8,169 matches
-
mai întâi se curăță bine pielea și apoi este pusă la uscat până când devine aproape transparentă. Abia atunci se poate începe croirea formelor. Mai întâi se desenează ușor conturul pe piele și apoi se gravează, colorează și decupează folosindu-se cuțite de diferite mărimi, după care figurinele se pun în apă ca să capete culoare, iar după un timp se scot și se netezesc prin călcare. Aceasta este cea mai importantă și cea mai dificilă etapă în realizarea pieselor pentru jocul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care ca amator este suficient să ai un foarfece și o foaie de hârtie. De aceea, inițierea în această artă nu necesită prea mult efort sau investiții. În cazul profesioniștilor, lucrurile se schimbă, trebuie zeci de tipuri de foarfece și cuțite pentru gravat, pentru a se putea realiza desene complexe. Hârtia pentru decupat poate fi într-o singură foaie sau în mai multe suprapuse. Imaginile simple pot fi realizate direct cu foarfecele. Pentru cele complexe, procesul este mai complicat. Întâi se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
complexe. Hârtia pentru decupat poate fi într-o singură foaie sau în mai multe suprapuse. Imaginile simple pot fi realizate direct cu foarfecele. Pentru cele complexe, procesul este mai complicat. Întâi se desenează imaginea pe hârtie, apoi se alege un cuțit de gravat a cărui mărime este potrivită cu cea a desenului. Gravarea se face cu mare atenție și fără nici o greșeală pentru că cea mai mică eroare duce la compromiterea decupajului. Desenele de pe hârtie au o tematică bogată, de la animale mici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de carne și oase, de sânge și suferință, ci de niște hârtii. Important e faptul că medicul Beuran, oricine le-ar fi autorii, știe ce scrie prin ghiduri și tratate, și ceva pe deasupra, astfel încât poate face bine celor ajunși sub cuțitul lui. Ce să mai zic însă când comportamentul dlui Beuran, din momentul declanșării scandalului și până acum, trece din fals în lamentabil, din lamentabil în penibil și de acolo, luni seară, în emisiunea lui Marius Tucă, în dezgustător? Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sus, acolo, și Cristos n-a vrut și atunci Elena a chemat toată armata care a tras cu agheele și bazucile, cu tunul și cu tancul și nu s-a întâmplat nimic, pentru că pe ăsta nu-l putea omorî decât cuțitul lui Rahan, care a stat două zile și două nopți într-un pahar cu sânge de antilopă amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă Frenc, Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă Frenc, Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai ascuns până acuma?, nu mai e timp pentru introduceri, soldatul Bob își descarcă încărcătorul, tâf!, tâf!, tâf!, în țeasta indianului cu cuțit, pentru fratele meu Frenc, cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe cal, cu un lasou pe care tot pare să-l învârtă, de fapt, o bizarerie optică ți-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar crucea să se fi ivit așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință somnambul, a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
imperii numai de el știute, era în stare să-și dea viața pentru a legifera poziția de ofsaid în regulamentul fotbalului de stradă, avea intransigența și tenacitatea de a înlătura orice refuz al părinților atunci când venea vorba de înarmarea cu cuțite, săbii, arcuri, pistoale, puști și mitraliere a armatelor sale fictive, se dovedea extrem de grijuliu în privința numărului și extravaganței cohortelor sale de soldăței, se arăta neîndurător cu plebea dornică de a-i intra în casă și de a-i răvăși comorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fel și geometria complexă a unei bare de protecție îndoite, variațiile neașteptate ale grilajelor de radiator zdrobite, proeminența grotescă a unui tablou de bord împins în vintrele unui șofer parcă într-un act calibrat de felație mecanică. Această împletire de cuțite cromate și sticlă jivrată reprezenta pentru el eterna fosilizare a timpului și a spațiului intime ale unui individ. La o săptămână după înmormântarea casieriței, pe când conduceam noaptea de-a lungul perimetrului vestic al aeroportului, Vaughan viră brusc spre marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am așezat mâna pe triunghiul negru al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să-și sfâșie sânii expuși în capcana aceea de cuțite din sticlă și metal. Rezervoarele pustii ne înconjurau sub bătaia soarelui ca o invizibilă lume marină. Helen își ridică geamul, închizând afară huruitul unui avion în decolare. - N-o să mai venim aici - trebuie să găsești alt loc. Aceeași cădere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l tai cu cuțitul. Lupul schelălăi de câteva ori de frică până se convinse că nu-l auzea nimeni. Simțea o durere colosală la burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o tăietură adâncă, un fel de cezariană. Un maț atârna afară atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
TRĂDĂTORUL Music from the Miramax Motion Picture Gangs of New York Îmi venea să-l omor, deși îmi era cel mai bun prieten. Tocmai ne uitaserăm la Gangs of New York pe DVD și, influențat de film, îmi venea să iau un cuțit și să i-l bag în rinichi, să-l scot, să i-l bag într-un plămân, dacă-l găseam, și așa mai departe. Sau să-i fac un semn pe față, un semn pe care să-l poarte toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
însemne „Sunt bou“. Auzeam în imaginația mea un marș din film, interpretat la tobe și fluier, și îmi închipuiam cum îl tai în bucăți, artistic, filmat de la mare distanță, poate doi kilometri, dar șarful era pe noi, pe mine, pe cuțit, pe băltoaca de sânge care-l înconjura pe Carl. Nu știu cum se numește tehnica asta, dar pot spune că a folosit-o Peckinpah în Wild Bunch, când eroii se duc să se lupte cu generalul mexican. - Dar ce-am făcut? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca „văduva lui Jan“, sau „argatul de la hambar“. Dar ceea ce contează sunt detaliile fizice pe care romanul le subliniază, unghiile roase ale lui Bronko, puful de pe gușa lui Brigd, chiar și gesturile, ustensilele folosite, ciocanul de șnițel, strecurătoarea de năsturel, cuțitul de unt, încât fiecare personaj e definit mai întâi prin acest gest sau atribut; mai mult chiar, de parcă cuțitul de unt ar determina caracterul și destinul celui care în primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar tu, Cititorule, te pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unghiile roase ale lui Bronko, puful de pe gușa lui Brigd, chiar și gesturile, ustensilele folosite, ciocanul de șnițel, strecurătoarea de năsturel, cuțitul de unt, încât fiecare personaj e definit mai întâi prin acest gest sau atribut; mai mult chiar, de parcă cuțitul de unt ar determina caracterul și destinul celui care în primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar tu, Cititorule, te pregătești, de fiecare dată când în cursul romanului va apărea din nou acel personaj, să exclami: „Ah, e cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de unt ar determina caracterul și destinul celui care în primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar tu, Cititorule, te pregătești, de fiecare dată când în cursul romanului va apărea din nou acel personaj, să exclami: „Ah, e cel cu cuțitul de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pregătești, de fiecare dată când în cursul romanului va apărea din nou acel personaj, să exclami: „Ah, e cel cu cuțitul de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici să nu stai în silă). Aparatele electrice sunt la locul lor, animale utile ale căror merite nu pot fi uitate, dar cărora nu li se atribuie un cult special. Între ustensile se observă un element estetic (o panoplie de cuțite de bucătărie de mărimi descrescânde, când ar fi suficient unul), dar în general elementele decorative sunt în același timp și obiecte utile, cu puține concesii în favoarea plăcutului. Proviziile ne pot spune câte ceva despre tine: un asortiment de ierburi aromatice, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]