluzie: „Timpul liber” a găsit în Bacău un „vad” bun. Există
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
păstra neatinsă pudicitatea utilizatorilor, în fața closetului a fost construit un paravan. La sfârșitul perioadei interbelice, grădina a fost dotată și cu „un bazin cu cădere de apă” - inaugurat în septembrie 1937. Restaurante, cofetării, cafenele, crâșme Raportând numărul mare al restaurantelor, crâșmelor, bodegilor etc., pe care le-a avut Bacăul de-a lungul timpului, la suprafața, totuși, redusă a orașului, am putea ușor desprinde următoarea concluzie: „Timpul liber” a găsit în Bacău un „vad” bun. Există și o anumită tradiție în reglementarea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de ghete în preajma acestor localuri era un fapt cât se poate de banal. Locurile cele mai vânate de aceștia erau zonele cu trafic pietonal intens - în zona gării, în apropierea Grădinii Publice sau a primăriei, precum și la intrările în cafenele, crâșme etc. Taxa anuală percepută de primărie era în 1927 de 1.800 lei. Evident, practicanții acestei meserii erau, de regulă, persoane extrem de sărace, sau care, din anumite cauze, sufereau de diferite infirmități. Între lustragiii infirmi, documentele arhivistice amintesc de Neculai
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
erau înființate în „punctele cheie” ale orașelor, zone în care indecența era favorizată fie de nivelul scăzut al educației locuitorilor, fie de abuzul de vicii - în cartierele muncitorești (de exemplu, stabilimentele din strada Fabricilor, cele din strada Tăbăcari), sau în preajma crâșmelor. Desigur, aceste „vecinătăți” au dus la declanșarea de numeroase scandaluri, prejudiciabile din toate punctele de vedere. Degradarea morală a prostituatelor asociată cu abuzul de băuturi alcoolice a dat naștere la numeroase fapte intolerabile pentru moravurile acelor timpuri. Certurile dintre acestea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și treceau înainte spre Pungești”. Din mărturia lui Ion V. Lache, am aflat că V. Enacache Tofan, cel bănuit de către autorități că ar fi unul din capii răzmeriței, era crâșmar în satul Gârceni. Iată ce scria declarantul poștaș: „...ajungând pe la crâșma lui V. Enacache Tofan, l’am găsit pe acesta cu șeaua pusă pe cal și m’a oprit puțin zicând că merge și el cu mine și (...) am plecat amândoi spunându-mi că se duce la Pungești să ia niște
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
județului Vaslui, a fost reiterat și în declarația țăranului însurat, de 54 de ani, Grigore Vrabie din Gârceni, care a declarat, de asemenea, sub prestare de jurământ, următoarele: „În ziua de 9 martie, aflându-mă cu mai mulți oameni în crâșma lui V. Enacache Tofan, acesta ne’a spus că vin 3 studienți (deci, iată că nu mai erau 300 de studenți ci numai 3!, n.a.) dela Băcești la Pungești, dar nu l’am auzit spunând ce caută acei studienți la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]