1,093 matches
-
statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv. În Raportul de țară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor creștin-democrați, se menționează că "Finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităților române privesc: măsurile anticorupție
Integrarea României în Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/297529_a_298858]
-
fost în 1954 împărțit între cele două țări. Italia și-a pierdut și posesiunile coloniale. Temerile electoratului italian de o posibilă preluare a puterii de către comuniști s-au dovedit cruciale pentru rezultatul alegerilor din 18 aprilie 1948, câștigate detașat de creștin-democrații lui Alcide De Gasperi. Ca urmare, în 1949 Italia a devenit membră fondatoare a NATO. Planul Marshall a contribuit la refacerea economiei italiene care, până la sfârșitul anilor 1960, s-a bucurat de o perioadă de creștere economică susținută denumită „Miracolul
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
numiții , perioadă caracterizată de criză economică (mai ales după ), conflicte sociale pe scară largă și masacre teroriste comise de grupări extremiste rivale, cu presupusa implicare a serviciilor de informații american și sovietic. Anii de Plumb au culminat cu asasinarea liderului creștin-democrat Aldo Moro în 1978 și cu din 1980, în care au murit 85 de oameni. În anii 1980, pentru prima oară după 1945, au fost două guverne conduse de premieri care nu erau creștin-democrați: unul liberal (Giovanni Spadolini) și unul
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Plumb au culminat cu asasinarea liderului creștin-democrat Aldo Moro în 1978 și cu din 1980, în care au murit 85 de oameni. În anii 1980, pentru prima oară după 1945, au fost două guverne conduse de premieri care nu erau creștin-democrați: unul liberal (Giovanni Spadolini) și unul socialist (Bettino Craxi); creștin-democrații au rămas, însă, principalul partid parlamentar. În timpul guvernului lui Craxi, economia și-a revenit și Italia a devenit a cincea cea mai mare economie industrializată din lume, fiind primită în
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
1978 și cu din 1980, în care au murit 85 de oameni. În anii 1980, pentru prima oară după 1945, au fost două guverne conduse de premieri care nu erau creștin-democrați: unul liberal (Giovanni Spadolini) și unul socialist (Bettino Craxi); creștin-democrații au rămas, însă, principalul partid parlamentar. În timpul guvernului lui Craxi, economia și-a revenit și Italia a devenit a cincea cea mai mare economie industrializată din lume, fiind primită în grupul G7. Ca urmare a cheltuielilor publice făcute atunci, datoria
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
cu provocări importante, alegătorii - nemulțumiți de paralizia politică, de datoria publică uriașă și de corupția endemică (sistem denumit "") descoperită de anchetele - au cerut reforme radicale. Scandalurile au implicat toate marile partide, dar mai ales pe cele din coaliția de guvernare: creștin-democrații, care guvernau de aproape 50 de ani, au trecut printr-o criză gravă partidul ajungând să se desființeze, divizându-se în câteva facțiuni. Comuniștii s-au reorganizat ca o forță social-democrată. În deceniile anilor 1990 și 2000, au alternat guverne
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
González, ce conducea din 1982, PP al lui Aznar a reușit un pluralism, devenind partidul de guvernământ cu voturile partidelor naționaliste CiU, PNV și Coalición Canaria. El a mutat PP din grupul conservator din Parlamentul European spre Partidul Popular European creștin-democrat. Preotejatul său, Alejandro Agag, a reușit să schimbe Internaționala Demo-creștină în Internaționala de Centru-Dreapta. Aznar a fost reales prin majoritate în 2000 și a declarat că el nu va opta pentru un al treilea mandat, deschizând dezbaterea despre succesorul său
José María Aznar () [Corola-website/Science/296729_a_298058]
-
flori." își amintește într-un interviu Anatol Șalaru. Anatol Șalaru este ales președinte al Partidului Reformei la conferința de constituire a formațiunii din 5 septembrie 1993. Partidul Reformei s-a constituit, inițial, drept o formațiune politică de centru-dreapta, de esență creștin-democrata, care și-a propus elaborarea, susținerea și promovarea strategiei reformei pentru a include societatea moldoveneasca în familia popoarelor civilizate. A exercitat funcția de președinte al partidului până în 1997 pentru că 11 ani mai târziu să revină în politica ca vicepreședinte al
Anatol Șalaru () [Corola-website/Science/317183_a_318512]
-
la alegerile elecorale din iunie 2002, oferind majoritatea Social-Democraților(ČSSD) și Comuniștilor, fără altă posibilitatea de a forma împreună un guvern și datorită puternicului anticomunism al lui Vladimir Špidla. Rezultatul a produs o coaliție guvernamentală a Partidului Social-Democrat (ČSSD) cu Creștin-Democrații (KDU-ČSL) și cu Liberalii(US-DEU), în timp ce Civic-Democrații (ODS) și Comuniștii (KSČM) au trecut în opoziție. După numeroase lovituri și în final, după rezultatele catastrofice de la Alegerile Parlamentare Europene din anul 2004, Špidla a demisionat după o revoltă în partidul său
Politica Cehiei () [Corola-website/Science/319557_a_320886]
-
Uniunea Patriei - lituaniana Partidul Conservator, înființat în 1993 de la elementele lui Sajūdis (mișcarea de reformă care au pavat drumul spre suveranitate) și condus de Vytautas Landsbergis, considerat erou de unitate a independenței Lituaniei în 1991. Conservatorii aliați au fost Partidul Creștin-Democrat și Uniunea Centru. În sondaje favorită era opoziția de dreapta peste LDLP, care a fost criticată pentru stagnarea economică a țării și a fost afectată de scandaluri financiare, inclusiv unul în care era implicat fostul prim-ministru Adolfas Šleževičius. Forțele
Alegeri legislative în Lituania, 1996 () [Corola-website/Science/319771_a_321100]
-
întrunire în care s-a sărbătorit înființarea alianței. La formarea acestui grup, cu un total de 54 de europarlamentari din opt din cele 27 de state membre UE, Cameron s-a îndepărtat de tradiția de două decenii a colaborării cu creștin-democrații de centru-dreapta din Partidul Popular European (PPE), pe motiv că sunt dominați de eurofederaliști și de susținători ai tratatului de la Lisabona. Liderul PPE Wilfried Martens, fost Prim-Ministru al Belgiei, a declarat: „campania lui Cameron a fost aceea de a
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
toate vârstele (cel mai tânăr avea 25 de ani; cel mai în vârstă, 66), statuturile sociale, profesiile și orientările politice. Erau opt avocați, patru clerici, trei agronomi, doi finanțatori, un medic, un editor și un inginer. Opt dintre membri erau creștin-democrați, iar șapte erau independenți politic. Cu excepția unuia, toți aveau studii superioare, și cu toții erau poligloți, vorbind fluent cel puțin în lituaniană și rusă, și adesea și în poloneză și germană. Ultimul membru al Consiliului, Aleksandras Stulginskis, a murit în septembrie
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
Noua fracțiune este alcătuită din 6 consilieri, inclusiv doi care, recent, au părăsit fracțiunea comunistă, un socialist și un independent. Tot atunci, fracțiunea „Meleag”, din care au făcut parte și consilieri democrați, a anunțat ca are doi noi membri - consilieri creștin-democrați .
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
la 5 septembrie 1993. Congresul a adoptat statutul și programul PR. În funcția de președinte al partidulul a fost ales Anatol Șalaru, care a exercitat funcția până în 1997. Partidul s-a constituit drept o formațiune politică de centru-dreapta cu platforma creștin-democrată. În anul 1998 Mihai Ghimpu a fost ales președintele Partidului Reformei. La alegeri parlamentare din 1998 partidul a obținut 0.54% voturi și nu a trecut pragul electoral. La scrutinul parlamentar din 2001 PR a constituit blocul electoral «Credință și
Partidul Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/315468_a_316797]
-
a fost compus între anii 1983-1985, fiind rezultatul unei intense colaborări cu Dugulescu. Cristian Caraman a fost un înverșunat opozant al regimului comunist, refuzând să devină membru P.C.R., dar fiind un fervent simpatizant al partidelor istorice și promotor al ideologiei creștin-democrate. În 1987 o mașină a securității atentează la viața soției însărcinate și fiicei lui, lovindu-le pe trecerea de pietoni în plină zii. Impactul le aruncă nu mai puțin de șapte metrii în aer, izbinduse apoi de șina de tramvai
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
în cadrul programului, a avut întrevederi cu omologul său german, Wolfgang Thierse, vicepreședintele Bundestag-ului; Gernot Erler, vicepreședintele fracțiunii Parlamentare a Partidului Social-Democrat în Budestag; Rainer Lindner, directorul executiv al comitetului pentru Europa de Est a Economiei Germane; Manfred Grund, membru al Partidului Creștin-Democrat și Președintele Forumului germano-moldav, Rainer Steenblock, vicepreședintele Forumului germano-moldav și Nikolaus Graf Lambsdorff, fost ambasador al RFG la Chișinău. În data de 26 iulie 2011, Plahotniuc a efectuat o vizită oficială la Camera Reprezentanților Republicii Cipru. În perioada 19-20 septembrie
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
a fost un partid de orientare creștin-democrată de centru-dreapta din România. Președintele acestui partid a fost Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost unul din cei patru parlamentari ai partidului, aleși în 2012 în Parlamentul României, la alegerile legislative în care au candidat împreună cu PDL și PNȚCD sub
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
decis că va fuziona prin absorbție cu PDL. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, va ocupa funcția de prim-vicepreședinte al PDL, în timp ce alți cinci oameni din echipa sa vor primi posturi de vicepreședinți. Forța Civică a fost un partid creștin-democrat, cu orientare de centru-dreapta. Forța Civică a avut la bază principiile de respectare a legii și ordinii în România, a democrației și a cetățenilor PFC a sprijinit integrarea României in sistemul instituțiilor europene, dezvoltarea economiei de piață și respectarea drepturilor
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
petiția a fost semnată de scriitorul Valentin Hossu-Longin, șapte membri ai Academiei Române (Dan Berindei, Virgil Cândea, Florin Constantiniu, Augustin Buzura, Mariana Nicolesco, Dinu C. Giurescu, Constantin Balaceanu-Stolnici), președintele Partidului Inițiativa Națională, Cozmin Gușa, si aripa de tineret a Partidului Popular Creștin-Democrat. Două sindicate majorere ale profesorilor (Federația Educației Naționale și Uniundea Spiru Haret Uniunii) și trei importante organizații mass-media au aprobat de asemnea petiția. Mass-media civică, de asemenea, au declarat că va ataca decizia CNCD în instanță. [26] La data de
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
Moldovei” (USLFM), constituită la 22 septembrie 2001 prin unificarea Partidului Liberal, format în 1993, cu Mișcarea social-politică “Pentru Ordine și Dreptate” (POD), apărută în 2000; 2) Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova (PRCM), constituit în 1995; 3) Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD), constituit în 1993. Această fuziune s-a produs ca urmare a unor evoluții adeseori contradictorii ale formațiunilor politice de centru-dreapta și, în special, a victoriei detașate a Partidul Comuniștilor din Republică Moldova (PCRM) în scrutinul parlamentar din februarie 2001
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
timp, comitetul a recomandat ca guvernul să efectueze modificările până la 1 ianuarie 2008. Șase din cele șapte partide din parlament (Partidul de Stânga, Partidul Verde, Partidul Social-Democrat, Partidul Liberal al Poporului, Partidul Moderat și Partidul de Centru) erau în favoarea reformei. Creștin-democrații erau împotriva ideii. Majoritatea suedezilor acceptau căsătoria între persoane de același sex, însă a existat o opoziție puternică din partea organizațiilor religioase și unor alte grupuri. Mulți s-au plâns de procesul guvernamental lent de schimbare a parteneriatelor în căsătorii, în
Căsătorii între persoane de același sex în Suedia () [Corola-website/Science/329961_a_331290]
-
și că generalizarea căsătoriilor este o chestiune de principiu și egalitate. Oponenții schimbării au avut părerea că aceasta amenință valoarea simbolică a căsătoriei. Ministrul justiției din guvernul format din Partidul Moderat, Partidul de Centru, Partidul Liberal al Poporului și Partidul Creștin-Democrat, Beatrice Ask, a reacționat în mod pozitiv când comisia de expertiză și-a prezentat raportul. Soarta legislației nu era însă clară, deoarece unul dintre membrii coaliției era împotriva acesteia. Liderul Partidului Social democrat a spus că va prezenta proiectul parlamentului
Căsătorii între persoane de același sex în Suedia () [Corola-website/Science/329961_a_331290]
-
să introducă o moțiune de opoziție în parlament pentru legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Pe 27 octombrie 2007 Partidul Moderat și-a exprimat în mod oficial susținerea față de căsătoriile între persoane de același sex, acest lucru însemnând că creștin-democrații au devenit singurul partid care se opunea legislației. Declarația liderului creștin-democraților, Göran Hägglund, la Sveriges Radio: „Poziția mea este aceea că am fost însărcinat de către partid să susțin că căsătoria e pentru bărbați și femei. ... Când discutăm subiectul între partide
Căsătorii între persoane de același sex în Suedia () [Corola-website/Science/329961_a_331290]
-
între persoane de același sex. Pe 27 octombrie 2007 Partidul Moderat și-a exprimat în mod oficial susținerea față de căsătoriile între persoane de același sex, acest lucru însemnând că creștin-democrații au devenit singurul partid care se opunea legislației. Declarația liderului creștin-democraților, Göran Hägglund, la Sveriges Radio: „Poziția mea este aceea că am fost însărcinat de către partid să susțin că căsătoria e pentru bărbați și femei. ... Când discutăm subiectul între partide, suntem desigur deschiși și sensibili la argumentele aduse de ceilalți; vom
Căsătorii între persoane de același sex în Suedia () [Corola-website/Science/329961_a_331290]
-
legislațiile referitoare la căsătorii și parteneriate într-o singură lege. Potrivit sinodului Bisericii, cuvântul "căsătorie" ar trebui folosită, totuși, doar în cazul unei relații dintre o femeie și un bărbat.” Pe 14 ianuarie 2008 doi politicieni de seamă ai Partidului Creștin-Democrat au adoptat o poziție împotriva partidului lor, și au început să susțină căsătoriile între persoane de același sex. S-a crezut că guvernul va pune pe masă proiectul de lege referitor la căsătoriile între persoane de același sex la începutul
Căsătorii între persoane de același sex în Suedia () [Corola-website/Science/329961_a_331290]