1,176 matches
-
Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Marginalia", Democratic Review, November, 1844, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Marginalia", Southern Literary Messenger, June 1849, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Marginalia", Southern Literary Messenger, June 1849, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "MS Found în a Bottle", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, Penguin Books
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Edgar Allan, "Review of 'Undine': A Miniature Românce by Baron de la Motte Fouqué, September 1839" , în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Review of Night and Morning, de Edward Lytton Bulwer", 1841, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Review of Night and Morning, de Edward Lytton Bulwer", 1841, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Second Review of Ballads and Other Poems, de Henry Wadsworth Longfellow", Burton's Gentleman's Magazine, February
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ballads and Other Poems, de Henry Wadsworth Longfellow", Burton's Gentleman's Magazine, February 1840, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Second review of Twice-Told Tales, by Nathaniel Hawthorne", May, 1842, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "Second review of Twice-Told Tales, by Nathaniel Hawthorne", May, 1842, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, 1982, pp. 569-577. Poe, Edgar Allan, "The Colloquy of Monos and Una", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, Penguin Books Ltd., Londra, 1982. Poe, Edgar Allan, "The Conversation
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Allan Poe, Penguin Books Ltd., Londra, 1982. Poe, Edgar Allan, "The Phylosophy of Composition" (1846), în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "The Poetic Principle", 1848, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Gary Richard Thompson, Library of America, New York, 1984. Poe, Edgar Allan, "The Poetic Principle", 1848, în Edgar Allan Poe, Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia, adunate și editate de Gary Richard Thompson, Library of America, New York. 1984. Poe, Edgar Allan, "The Power of Words", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, Penguin Books Ltd
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
became lost în the sullen waters of the târn". 62 Edgar Allan Poe, "Review of Night and Morning (1841)", Essays and Reviews. Theory of Poetry. Reviews of British and Continental Authors Reviews of American Authors and American Literature. Magazines and Criticism. The Literary and Social Scene. Articles and Marginalia. 1982, p. 148: "[plot] which, properly defined, is that în which no part can be displaced without ruin to the whole. It may be described aș a building șo dependently constructed, that
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Percepția sunt echilibrate. La numărul 23 din "Fifty Suggestions", publicate în Graham's Magazine, măi 1849, poetul american face următorul comentariu: "Let a mân succeed ever șo evidently - ever șo demonstrably - în many different displays of genius, the envy of criticism will agree with the popular voice în denying him more than talent în any. Thus a poet who hâș achieved a great (by which I mean an effective) poem, should be cautious not to distinguish himself în any other walk
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima salvă ieșită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor", se preface în criticism, găsindu-și "prelungirea ei "hipercritică"" în figurile dominante ale lui C.C. Giurescu și P.P. Panaitescu (Zub, 2000, p. 7). Iată cum era anunțată concepția istorică a școlii critice ca preambul la cursul de istoria românilor al Universității din București, preluat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite exprimarea unor idei auto-glorificante ale românității ca protector al occidentalității: "strămoșii noștrii au jucat un rol considerabil în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962] ar numi o "schimbare de paradigmă" (paradigm shift) în istoriografia românească. Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1937, p. 49). În ceea ce privește tensiunea funciară dintre adevăr și patriotism, pe care școala veche a soluționat-o prin acomodarea adevărului la imperativul patriotic ("Ce să fac eu cu adevărul când e vorba de țara mea..." - afirmație atribuită lui N. Iorga), criticismul istoriografic consideră că "nu există și n-a existat niciodată antinomie între adevăr - să fie numai adevăr - și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ferdinand I a împlinit visul milenar al Românilor: Unirea lor subt acelaș steag național" (Tafrali, 1935, p. 425). Pe întreaga lungime a manualului subzistă o tensiune funciară, care pe alocuri ia forma unor contradicții manifeste, între naționalismul pătimaș și rigorile criticismului istoriografic. După ce într-un pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a metapovestirii istorice românești. De exemplu, teza originii italice a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție a criticismului istoriografic suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principiului feminin i se acordă un loc central, un spațiu propriu, este privit ca fiind absolut necesar în cadrul acțiunii 48 Thomas G. Bergin, An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The Decameron, A New Translation, 21 Novelle, Contemporary Reactions, Modern Criticism, translated and edited by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 161-162. 49 Ibidem, p. 163. 30 și, mai ales, al intrigii. John Dryden avea dreptate să afirme că în Povestirile din Canterbury avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]