2,007 matches
-
decât să satisfacă înfumurarea lui Nobuo. Folosind aceeași curtoazie pe care o arătase când îngenunchease în fața lui Nobuo la Yadagawara, Hideyoshi arată o deplină sinceritate în urarea sa de bun venit. Ceea ce spusese Hideyoshi la Yadagawara nu era o minciună, cugeta Nobuo. Când răzbăteau la suprafață zvonuri despre Ieyasu, Nobuo îi critica firea calculată, crezând că așa îi făcea plăcere lui Hideyoshi. Însă Hideyoshi nu făcea decât să dea din cap, în tăcere. În cea de-a doua zi din Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împlinească cincizeci de ani, vârstă la care omul reflectează la trecut și e îndemnat să mediteze la pasul următor. Apoi, întrucât era om și, într-adevăr, supus patimilor, în mai mare măsură decât majoritatea oamenilor, era firesc ca noaptea să cugete la acele pasiuni care-i conduseseră viața în trecut și continuau s-o facă și în prezent, întrebându-se încotro îl puteau conduce în viitor. Este toamna vieții mele. N-au mai rămase multe luni din al patruzeci și nouălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dumnezeu, și au zis: "Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea și tot ce este în ele! 25. Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce se întărîtă neamurile, și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte? 26. Împărații pămîntului s-au răsculat, și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său." 27. În adevăr, împotriva Robului Tău cel sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
capete controlul asupra propriului detin. Planul era strălucit, credeți-mă pe cuvânt, opera unui pungaș adevărat, și nu poți decât să îți scoți pălăria în fața ingeniozității ridicate la un asemenea nivel. Dar, despre toate acestea, ceva mai târziu. În timp ce Lucy cugeta și moțăia în spate, Tom și cu mine vorbeam în față. Nu se mai urcase la volanul unei mașini de când renunțase la slujba de taximetrist la New York, în ianuarie, și simplul fapt de a conduce din nou acționa ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un kilometru pe marginea liniei ferate, în văzul tuturor mașinilor care veneau pe șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul Julien aș fi avut, sunt sigură, un dialog mai mult decât savuros.” PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nopții, își zări soțul mergând triumfal, cu pași mari, pe alee. Se miră foarte tare nu atât că era singur, ci că își ducea singur sfeșnicul cu lumânările aprinse. De obicei mergea însoțit de Julien și acesta purta acel sfeșnic. Cugetă, dar nu prea mult. Băgă capul pe ușa dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și zâmbi mulțumită. Julien sforăia la intervale regulate. Și doamna contesă țopăi nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai desăvârșită decât pacea și armonia care se instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Kutuzov, bătrânul cu un picior în groapă, după cum aflase, îi șifona constant frumoasele, celebrele hărți pe care, la începutul războiului, mâna împăratului, sub impulsul unei inspirații geniale, cvasidivine, trasase itinerarul armatei sale spre o glorie eternă. În seara aceea, Napoleon cugeta la o diversiune. Tocmai studiase informațiile culese de spionii lui care lucrau în tot Imperiul rus. Rapoarte despre Pugaciov, Mazepa și situația țărănimii. Toate arătau că iobăgia din Rusia nu se deosebea prea mult de sclavia negrilor. Paharul revoltei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu o avere! Jumătate pentru armată, jumătate pentru noi și pentru trupă. Nu credeți că, dacă ar fi bine folosită, ar îmblânzi câțiva generali? Superiorul său nu răspunse imediat. își cufundă capul în apă și rămase așa câteva momente, poate cugetând. Când scoase capul afară, îi atrase atenția fără să-l privească: — Te-aș putea băga la „mititica“ pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să stai într-o celulă sau aici, afară? Doar că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cele din urmă, un caporal zise timid: — Nu-mi amintesc să fi lipsit nimeni, domnule sergent. Căldura era insuportabilă. Ar fi părut ciudat ca cineva să rămână afară într-o asemenea zi. Se auzi un murmur de unanimă aprobare. Sergentul cugetă câteva clipe: — Cine-a ieșit la latrină? Trei oameni ridicară mâna. Unul din ei protestă: — Eu n-am stat nici două minute. Ăsta m-a văzut și eu l-am văzut pe el. Se îndreptă spre al treilea. Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în fortul de la Gerifíes, zise în cele din urmă. Gacel avu senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
m-ai destituit? — Firește! răspunse. Și-ți garantez că dacă nu-l găsesc pe Abdul, voi cere să fii judecat pentru trădare. Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor și cugetând că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași targuí care devenise o obsesie pentru toți. Evocă orele și zilele de neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era liber. Nu putea fi vorba decât de o răzbunare stupidă și lașă, pentru că cei ce făcuseră asta nu puteau încerca nici o plăcere făcând rău unor ființe lipsite de apărare, care nu aveau nici o vină. — Poate nu m-au crezut, cugetă. Poate își închipuie că un targuí ignorant nu se va putea apropia niciodată de președinte. Și poate că aveau dreptate, pentru că în timpul acelor zile Gacel își dăduse seama de micimea lui în comparație cu universul complex al unei capitale unde cunoștințele, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două sute de metri, se opri la marginea trotuarului și farurile se stinseră. Așteptă răbdător, dar s-ar fi zis că cei din mașină aleseseră acel punct, strategica încrucișare a două străzi, ca să facă de gardă, poate toată noaptea, și, după ce cugetă câteva minute, hotărî să se strecoare pe la cel mai apropiat colț de stradă, încercând să ocolească obstacolul și să iasă mai târziu în spatele polițiștilor. Curând însă își dădu seama că se simțea pierdut după ce fusese obligat să se abată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea fi rău nici pentru tovarășul, prin urmare am pus întrebarea. Dumitrescu a înțepenit pe loc, cum înțepenea domn Matei de la etajul al treilea, când îl apuca sciatica. „Ei, se uită ori nu se uită?” Dumitrescu nu mai sufla. Eu cugetam: „Așa, deci, ajung să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la el. Păcat că tata nu e administrator în blocul lui.” Dar n-a venit nimeni să mă ia și eu am fost un pic dezamăgit, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înscris și eu, cu fotografie. Comandantul Miliției mă băgase și pe mine în seamă, îmi mângâiase în fugă obrazul cu dosul mâinii. Iar acum ne aflam la Belgrad. Prin urmare, ei sunt aceia care transmit la televizor filme sexy, am cugetat eu, păstrând însă pentru mine gândul. Poate ei nu știau că mama și tata se uită la ele, de cealaltă parte a graniței. M-am gândit apoi la tovarășul și mi-a fost milă de el, fiindcă pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergea strălucit. Când spuneau asta, era ceva neplăcut în tonul lor. Tata tăcea stingherit. După ce signora Maria i-a călcat costumul, tata l-a întins grijuliu pe pat. L-a privit cu atenție, a netezit stofa cu palma și a cugetat cu glas tare: „Nu trebuie să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii pe care-i dau banii afară din casă”. Tata s-a așezat pe scaun numai în maiou și chiloți, pe pulpă îi puteam vedea cicatricea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deloc o plăcere să te afli noaptea pe stradă. Acum trebuia să-mi asum și eu riscurile și, abia după câteva minute de extaz, am observat că Toni se făcuse între timp nevăzut. M-am rezemat de rafturile cu mirodenii, cugetând adânc: bun, eu sunt acum în America și știu un pic limba engleză. Dacă nu se întoarce Toni, precis mă găsește vreun polițist și atunci mă va adopta o familie de americani, una bogată, care nu poate să aibă copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
venind înspre tine, dar nu faci nici o mișcare. Nu spui nimic. Te uiți la pescarul tăcut, care privește țintă în apă. Ea trebuie să vină. Trebuie să vrea. Și vom vedea mai departe. Așa e bine, am continuat eu să cuget. Căci dacă de la început am să fiu moale ca untul, am să mă topesc înainte de vreme și Ariana va crede că sunt o cârpă bună de aruncat și are să mă trimită acasă. Momentul potrivit depinde de ea, fiindcă atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lângă o barcă părăginită și plângeam în voie, a trecut pe lângă mine un pescar tânăr, care mi-a oferit o țigară. Nu mai fumasem de vreo zece luni, dar am acceptat-o imediat. M-a întrebat de ce plâng. Fără să cuget deloc, i-am trântit o minciună. I-am spus că mi-a murit mama și pentru că nu mă mai puteam liniști, am pornit la drum, fără nici o țintă. M-a compătimit din tot sufletul. A luat-o spre casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
beci și îi întinde sticla și cămașa. Dănuț smulge dopul cu un bobârnac și-i toarnă cu forța alcool, lui Nae, printre dinții încleștați în spasm, cinstindu-se și el îndemânatic, cu o dușcă memorabilă (și neputându-se opri să cugete, freudian: Are puls. Oare o fi ajuns, totuși, Corsicanul, la orgasm?). Cocuțo, nene, hai! Ușurel! Ușurel! Nu s-atinge nimeni de tine, mămico, cât sunt eu de față! Hai la tata, Cocuțo! Hai...! o îmbie Vierme. S-avem nițică milă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un Iepure și cu un Bursuc, ca să nu mai pomenesc de faptul că l-am cunoscut și pe Antichrist, încă de pe când acesta era, efectiv, în scutece, i-aș fi tras ăluia, din start, vreo zece-douăzeci de pumni în cap! cugetă Dan. Aha-ha... Carevasăzică de aia i-a luat Coco moțul lui Năică. Nu în vâltoarea pasiunii, nu, nici pe departe! Ci ca să-i dea pocitaniei din coș țurca de proteine, batonul cu anabolizante, mă rog, care să-i inducă body-buildingul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împărțit în patru secțiuni rectangulare, monitor ce era conectat, probabil, la rețeaua internă de mini-camere video de supraveghere, din muzeu. Chiar așa, nici nu este nevoie de mai mult de o persoană, care să țină lucrurile sub control, de-aici, cugetă Avocatul. Glasul masculin, bine timbrat al custodelui, profesorul Georgescu, răsuna în urechea Fratelui, de la numai câțiva pași: ... și v-aș ruga să observați calitatea excepțională a materialului acestor săbii originale! Oțel de Toledo, secolele cincisprezece-șaisprezece. Armurierii de acolo au rămas
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]