15,728 matches
-
a Chiliei "este cheie și poartă pentru toată țara Moldovei și Ungariei și a țării de la Dunăre."23 La scurt timp, în 1521, după luptele de la Sabat și Belgrad, ungurii pierd zona sârbească, aceasta fiind o condiție esențială pentru înfrângerea creștinilor. Bătălia de la Mohacs din 1526, precum și asediile Vienei din 1529 și 1683 confirmă din plin acest fapt; astfel că, după asediul turcilor asupra Vienei în 1529 a trebuit, pentru consolidarea a ceea ce devenise zidul de apărare al lumii germane, să
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu-nu mai ai as-astâmpăr! (Interpretul va rosti și în continuare replicile potrivit defectului de vorbire al personajului.) DĂNILĂ: Ei las', drăguță, că-ți face eu vânt și ție în graba mare! Am dat de gustul negoțului... Iaca, vine dimpotrivă un creștin c-o gâscă sub braț. Aista știu și eu că-i om deștept: ouă-ouă, boboci, deh, ce să mai vorbim, într-o primăvară ți-i plină bătătura. Și nici de mâncare nu le porți de grijă, că le dai drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus pe făcut sărbători. Tot mai adaugă câte una, de câte ori îi apucă. SISOE: Drept spui, Sfinte Habacuc? HABACUC: Cum nu se poate mai drept. SISOE: Și sărbătorile acestea nou-nouțe le țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus pe făcut sărbători. Tot mai adaugă câte una, de câte ori îi apucă. SISOE: Drept spui, Sfinte Habacuc? HABACUC: Cum nu se poate mai drept. SISOE: Și sărbătorile acestea nou-nouțe le țin creștinii ca și pe celelalte? HABACUC: Ba încă cum! Pe cele proaspete le cinstesc binecredincioșii cu trâmbițe, cu surle și cu tobe, mai abitir decât pe cele vechi. SISOE: Ai auzit sfinția ta cu urechile sfinției tale toate acestea? HABACUC: Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ducă de unde-a venit? PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și ei un acatist pentru iertarea păcatelor. NIȚĂ: Adevărat, Ilincă? ILINCA: Da, părinte. Că n-aveam să-l las pe malul gârlei. Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
legate de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
perioadă de pregătire, premergătoare evenimentului. Erau obligați să meargă timp de o lună, În fiecare seară, la biserică. Îmi venise rândul și mie. Timp de o oră, părintele ne Învăța rugăciunile cele mai importante, rugăciuni care trebuiau știute de orice creștin adevărat. Ni se solicita atenția deoarece În partea a doua a programului repetam Împreună aceste scrieri biblice. Pregătirea pentru marele eveniment continua și acasă. Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
existau și restanțieri . Cei care nu primeau acordul părintelui ( În prima fază a ascultării) trebuiau să revină În penultima zi ( premergătoare evenimentului). Până la urmă toți copiii primeau binecuvântarea, urmând să se bucure de prima „sfântă Împărtășanie” din viața lor de creștini. Sâmbătă seara toată lumea se prezenta la spovedanie. Pentru a nu primi pedepse prea mari... noi toți ne străduiam să fim cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu mai răspundeam părinților „Înapoi” atunci când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suferința Întipărită În ochii Înlăcrimați, cu brațele ridicate către cer, invocau pe dumnezeu să-i ierte de toate păcatele lumești și să le ofere liniștea mult așteptată. Câtă naivitate și, totodată, câtă mârșăvie din partea celor cu fețe bisericești , care aduceau creștinilor ( cu ocazia paștelui sau crăciunului), calendare și astfel de „icoane”, ... dorindu-se a fi puse la vedere. Mama lor de bestii!, negustori Îmbrăcați În sutane negre. Ființe fără scrupule! Dacă ai la Îndemână „masa” ce poate fi manevrată cu ușurință
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acolo unde și-a petrecut ultima perioadă din viață Veronica Micle, marea iubire a poetului Mihai Eminescu. Aș fi vrut să “aflu “ câte ceva despre frământările ei din ultimele clipe petrecute pe acest pământ. Se apropia ziua de cincisprezece august, atunci când creștinii ortodocși sărbătoresc “Adormirea Maicii Domnului” și merg În pelerinaj pe la diverse mănăstiri, schituri. Cu mare greutate, am găsit un număr de telefon. Mi s-a spus că nu există nici un loc liber, totul este ocupat până la sfârșitul lunii În curs
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o proză orientată precis către revelarea spiritualității, a unei spiritualități angajate care prescrie făptuirea binelui, imperativ recomandând, „scurt și clar”, „Să nu facem rău!”, undeva, îndrăzneț, abordându-se direct cititorul. Vom vedea, însă, că, singur, acest deziderat nu-i suficient. Creștinul adevărat trebuie permanent să se afle în lucrarea binelui, pentru că „Lucrul acesta îl vrea Dumnezeu de la noi: să nu facem rău și să facem bine semenilor noștri.”. Textul se află la limita foarte apropiată cu eseul teologic, de unde și abundența
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu multe (tradiții, a. n.), eu le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din această cauză. Am încercat să îmi apăr onoarea și numele de ei, să le dovedesc că nu au dreptate, că ei o fac din ură și invidie. - Da, într-adevăr, ceea ce fac ei nu este demn de comportamentul unor creștini, dar nici tu nu te comporți asemeni unui creștin. Oare n-a fost clevetit Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Dar cum S-a comportat El? „Ca o oaie spre junghiere S-a adus și ca un miel înaintea celui ce îl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și numele de ei, să le dovedesc că nu au dreptate, că ei o fac din ură și invidie. - Da, într-adevăr, ceea ce fac ei nu este demn de comportamentul unor creștini, dar nici tu nu te comporți asemeni unui creștin. Oare n-a fost clevetit Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Dar cum S-a comportat El? „Ca o oaie spre junghiere S-a adus și ca un miel înaintea celui ce îl tunde nu deschidea gura Sa”. Sau puțin au fost
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt creștin ordodox, lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca să nu ai și pocăință pentru păcatele și greșelile pe care le-ai făcut, îi zisei eu. Nu știu ce se întâmplase, dar din acel moment, cum auzi că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca să nu ai și pocăință pentru păcatele și greșelile pe care le-ai făcut, îi zisei eu. Nu știu ce se întâmplase, dar din acel moment, cum auzi că sunt creștin ortodox, vecina mea se schimbă brusc. Mai departe, discuția noastră se transformase mai mult într-o luptă. Una ataca credința ortodoxă, cealaltă o apăra. Nu înțelesesem ce confesiune apăra, o întrebasem, dar nu dori să-mi spună, îmi zise doar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sunt invenții ale oamenilor. Îmi erau cunoscute aceste situații, știam că ele nu se termină niciodată ajungând la un sens sau înțelegere, de aceea, am hotărât să închei discuția. Urmară niște momente de tăcere, după care, Gabriela îmi zise: - Voi, creștinii ortodocși, credeți în Maica Domnului și o numiți Pururea Fecioară. - Da, credem și o numim așa. - Ești oarbă! Ea scoase din gentuța ei o Biblie mică și începu să caute ceva. Când găsi, se întoarse către mine și mă întrebă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
muncă nu s-a dat înapoi nici odată, căci aceasta îi era o necesitate a sufletului”. Mitropolitul Nectarie este cel dintâi mitropolit al Bucovinei, ales și învestit după legile țării. De la el ne-a rămas binecunoscuta cugetare: „Neamul românesc e creștin ortodox de când e român și român de când e creștin ortodox”. Fratele tatei, Filaret, născut o dată cu răscoala din 1907, mi-a lăsat puține amintiri. După terminarea Facultății de Drept din Cernăuți, s-a stabilit la Brașov, lucrând în Poliție, ajungând până la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aceasta îi era o necesitate a sufletului”. Mitropolitul Nectarie este cel dintâi mitropolit al Bucovinei, ales și învestit după legile țării. De la el ne-a rămas binecunoscuta cugetare: „Neamul românesc e creștin ortodox de când e român și român de când e creștin ortodox”. Fratele tatei, Filaret, născut o dată cu răscoala din 1907, mi-a lăsat puține amintiri. După terminarea Facultății de Drept din Cernăuți, s-a stabilit la Brașov, lucrând în Poliție, ajungând până la gradul îfuncția) de comisar. Aici și-a cunoscut iubirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-n casă, în doi-trei ani își amortiza darul oferit la Epitropie pentru numirea sa în Parohie. Stau și mă gândesc că prin unele sate izolate și sărace din munți sau de pe malul drept al Prutului, sunt preoți care, ca și creștinii lor, uneori nu au după ce bea apă. * Dinainte și după sărbători, prioritare îmi erau sporturile de iarnă, pe care le practicam după voie, mai ales că dispuneam de dotarea de sezon: sanie, patine și schiuri. Toată vacanța de iarnă din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
își aminti cum odată, de Paști, mama ei o trimisese cu un coșuleț în care pusese un cozonac, câteva ouă roșii, friptură de miel și alte bunătăți, din belșugurile ce se află de obicei pe masa de sărbătoare la toți creștinii. Știa că posibilitățile Coanei Aglaia erau limitate și îi trimisese de toate, ca să se poată bucura și ea la această zi de înviere a Domnului. De cum intrase, Olga fusese lovită de aerul greu de respirat, neștiind cum să părăsească mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot. Absolut peste tot? Da. Absolut peste tot. Începu s-o sărute. În scurtă vreme, simți că ia foc. Se sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an, de 8 septembrie, creștinii ortodocși o serbează pe Sfânta Marie cea mică. Pe întreaga întindere pe care se desfășoară amintita sărbătoare, oamenii cucernici, îmbrăcați în haine curate, frumoase, de dimineață se duc la biserică, apoi, ziua întreagă, și-o petrec în bucurie și voie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]