13,249 matches
-
mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai rămas de autopsiat. Nash zice că tipul pe care l-am văzut căzând aici azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi Stridie dă un număr de telefon. Scoate o carte de credit din săculețul de leacuri și dictează în telefon numărul și data expirării. Zice că așteaptă să-l sune responsabilul de la contabilitate după ce se culege, ca să verifice la telefon textul final. Zice că vrea ca anunțul să apară zilnic toată săptămâna viitoare, în pagina de restaurante. Închide telefonul și-i strânge antena. Tot așa cum i-am omorât pe indieni cu frigurile galbene și cu variola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și începe să le șteargă mîinile. Cînd unul din băieți ridică mîna să-i atingă obrazul spunînd un "mă-măi", ar vrea să-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se să strîngă puternic din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită se stinge greu. Bătrîna cu ochelari uită un timp de pasiență și-și amintește de primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ce nu-s mai cult, să găsesc cuvinte mai frumoase?! -, atunci, din cauza mea; așa mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
străpung straturile de nori albi ce par desfășurați asemeni unor eșarfe de mătase peste văile adânci. Impresionat de frumusețea zonei, Huangdi a fost convins că a găsit locul ideal pentru prepararea panaceului. Astfel, drumeții au tăiat lemne de foc, au cules plantele medicinale trebuincioase și au început să prepare leacul. Nu s-au oprit din muncă, fie că ploua sau bătea vânt puternic. Se spune că elixirul nemuririi poate fi preparat abia după nouă cicluri. Procesul devenea din ce în ce mai dificil, însă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în secolul al VI-lea î.e.n., există o poezie care descrie colectarea frunzelor de dud și creșterea viermilor de mătase: "E o zi senină de primăvară, însoțită de cântecele graurilor, fetele purtând coșuri pe umeri, merg pe potecă pentru a culege frunze de dud mari și fragede''. După ce Zhang Qian, un demnitar din dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) a vizitat țările din centrul și vestul Asiei, produsele chinezești din mătase s-au răspândit, ajungând până în Europa. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Toamnei (secolul al VII-lea î.e.n.). Din punctul de vedere al tematicii și particularităților, poemele sunt împărțite în trei secțiuni: Obiceiurile Principatelor (Guo Feng), Imnuri (Ya) și Ode (Song). Cele 160 de poeme din secțiunea Obiceiurile Principatelor sunt cântece populare culese din cele 15 principate în care este divizată China antică. Cele 105 Imnuri din care fac parte Imnurile mari și Imnurile mici, sunt versuri puse pe muzică ce au fost culese din ținuturile situate în apropierea capitalei dinastiei Zhou de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de poeme din secțiunea Obiceiurile Principatelor sunt cântece populare culese din cele 15 principate în care este divizată China antică. Cele 105 Imnuri din care fac parte Imnurile mari și Imnurile mici, sunt versuri puse pe muzică ce au fost culese din ținuturile situate în apropierea capitalei dinastiei Zhou de Apus. Odele cuprinse în volum, în total 40 la număr, au un caracter ritualic, fiind folosite alături de muzică și dans, la diferite ritualuri (oficierea sacrificiilor, ceremoniile de învestitură, omagierea strămoșilor, ceremoniile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o lucrare grandioasă, aceea de a reconstrui Cerul și Pământul. Nüwa culege mai întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avut doar năzuințe înălțătoare. Văzând că oamenii duceau o viață grea și instabilă, s-a gândit că ar fi bine să existe culturi agricole care să le ofere regulat oamenilor cerealele necesare traiului. După lungi meditații și observații, Abandonatul a cules semințele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac și le-a însămânțat pe o bucată de pământ desțelenită de el. Le uda și le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a semna acest pact cu sânge. La fel vom face și noi, stăpânul meu și cu mine." Apoi, ținând vasul cu mâna stângă, făcu semn cu dreapta celor 19: "Veniți și jurați și pe sângele vostru, că și voi veți culege ce au semănat alții." Odată pactul încheiat, prințul s-a întors în țara lui și a declarat în fața tuturor: "De azi încolo, n-o să-mi mai îngădui să judec oamenii. Am apreciat bine mai multe mii, dar despre câteva sute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plutească pe lac. Când paharul ajungea în fața vreunui Jinshi, acesta avea obligația să-l ia și să-l golească, iar pe urmă să compună o poezie. În același timp, doi dintre cei mai tineri și chipeși Jinshi erau invitați să culeagă din grădină florile cele mai alese și să le împartă apoi fiecărui titular. Prin urmare, această masă grandioasă a fost numită "Banchetul cu flori de la Qujiang". Într-un an, după încheierea banchetului, titularii se plimbau la Templul Ci'en și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la palatul regal din Lu pe Yan Ying, pe cei trei oșteni și doi mandarini. Văzând comportamentul obraznic al celor trei, Yan Ying avu o idee. El îi ceru voie regelui să-l lase să meargă în grădină și să culeagă piersici, pe care să le ofere invitaților. Suveranul încuviință. Yan Ying se întoarse cu șase piersici, două pentru cele două fețe regale, două pentru întâiul dregător și mai rămase cu două. Cum să le împartă? Yan Ying propuse să le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dimineața de joi, ci că s-au aflat în el, că au fost răniți și mutilați. De ce? Pentru că autoritățile spaniole le-au pus la capul patului de suferință documentele de rezidență în Spania. Acești amărâți pot rămâne acum liniștiți să culeagă roșii și căpșuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă în mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
doar de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la postura de beligerant nici în ruptul capului, cu toate insistențele și abilitățile de mediator pe care le arăta mama. Nu-l impresiona nici că tata-mare îmi culegea vișine cu hoțoaica, nici că m-a luat odată la pescuit (la Cărămidărie, o baltă de prin Pantelimon), nici că se plângea de dureri cumplite de genunchi (de la o artrită nesuferită, care până la urmă s-a moștenit ca o descărcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cred că, pînă la final, a fost convins că doar mă fac că citesc. CAPITOLUL 10 Deși poate că lumea n-ar fi bănuit asta, Jerry era o persoană foarte conștiincioasă și chibzuită atunci cînd era treaz. Îi plăcea să culeagă tot felul de lucruri stricate de la gunoi și să le repare - prăjitoare de pîine, pick-up-uri și alte asemenea lucruri. Uneori reușea, alteori nu. Dacă nu reușea, le arunca undeva În fundul camerei, iar, dacă reușea, le Îngrămădea, alături de restul chestiilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mustața lui Jerry era destul de stufoasă și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată. CÎnd rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi face plăcere să-mi aduc aminte de ele; uneori, mă joc cu ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nimeni nesuflând vreo vorbă oficial despre soarta celor aproape trei milioane de lucrători care trebuie să părăsească agricultura. PSD a dat la săraci pe întreaga perioadă a guvernării sale, doar intensificând puțin ritmul în preajma alegerilor. Și acum pare să fi cules roadele politice. Și, întrucât n-a luat de la proprii baroni pentru a da la săraci, a luat de la clasa mijlocie abia în formare. De aceea, aceasta n-a votat cu PSD. Numai că PSD - deși ca partid social-democrat ar fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
venirea Uniunii Europene la București în folosul lor electoral. În schimb, dacă ApR-ul lui Meleșcanu reușește să se prezinte drept campion al integrării europene, lipsit de complexele celor două regimuri care au dus lucrurile de râpă, are șanse să culeagă atât mingile pierdute de PDSR, cât și pe cele luftate de CDR (din păcate, le-a câștigat Partidul România Mare). [...] România nu poate trece hopul unei reforme radicale fără un masiv ajutor financiar extern.” Iată de ce blocarea tranziției și amânarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
când trebuia schimbat un întreg sistem, trebuia să avem un om, ca președinte, cu o energie interioară deosebită.” Același autor precizează în continuare: „Pentru asta mănâncă pâine din banul public sute și sute de oameni care se ocupă cu găinării. Culeg informații care ajung la Iliescu sau Năstase. Toți securiștii sunt legați între ei cu oamenii de la putere. Ei știu că dacă va crăpa cercul, pleacă toți. [...] Din păcate, nici o instituție nu-și face bine treaba. V-am dat exemplul SRI
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]