3,251 matches
-
că nu mai văzuse niciodată atâția oameni la o decapitare. Străzile erau pline, la fel și acoperișurile și copacii. Copiii își umpluseră buzunarele cu pietre și fredonau cântece de sărbătoare. Oamenii îl scuipau pe Su Shun în timp ce trecea închis în cușcă. În clipa când a ajuns la locul execuției, fața îi era acoperită cu salivă și pielea îi era sfâșiată de pietre. O Clipită a golit o sticlă de băutură înainte de a urca pe eșafod. Cu greu îi venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și fără apă de băut, aflată lângă o padină dintre două dealuri pe care În fiecare an punea să se semene grâu. Primarul poreclit Cap de Șobolan se apucase, pe lângă meseria lui de croitor, de crescut iepuri. Înființase zeci de cuști, Învățase să-i Încrucișeze În așa fel Încât iepuroaicele să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi nărăvit la rele, care avea obiceiul de a-i mușca fioros de testicoaie pe masculii ceilalți. Unora mușcăturile li se infectau și trebuia să fie sacrificați. Înmuiat, poate, de căldura de care se lăsase Învăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsase Învăluit ca o șopârlă, Cap de Șobolan dăduse drumul fără să vrea iepuroiului care se zbătuse amarnic și care, căzut la pământ, o luase la picior prin grădina de legume ce nu se vădea, la rându-i, decât o cușcă mai mare, așa Îngrădită cum era de un gard din sârmă Împletită. Primarul intrase, Închisese În urma lui portița și se apucase să-l fugărească pe evadat. Dărâmase vrejuri de roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțise nevoia să se așeze și se lăsase să cadă pe un cuib de cartofi, În vreme ce iepuroiul trecea liniștit pe lângă el, deschidea poarta și se pierdea nu se știe unde. Își revenise după o vreme, se ridicase, deschisese ușile tuturor cuștilor și iepurimea o luase care Încotro, răspândindu-se prin tot satul. Rămăseseră numai iepuroaicele care aveau pui neînțărcați și nu-i putuseră părăsi. Primarul se Înduioșase și-și jurase În sufletul lui că avea să le lase pe acele ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gripă porcină. Dacă vreau să mă fac băiat cuminte, despre astea mă voi apuca de scris de mâine, fiindcă și așa articolul meu pe azi s-a dus naibii... Să fie amendată Franța! Săptămâna trecută, Băsescu tuna și fulgera, din cușca lui de la Cotroceni, că nici peste nouă mări și nouă țări, nu ai să găsești judecători pe lumea asta, care să fi făcut mai mult rău propriului popor decât judecătorii români. Și dacă stai să te gândești ca tot românul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea sacadată, mi-am dat seama că mai era cineva lângă mine în pat. Cineva care se interpunea între mine și salvarea mea. Ca un șoarece în cușcă, mintea îmi alerga în toate direcțiile, încercând să-și amintească pe unde-mi aruncasem hainele. Of, cât de rău îmi părea că nu mă trezisem la trei dimineața! Nu, trebuia să fiu cinstită și să recunosc că necazurile începuseră mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam să explodez. Am hoinărit fără liniște din sala de mese până-n camera de zi, apoi m-am dus în dormitor și am revenit de unde plecasem. Nu puteam să mă așez nicăieri. Mă simțeam ca un animal închis într-o cușcă. Tânjeam după lumea de afară, unde puteam să pun la cale tot felul de situații scăpând de propria-mi imagine. îmi puteam salva sentimentele din profunzimile întunecate și cețoase ale depresiei și le puteam face să zboare către cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ulterior în Liberal Studies Quarterly, nu se puteau măsura nici pe departe cu monografiile scrise de doctorul Pringsheim. — Of, nu știu... Adevărul e că totul e atât de limpede! Dacă ții destul de mult timp doi șobolani masculi împreună în aceeași cușcă, unul din ei ajunge inevitabil să dezvolte tendințe active, iar celălalt tendințe pasive, explică Sally. Dar Gaskell era complet scos din minți. El credea că s-ar fi cuvenit să mai schimbe rolurile. Asta e ceva tipic pentru G. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de pe dreptunghiul de tablă aurie. CLINICĂ VETERINARĂ. Lipi palmele de zidul rece, închise ochii. Apoi redeschise ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai trecut un război de 30 de ani, ne-am obișnuit cu mlaștina noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele. Auzise prea bine dialogul dintre Teodosiu și tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva. Ce vrei să spui ? — Din ziua când te-ai Întors cu avionul din Scoția ești de nerecunoscut. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să faci. Ea îl visează pe Mao. Noapte după noapte. Blestemul - că-și dorește ca el să fie mort - a venit să o îngroape. Și totuși, există încăpățânarea asta înnăscută. Felul în care lucrează simțămintele ei. Ele sunt propria lor cușcă. O blochează. Ea se află într-un port, făcând cu mâna spre mulțimea din spatele ei. Întoarce-ți capul în altă parte, își strigă singură. Inima ei refuză să-l dea uitării pe Mao. Îi zic să nu vină niciodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și ascundă emoția. El trage un fum din țigară și o conduce la ușă. Doar o clipă, Jiang Ching, zice el și așteaptă ca ea să-i acorde toată atenția. Te-ai plâns că te-am ținut prizonieră într-o cușcă. S-ar putea să ai dreptate. S-au făcut douăzeci și ceva de ani, nu-i așa? Iartă-mă. Am fost obligat să fac asta. Mă aflu într-o poziție dificilă. În orice caz, acum pun capăt acestei situații. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la ora aceasta, mi-e imposibil acum! Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu-se pe fotoliu, deschizând, Închizând televizorul, un adevărat lup de mare/leu În cușcă, până binevoiau să sune nesimțitele de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spre mine. Știu eu ce-i spun ei omului: că ei prinseseră peștii, dar eu Îi luasem, Îi furasem... Acum să dovedesc că eu Îi prinsesem... Cu ce? Cum? Așa că, atunci când Îl văd pe om venind Încoace, scot peștii din cușca lor de apă și-i azvârl - ducă-se! - Mare păcat, zice omul, scoțându-și pălăria și salutându-mă ca pe unul mare. - Păcat-nepăcat, eu i-am prins! Fac ce vreau cu ei! Decât să mi-i ia alții... - D-apăi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc ia locul unui alt vlăstar, un vizir Îndepărtează un vizir, pentru numele lui Dumnezeu, Djahane, cum Îți poți petrece tu cei mai frumoși ani din viață În această cușcă de fiare sălbatice? Lasă-le să se măcelărească Între ele, să se ucidă și să moară. Soarele va fi oare mai puțin strălucitor din această pricină, vinul va fi mai puțin suav? — Coboară-ți glasul, Omar, Îl sperii pe copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sărbătorit, era destul de rău și înainte, ca să nu mai vorbim de acum. Tot elanul acela plin de fervoare care nu mă mai părăsise de ieri-dimineață, dorința de a reveni la rutina noastră, ca un câine dornic să se cuibărească în cușca lui într-o noapte ploioasă, totul mi se părea dintr-odată o prostie, cine mai are nevoie de fosta lui viață. Îmi dau seama că locul de lângă mine este gol, Noga nu mai este în pat, dau buzna în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi reaprind dragostea, ca atunci când ne-am întors de la spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Toru Watanabe. — Exact. — Și de ce n-ai răspuns? — Pentru că n-am avut chef să răspund astăzi. Și-a scos iar ochelarii de soare, i-a pus pe masă și m-a privit fix, de parcă eram un animal rar într-o cușcă de la grădina zoologică. — I-auzi! N-a avut chef azi! Vorbești de parcă ai fi Humphrey Bogart. Rece, calculat. — Hai, lasă! Sunt și eu un om obișnuit, ca oricare altul. Mi s-a adus cafeaua și am sorbit o înghițitură fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie. Își băgĂ mîna-n cușcă și pasărea se trase În spate fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]