8,716 matches
-
eram încremenită. Casele erau constituite din flori, pomii erau toți înfloriți, iar de o parte și cealaltă a străzilor erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu, când soarele se culcase și afară s-a înnoptat, a luat sfârșit visul meu. Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina Neculau, clasa a V-a A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
inimii și a imaginației. Raluca Giosu, clasa a VI-a C În Împărăția Desenelor Animate De când eram mică, mă fascina lumea misterioasă a desenelor animate. Chiar și acum urmăresc cu încântare la televizor desenele animate și seara, înainte de a mă culca, citesc uneori povestioare cu eroii îndrăgiți de toți copii. Odată, după ce am adormit, am început să visez. Se făcea că în fața mea a apărut poarta aurită a Împărăției Desenelor Animate. Deodată, aceasta s-a deschis, iar Micky Mouse și cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri îi strângea dureros lăbuța. Un soare blând îi lumina pentru o clipă ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sărăcia și iarna grea. La noi, în sat este frig și sunt și nori și noaptea e neagră și târzie. În fiecare noapte, tu inimă pustie adormi târziu, cu mine-n gând dar până ce adormi, în timp ce surorile mele s-au culcat, plângi încetinel la vatră și te gândești îndurerată la mine, că sunt dus și că nu voi mai veni niciodată acasă, că te voi părăsi și vei rămâne singură cu bătrânețea ta. Dar nu este așa! Doar știi că iubirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a-nnorat, când noaptea e târzie, iar copilele care s-au culcat nu se gândesc la tristețea ta, și mai târziu, când te culci, adormi cu mine în gând să mă visezi. Dar, mamă, nu te îngrijora căci mă încred în Dumnezeu că mă vei vedea din nou. Ași dori ca atunci când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a-nnorat, când noaptea e târzie, iar copilele care s-au culcat nu se gândesc la tristețea ta, și mai târziu, când te culci, adormi cu mine în gând să mă visezi. Dar, mamă, nu te îngrijora căci mă încred în Dumnezeu că mă vei vedea din nou. Ași dori ca atunci când mă voi întoarce să te găsesc sănătoasă și mai întărită. Dorul de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ales. Noaptea se lasă. Luna în curând va apărea cu fiicele sale, stelele. Pe la ora nouă, ea strălucea ca un policandru pe cerul albastru, luminând cu bucurie orașele și satele. După ce, Cel de Sus, Dumnezeu, mia ascultat ruga m-am culcat fericită. Adina Ciomaga, clasa a V-a C Lăsați-mi! Merg pe asfaltul încins de căldura soarelui, în toiul verii. Tufele de trandafiri îmi desfată privirea, cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de un verde închis
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai ales pădurea. Zile întregi stătea în pădure, cu brațul drept sub cap, la umbra unui stejar bătrân, ascultând murmurul izvoarelor și foșnetul frunzelor. Când răsărea luna, privea ceața de pe câmpuri, stelele și văpaia de pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii. Se înțelegea foarte bine cu fratele Ilie care îi citea romanul Robinson Crusoe, povestindu-i peripețiile înfruntate de el. Cartea aceasta l-a îndemnat să citească și altele. În rest, iubea mult apa, bătălia la iaz
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plăcea ca bărbat, dar cu elvețianul se Înțelegea mai bine căci și ea știa franceza ca tot omul. Mă rog, cât se poate Învăța la școală, fără să te pasioneze În mod special. Oricum, doar pentru limbă nu s-ar culca cu el. Avusese cândva, În liceu, o aventură cu un tip respectabil, de vârsta domnului Sirvain și s-a vindecat de pasiunea conversației. Într-un fel a avut noroc căci a rămas fată mare, cu toate că, la Început, a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem, gata asemenea unui făt după culbută să Întâmpine lumina cu strigătul Învingătorului la ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul altceva, fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de frumusețea sculpturală a lui Juliette Binoche care numai cu Monika Kulesza nu seamănă. 3. „Vis pe Dealul Crucii primăvara. Un țăran dormea cu capul pe o piatră. La doi pași de el păștea o capră neagră cu ugerul plin. Culcat În iarbă, Petru se uita țintă la Sabina Zegrea pe care n-o văzuse niciodată până atunci. Ea admira contrastul dintre albastrul de Prusia al jeansului ei și verdele crud al ierbii. Între ei, pe fața de masă albă, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prima ei dragoste și avocat, n-a fost căsătorit. A murit Însă pe front și a lăsat-o pe Marta aproape văduvă, căci ei trăiau ca soț și soție fără să fie căsătoriți. Uneori, Îl Întreba: Cori dragă, să mă culc cu cutare? Nici nu știi ce mult ține la mine! El o privea În ochi și zicea fără să clipească: culcă-te. Ea Îi sărea de gât și striga fericită: am știut că mă iubești! El aștepta să rămână singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văduvă, căci ei trăiau ca soț și soție fără să fie căsătoriți. Uneori, Îl Întreba: Cori dragă, să mă culc cu cutare? Nici nu știi ce mult ține la mine! El o privea În ochi și zicea fără să clipească: culcă-te. Ea Îi sărea de gât și striga fericită: am știut că mă iubești! El aștepta să rămână singur ca să bea un șnaps sau să vomite. Cu cât iubiții Martei se Înmulțeau, cu atât creșteau și șansele sale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca o părere de rău. Chiar Petru regretă gestul. Retragerea, Însă, ar fi fost suspectă și periculoasă În același timp. Dulăul l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nou de care Îi mai despărțeau o singură zi. Apropie pick-up-ul vechi al lui Szántó de geamul larg deschis al atelierului, alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând ușor butoanele radioului Bucur și comandă brațului cu ac să se culce pe discul ușor ondulat Înregistrat la Supraphon. Era convinsă că muzica avea să ajungă unde trebuia. Rămase În picioare lângă geam. Piața Carolina era pustie. 38. Îi așteptase cu atâta emoție și nerăbdare, fericită că le poate lăsa atelierul, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și a tăiat cărbune În Donbas și lemne În Siberia. Pe mama a cunoscut-o la un bal al minorității germane. Era altfel decât ceilalți și mama 1-a remarcat imediat. De acest lucru s-a convins Îndată ce s-a culcat cu el. Într-o singură noapte o făcuse să-și uite toți foștii amanți. Așa m-am născut eu, printr-un fel de exorcism. Apoi a venit accidentul tatei și mama s-a văzut obligată să refacă vechi legături. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva luni, avea două geamantane: unul plin cu haine, celălalt cu desuuri din cele mai scumpe și câteva parfumuri bine alese. M-a Întrebat dacă poate să rămână o vreme la mine. Am spus cât vrea. O dată pe lună se culcă cu poștașul: ca să nu uit cum e, zice ea. Nici măcar nu știe cum Îl cheamă. Ea l-a botezat Macavei. Alt nume n-ai găsit? am Întrebat-o eu. Oricum, e mai bine decât Grivei, a zis ea. Pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cules un măr de pe o creangă joasă. Merele erau tari, acre ca gogonelele murate. A mușcat ca dintr-un măr copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei Îl priveau neputincioși. Se zice că unii mănâncă aguridă, iar altora li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a lentilelor ca pe un disc dur, cum se zice azi. Recunoștea că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-ul de Verdi cu Leontyne Price, În loc să te trântească pe pat, cum din fericire se Întâmplă, aud, prin alte locuri, și să te facă să-1 uiți cel puțin o clipă pe bărbatul cu care n-ai avut norocul să te culci până atunci, și cu care, de acum Încolo Îți va fi și mai greu să o faci. Când povestirea a ajuns aici, domnul Tobă, trezit din somn, poate nici nu dormise, se zice că tiriștii conduc cu ochii Închiși, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Rusia, într-o sălbăticie din Canada, într-o adâncime albastră din mijlocul Oceanului Atlantic. E în spatele soarelui, în spațiul cosmic, cu sute de mii, milioane de kilometri în urmă. Niciodată nu ne putem trezi în același loc în care ne-am culcat. Locul nostru în univers, universul însuși, totul se schimbă din ce în ce mai repede, cu fiecare secundă care trece. Noi toți care ne aflăm pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spații goale și miros grețos de pastile împotriva insectelor. Nu bătea nici o briză. Am făcut sex și, când am terminat, Clio și-a lipit coatele de corp și a rămas întinsă deasupra mea (cu mine încă în ea), cu capul culcat pe umărul meu, atingându-mi bărbia cu fruntea. Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou ochii spre tavanul boltit, în timp ce Scout continua să mestece cu un aer absent. Oare cum ajunsesem așa? Fusesem un nimic gol pe dinăuntru atâta vreme, iar acum, brusc, iată-mă, un fel de aventurier aruncat într-un loc straniu, culcându-mă cu o fată pe cât de puternică, pe atât de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]