4,174 matches
-
dronă la plimbare printr-un „Palat al Minții”, nevăzut, să știu doar „EU”-l cum este-n schimbare. Dar „subiectu-i” vast și n-am putut ! Am vrut să văd pe acela ce conduce și cum se dau impulsuri de comandă. Cruzimea, ura, cine le produce, iubirea se oferă ca ofrandă ?! Iar mila face parte dintr-o lege ? Cum, unde aș face incizii, ca să găsesc putând a înțelege un mecanism, care ar da decizii ? Savanții, aceia ce le știu pe toate, nu
PRIN „PALATUL MINȚII” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382471_a_383800]
-
Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. * Ah! Dar zorii vin în fugă nopții umbrele-i gonesc Și din visul ce mă poartă cu cruzime mă trezesc... Doar parfumul mai rămâne dintr-un vis suav și dulce Mâna-ntinsă spre fereastră încercând umbra s-apuce... * de Gabriela Mimi Boroianu 21.02.2015 Referință Bibliografică: Vis / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene, nepotul lui Mircea cel Bătrân. A devenit vestit prin severitate și pentru obișnuința sa de a-și trage inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor, a fost caracterizat un principe cu metode de o cruzime demonică. Originea supranumelui pornește de la tatăl acestuia, care a intrat în Ordinul Dragonului -scopul fiind apărarea creștinismului și cruciada împotriva turcilor otomani-, mai târziu urmându-i calea. Scriitorul britanic Bram Stoker l-a ridicat pe voievodul român la înaltul succes
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
și surâsurilor ce-și rup trupul în amintiri! Câtor pași uitați, câtor pași nevăzuți, câtor pași neajunși la capăt de drum le-au rămas aici urmele?! Câte tăceri, câte vorbiri...! Niciodată exasperări, doar uimiri, niciodată ascunderi, doar taine nobile, niciodată cruzime, numai și numai iubire! Peste tot susură amintiri! Cântecele lui Florin Bogardo le aduce și azi, le va aduce și mâine, le va aduce mereu la inimile noastre avide să facă din ele punte pentru mersul spre vis frumos! Aurel
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
distanță prea mare sau prea mică împiedică vederea, o vorbire prea lungă sau prea scurtă este obscură...” Ca atare, omul, în mod normal caută moderația în viață și nu extremismul. Moderația îi poate aduce liniștea și armonia acestei vieți. Altfel, cruzimea extremismului se instituie în locul compasiunii - sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva, de întrajutorare. Atitudinea bestială a extremiștilor poate fi contagioasă, și conflictele se pot amplifica, putându-se ajunge la un război devastator. Trăim un moment
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
Monstruosul Stalin a devastat destine umane, a risipit frați, a schingiuit și sfâșiat vieți, a mutat hotare, a schimbat orânduiri, a stârnit războaie, a călcat în picioare Estul Europei, s-a autoinvestit „dumnezeul” acestei părți de lume și a ratificat cruzimea ca religie, iar iubirea ca vină! Prinsă în căngile sataniste, familia Vanica ce-avea să devină mai târziu una de muzicieni celebri, n-a avut altă scăpare decât aceea de a fi fugară în propria patrie. Este vorba despre părinții
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
în Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017. Pe tâmplele tatei ninsese cenușă. El fiindcặ nu s-a vândut nimănui In inimă avea o cătușă Și-n palme o urmă de cui. In vremuri cu zgură a nins De-atâta cruzime și ură Și tata devreme s-a stins Cu urme pe trup de tortură. Și-l văd, parcă-i viu pe-o cărare Spălată cu lacrimi și sânge, Și-n piept are rana, o floare Ce mama o udă când
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
îngeri pe plai Și-n lume se face lumină. Citește mai mult Pe tâmplele tatei ninsese cenușă.El fiindcặ nu s-a vândut nimănuiIn inimă avea o cătușăși-n palme o urmă de cui.In vremuri cu zgură a ninsDe-atâta cruzime și urăși tata devreme s-a stinsCu urme pe trup de tortură.Și-l văd, parcă-i viu pe-o cărareSpălată cu lacrimi și sânge,Și-n piept are rana, o floareCe mama o udă când plânge.Dușmanii aș vrea
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
dată se lămurise demult că dramaticele evenimente provocaseră românilor un număr de două ori mai mare de răniți decât maghiarilor și că victima acelei scene atroce, în care un om căzut la pământ, fără cunoștință, continua să fie lovit cu cruzime, se numea Mihăilă Cofar și era român. 10 noiembrie 1990. Declarația publicată de ziarul Corriere della sera, după ce László Tőkés suferise un accident rutier în Ungaria: „Chiar dacă nu pot merge, voi conduce a doua revoluție în România (s.n.) pașnică, fără
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
minimul confort începe din momentul în care faci lumină în tenebre. Subteranul are propria-i ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării. Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el cunoaște alte manifestări în istorie. Pentru a ne liniști
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că... — Cunoașteți cu toții regulile dure ale Artei pietrei, continuă Ammannati. Se interzice cu cea mai mare rigoare defăimarea unui tovarăș, sub amenințarea pedepsei celei mai severe. Și nu ar fi pentru prima oară când membrii unei Arte Îl pedepsesc cu cruzime pe cel ce Încalcă regulamentele. Iar dumneata ar trebui să o știi prea bine, messer Alighieri, după câte se povestesc despre vopsitorii florentini. Dante Încuviință În tăcere. Era faimoasă În Întreaga Italie expediția pe care Arta Calimalei o organizase până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse prima ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
variantă: să nu fiu crezut că n-am nimic de divulgat și să plătesc pentru un Închipuit refuz de a colabora cu sechestratorii. Morala: moartea nu este doar Înspăimântătoare, dureroasă, absurdă, mai poate fi și ironică, uneori. Iar când are cruzimea indiferentă să-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În brațele unui somn adânc și consolator. Mai ales când poate fi ultimul. Am ajuns la această filozofie ieftină și fatalistă spre dimineață. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eșichierul politic al vremii. Subliniez, politic. Așa cum Înfățișa lucrurile textul pe care Îl aveam În față, asasinarea călugărilor-soldați fusese o afacere politică sută la sută, nicidecum o reglare de conturi din rațiuni religioase ori economice și nici iraționala dezlănțuire de cruzime a unui rege răzbunător și nemilos. Mai mult chiar, Filip cel Frumos apărea acolo În rolul de instrument al voinței unei instanțe diabolice și rafinate, care Îi manipulase cu iscusință resentimentele vechi și noi față de membrii Ordinului, de puterea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a intervenit doctorul Wagner. Și-a asumat misiunea salvării umanității, a acestei umanități, așa fabricată În scop științific cum e ea, și Înțelege s-o facă apelând la orice mijloace. Ele sunt uneori detestabile, de multe ori odioase, Încărcate de cruzime și de violență, abominabile În amoralismul lor cinic și sângeros, dar nu avem de ales. Miza acestui joc sălbatic este prea importantă. Mai importantă decât orice, chiar și decât numeroasele victime care trebuie să plătească nevinovate, cu viața supraviețuirea speciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala Capetelor - le spuse Ximachi, văzându-le privirea. Tot ce vedeți aici a fost vânat de Sima-Vodă. — O adevărată minunăție - bâigui Metodiu, simțind că-l trec sudorile. — Mda - zise Ximachi, obișnuit cu acest gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în fiecare an miliarde și nu se va împiedica de patru cadavre în plus sau în minus. La urma urmei, lumea crede că cine dă ortul popii în raliul ăsta și-a căutat-o cu lumânarea. — Asta-i o adevărată cruzime! — Cruzime? Îți amintești imaginile luate din elicopter în care apărea o mașină de cursă ce se dădea peste cap de trei ori și se făcea praf, în timp ce ocupanții ei erau azvârliți afară? — Desigur! Erau spectaculoase. — Și îți amintești cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fiecare an miliarde și nu se va împiedica de patru cadavre în plus sau în minus. La urma urmei, lumea crede că cine dă ortul popii în raliul ăsta și-a căutat-o cu lumânarea. — Asta-i o adevărată cruzime! — Cruzime? Îți amintești imaginile luate din elicopter în care apărea o mașină de cursă ce se dădea peste cap de trei ori și se făcea praf, în timp ce ocupanții ei erau azvârliți afară? — Desigur! Erau spectaculoase. — Și îți amintești cum se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de tauri, poate că ar fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care, după ce iese cu avânt în arenă, gata să mănânce pământul, suferă pe neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere? Ce utopică lume, ciudatele obiceiuri ale cîinilor, ciudatele obiceiuri ale oamenilor, doar cu o cruzime mai perfidă la cei din urmă. Dar, de fapt, voiam să vorbesc despre cu totul altceva. „Toleranța“ era cuvîntul care Îmi dădea ghes. Ca un nume de fată, ca „Importanța“ sau „Chitanța“ sau „Transhumanța“ Îmi imaginez un microroman cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele lunii. Călătorii, aventuri. Atracția banului, dar și vocația eșecului. Fanatism. CÎtă cruzime. CÎtă impulsivitate. Ai două fețe, madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
munte preocupat și Îndîrjit. E cu spatele la mine. Aprig ca toți tinerii, nu știe că i-am pus În buzunar un săpun parfumat care se moaie la căldura corpului său. Și luptele, brațul care lovește și brațul care se apără. Uneori cruzimea Îl doare mai rău pe cel ce o săvîrșește decît pe cel ce o suportă. CÎte bariere, cîte case cu felinare, cîte cărți de vizită, cîte săli de așteptare În drumul unui bărbat. Toate acele cuvinte care se revoltă, biciuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mama Ninei ieri seară, că eu aș fi tatăl! Cuvintele barmanului îl atinseseră pe Dudu sub centură. Își amintea acum din nou cum, acum câteva zile, barmanul refuzase să-l vadă ca pe un adevărat bărbat, umilindu-l cu multă cruzime. Dudu sărise de pe scaunul înalt, mut de uimire. Fără un cuvânt părăsise micul restaurant, bolborosind pentru sine: - Eu am urechi de pisică și gemenii Ninei la fel! Ce să însemne asta? Se pot procrea copii cu urechi de pisică numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spațiul din somn era supus și el legilor care dominau viața. Acolo unde era un surplus de viață, acolo apărea repede și contrariul ei. Timpul trece fără să se clintească. Nu m-am obișnuit niciodată cu zorii suavi, plini de cruzime. Mă așez în fiecare seară la masa noastră, în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața. Aud pași de dans în jurul nopții și e tot timpul cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]