13,465 matches
-
Dar Dinu se duce la ea pe ascuns. Concluzia fiicei așa de aspru pedepsită e pe măsură: "Brătienii puteau fi aprigi și cruzi într-un fel tribal, căci nu erau o familie, ci un trib și, ca trib, tăiau nemilos crengile care-i jenau și le aruncau, fără imaginație, în flăcările lumii din afară, convinși că vor arde și vor deveni o cenușă șinofensivăț crezului lor tribal. Greșeau, evident." Aceasta e doar o paranteză pe care o va închide foarte repede
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Ar fi fost de așteptat ca povestea să continue în același registru în Amintirile din copilărie ce au urmat. (În paranteză, o observație despre titlu, care, în prima ediție, din 1925, era exact acesta, identic cu cel al capodoperei lui Creangă. Între timp, probabil, tocmai sub presiunea crescândă a unei asemenea zdrobitoare coincidențe, Editura Humanitas a preferat să disloce sintagma printr-un chiasm. De aceea nu trebuie să contrarieze prezența, în articolul meu, a ambelor variante. Am recurs la acest compromis
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
Gheorghe Grigurcu Să fie oare Ion Creangă un autor „epuizat”, despre care „totul s-a spus”, lucruri „absolut noi” nemaifiind posibile (e părerea lui G. Călinescu dar și a lui N. Manolescu)? Aparent da, însă în fapt un asemenea simțămînt e ca un soi de fata morgana
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
acordă, incitate parcă tocmai de dificultatea unei evoluții care totuși se dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate” a autorului Amintirilor din copilărie e mult provocatoare. Diferit de Caragiale în destule privințe, neavînd cu teatrul nici o legătură scriptică decît un proiect neîmplinit, Creangă posedă, inclusiv în postumitate, o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
e mult provocatoare. Diferit de Caragiale în destule privințe, neavînd cu teatrul nici o legătură scriptică decît un proiect neîmplinit, Creangă posedă, inclusiv în postumitate, o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Caragiale în destule privințe, neavînd cu teatrul nici o legătură scriptică decît un proiect neîmplinit, Creangă posedă, inclusiv în postumitate, o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se petrecea un joc cu lumea. Simulînd a fi un modest povestitor, un „scriitor poporan”, de nu pur și simplu un snovar, Creangă lua peste picior în sinea sa simandicoasa ambianță ce-l trata cu o binevoitoare condescendență. Aceeași dualitate apare și în opera humuleșteanului. Socotit de unii un „talent primitiv și necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunge să nutrească comentarii subtile care încearcă a
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
scoate în relief rafinamentul, complexitățile cu bătaie livrescă, mai nou „dedesubturile” abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această operă, mereu ispititoare, printr-o critică «de sistem», pretențioasă, negreșit constrîngătoare, livrînd savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere», gustînd fervoarea spunerii și acel Creangă al aparențelor, expediat sub eticheta de scriitor poporal”. Dacă excluderea ultimei ar fi o aberație, să admitem că și „savantlîcurile” psihanaliștilor și ezoteriș- tilor se pot dovedi atracțioase. E vorba de abordarea operei în duhul unei „gratuități” speculative, precum o
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
dovedi atracțioase. E vorba de abordarea operei în duhul unei „gratuități” speculative, precum o construcție de cărți de joc de o delicată tensiune spectaculară. Dan Grădinaru crede, în avîntul viziunii d-sale freudiene, că simbolurile sexuale „foșgăie” în textele lui Creangă. Iar Ion Pecie îi închină un amplu „poem critic”, așijderea frenetic sexualist. Dar cele mai sesizante demersuri într-o astfel de direcție insolită îi aparțin lui Vasile Lovinescu, care, aplicînd rețeta René Guénon, socotește a putea descoperi la humuleștean o
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
putea descoperi la humuleștean o „transmutare inițiatică”, „scheme transcendente”, ezoterisme mergînd pînă la despicarea firului în patru la pătrat: „Învățatul din Fălticeni merge cu speculațiile pînă acolo, încît, dacă Ion Ștefănescu a luat numele bunicului după mamă, pe baza sinonimiei creangă = ram, ne trimite (...) la cei doi Rama (al șaselea și al șaptelea): Parașu-Rama și Rama-Ceandra”. Ce să zicem? Dacă bunăoară ipotezele din Dacia preistorică a lui N. Densusianu reciclau cu mare libertate dovezi istorice, construcția simbologică recurge la dovezile operei
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
dovezi istorice, construcția simbologică recurge la dovezile operei care sînt deschise la rîndu-le interpretărilor la nesfîrșit. Mai impenitente, desigur, decît interpretările aplicate istoriei celei atît de sensibile în implicațiile ei. Înzestrat nu doar cu jovialitatea ci și cu istețimea rurală, Creangă, ne închipuim, continuă a surîde din eteruri. Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării, Ed. David Press Print, 2012, 218 p.
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
rîndu-le interpretărilor la nesfîrșit. Mai impenitente, desigur, decît interpretările aplicate istoriei celei atît de sensibile în implicațiile ei. Înzestrat nu doar cu jovialitatea ci și cu istețimea rurală, Creangă, ne închipuim, continuă a surîde din eteruri. Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării, Ed. David Press Print, 2012, 218 p.
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
bune, Stă pomul alb, plăpânda lui minune, Pomul mințit de strălucirea gheții. Știi, undeva, în otrăvita limbă A șerpilor fierbinți de pe pământ Există ceață, milă și cuvânt Există timpul care nu se schimbă Numai că noi ne naștem fără rând - Crengi în canalul ceții aruncând. (8 martie 1976) Versuri publicate în România literară nr. 12/2012
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]
-
contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
trec prin preajmă sunt îngrozit. Retorica lui Andrei Pippidi este una a revoltei, a indignării fără margini și câteodată a disperării. Iată cum sună titlurile sale (câteva): „O profanare!”, „Vin sălbaticii”, „Bucureștii se duc”, „Opriți distrugerea!”, „O clădire de Horia Creangă în pericol”, „Chiar nu vă pasă defel?”, „Crima din strada Maria Rosetti”, „Abominabilul inimaginabil”, „O ticăloșie”, „Se strânge lațul”, „Jos reclamele”. Ce reclame? se va întreba cititorul. Acelea, de pildă, care îl sufocau pe Ion Heliade Rădulescu în Piața Universității
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
-ne din nou în gerul Bobotezii/ se lasă seara odată cu pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri// mîinile mele înroșite de frig/ sînt frați de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit prudentă, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie îndrăgostită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rămas izolat într-o pădure întunecoasă, care se agită
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
din Teodoreanu. Remixat (sic!) de curând, de Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, poate fi, de ce nu, miza unei încercări de relectură. Cruzimea, cel puțin în primul volum, în care nu e contrabalansată de răzbunările vieții, e aceeași din poveștile lui Creangă. Normală, într-un fel, dar conturând o lume destul de brutală. O lume de copii fericiți, care nu au nici o limită în a se manifesta așa cum le spune instinctul. De dominare, de bună seamă, și la Olguța, și la Dănuț. Monica
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
Prinde călărețul, ți-l dau eu, prinde l și arată-i cum să zboare, cum să nu-i mai fie frică, dar Otto, stai, nu sări și tu, doar călărețul, Otto, de ce ai sărit și tu? Otto a zburat printre crengile unui vișin, cu un călăreț imaginar alături, până pe iarba care se întinde în fața casei. A aterizat pe burtă și stă acolo, parcă râzând, nu pot să îmi dau seama de aici, de sus, aș vrea să-l strig, să-l
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la câteva zeci de metri de noi, jos pe șosea. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dă goluri. Iar eu am un tricou trist pe mine și un gol mare în stomac. Adrian Jugaru Planeta de damă Începuse să plouă și era frig. Poșta nu era prea departe. Mereu mi-a plăcut ploaia și copacii cu crengi goale, dar acum începuseră parcă să îmbătrânească. Sim țeam nevoia de căldură. Înăuntru era bine. Pe băn cile grele, de lemn, oamenii așteptau să se elibereze cabinele telefonice. Pe o masă de sticlă, un papagal stă tea la locul lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
În același timp cu evoluția și exprimarea literaturii și limbii. Simplu, normal, firesc. Dar "democrația" și reprezentanții ei nu doresc simplitatea adevărurilor, ci Încâlcirea minților și spiritelor copiilor cu "filozofie" prost Înțeleasă și mai prost exprimată astfel că "simplul" Ion Creangă are din nou dreptate: "Cumplit meșteșug de tâmpenie" a devenit Învățământul nostru. Și când te gândești ce frumoasă este "limba simplă" și totuși atât de bogată a lui Creangă, din care am Învățat toți să facem o adevărată analiză gramaticală
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
filozofie" prost Înțeleasă și mai prost exprimată astfel că "simplul" Ion Creangă are din nou dreptate: "Cumplit meșteșug de tâmpenie" a devenit Învățământul nostru. Și când te gândești ce frumoasă este "limba simplă" și totuși atât de bogată a lui Creangă, din care am Învățat toți să facem o adevărată analiză gramaticală sau stilistică și pe care se pare că toți autorii de manuale au uitat-o. Și pentru că am ajuns la autori de manuale și la editorii lor, să ne
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]