2,905 matches
-
din vina unuia”, dar „pe motive mai ușoare” („nu se ocupă de gospodărie”, „lipsește mult de acasă”, „nu aduce nici un ban în casă” și altele), urmând „din vina ambelor părți” (unde poate intra camotivație și „nu ne mai înțelegem”) și culminând cu așa-numitul divorț „fără vină” (no-fault divorce), în care pur și simplu nu trebuie dovedită nici o vină de către nici o parte. În SUA, unde, în variante mai mult sau mai puțin depline, începând din 1970 și până în 1985 toate statele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Deșliu. Apar poeme de Maria Banuș, A. Toma, Mihai Beniuc și Nina Cassian (Am fost un poet decadent), precum și traduceri din poeții ruși și sovietici. Cronica dramatică este semnată de Florica Șelmaru, iar cea muzicală de Andrei Tudor. Acest interval culminează cu Conferința pe Țară a Scriitorilor, desfășurată la 15 martie 1949, când este decisă formarea Uniunii Scriitorilor, sub președinția lui Mihail Sadoveanu, și cu impunerea, tot atunci, la Academia RPR, a lui Mihail Roller. „Raportorii” acestor evenimente sunt și colaboratori
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
anagogică a romanelor. În această etapă a evoluției personajelor pătrunde în literatura lui S. fantasticul, al cărui specific este determinat de contextul în care apare. Fantasticul capătă un solid fundament teoretic și simbolic, iar componenta eseistic-metafizică și cea esoterică, inițiatică (culminând cu metanoia) se încarcă de materia lui vie, fastuoasă, mirifică (în alt plan, cum spune un personaj, producând astfel o definiție a fantasticului, „ceea ce are atributele irealului dăruiește realului niște accente insuportabile de autenticitate”). Debordantele imagini fabuloase se impun și
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filozofiei păgîne, de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gînditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliniindu-se din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și Calcedon. Pe lîngă preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să fie depreciat. Nu e de mirare așadar că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V-VI calcedonienii au văzut în Chiril expresia ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de Iustinian la opera lui Chiril cu ocazia condamnării celor Trei Capitole în 553 - pe de altă parte, nu numai în lumea de limbă greacă, s-au inspirat din scrierile lui autori monofiziți ca Timotei Eluros și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era în mod formal calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încît, grație noului climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. însă episcopul Romei, Agapetus, s-a dus la Constantinopol și a provocat o reacție care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Iustinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo-Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța sa spirituală a lăsat o urmă de neșters de-a lungul secolelor. Bibliografie. Ediția corpusului în PG 3 (textul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
substantive și de adjective pozitive (chiar accentuate prin hiperbole și expresia adverbială exagerată), se pierde simțul realității trăite (Simposionul dedicat lui ME, dar și viața prezentă, dificilă). Gerunziul este o cheie pentru stimularea către ceea ce urmează, adică înșiruirea de clișee, culminând cu evocarea comunismului în România: ce mai contează prezentul, în comparație cu ceea ce se așteaptă să se obțină?, dacă (acest ascuns dacă, înlocuit prin sugestiva înlănțuire de eforturi țintind către scopul final). Efectul halucinant este obținut nu prin adevăratul sens al frazei
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
genera stări de disconfort care produc copilului anxietate, acesta ajungând la insuccese școlare; de asemenea, În unele cazuri deciziile profesorilor, sarcinile oferite elevilor sau modalitățile de organizare a activităților didactice determină apariția dificultăților de Învățare din partea unor elevi ce pot culmina cu dezvoltarea anumitor conduite de evitare și respingere a școlii. Iată de ce abordând o perspectivă curriculară deschisă, transparentă și flexibilă, putem veni În Întâmpinarea cerințelor unui număr cât mai mare de elevi. O altă modalitate de consiliere specifică tulburărilor comportamentale
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ ŞI PROBLEMATICA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Dorina COCARI, Mirela FĂRCANE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2178]
-
să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
ele („exportul” de carte religioasă, în toate țările de rit ortodox, fiind o constantă a preocupărilor voievozilor și cărturarilor români). Momentul Coresi marchează și trecerea de la faza aleatorie a traducerilor biblice, la cea a unei munci organizate, ce avea să culmineze cu Biblia de la București, tipărită în 1688. O dovedește începerea chiar de către fiul lui Coresi, Șerban, împreună cu Matei Grămaticul, a traducerii sistematice a Scripturii, pornind chiar de la Vechiul Testament. Sub numele de Palia (de la vechiul grecesc paleos, „vechi”), se tipăresc în
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
împotriva „trădătorilor lui Dumnezeu”, împotriva „persecutorilor sfinților”, având ca model cunoscutul discurs al martirului Ștefan din Faptele Apostolilor (cap. 7). Iudeii sunt actorii unei escalade a nelegiuirii - ei au trădat succesiv Legea, Profeții, Evangheliile și Apostolii (58, 2) - care va culmina cu recunoașterea lui Anticrist. În același timp, Hipolit citează Is. 18,1‑2, dând pasajului o interpretare eclezială. Este vorba de metafora Bisericii‑navă „zguduită de furtuni” pe „marea lumii” (59, 1), metaforă sortită unei cariere îndelungate. La îndemnul iudeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atribuie termenului un sens metaforic, a cărui semnificație este cea strictă, de „tiran eshatologic”, de distrugător al „Cetății eterne”, fapt confirmat de toate datele poemului, care trimit la Nero. Tiranul ucide profeții, persecută creștinii și provoacă un război catastrofal care culminează cu ștergerea Romei de pe fața pământului. Aceste acte, oricât de sângeroase ar fi, nu conduc totuși la legitimarea titlului teologic de „Anticrist”. Singurul adevărat Anticrist din Carmen este acest rex ab oriente, persanul care immortalem esse se dicit (v. 932
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe care nu o aveau nicidecum în pasajele biblice în care sunt prezentați ca apostați, pe drept pedepsiți de Dumnezeu. Cu timpul, asistăm deci la o transformare a legendei, o evoluție de la un sens negativ la unul pozitiv, care va culmina cu descrierea „angelică” de la Commodian. Totuși, înainte ca cele zece triburi să primească din partea creștinilor un sens cu totul pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și „nemișcătoare” - trimit cu gândul chiar la opulență. Manevrele puse la cale de cei doi gineri ai lui Ieremia Movilă - Maximilian Przerembski și Ieremia Wisarenscki -, porniți, chipurile, să „stingă” niște datorii ale lui Miron Barnovschi, manevre de discreditare care au culminat cu ocuparea și jefuirea castelului, au fost de natură să genereze dificultățile. Numai că în fața celor doi sleahtici s-a aflat o moldoveancă dârză (cu o forță sufletească asemănătoare cu aceea a Cristinei, prima ei soacră, femeia care a avut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
strângere a legăturilor cu oamenii de la sate, întreprinzând mai multe excursii „de cunoaștere”, la Nădlac, Cenad, Sânmiclăuș, Lipova și Ghioroc, unde vor prezenta programe artistice (1904), și își dau adeziunea la Congresul studențesc internațional „Corda Fratres” din 1902. Inițiativele societății culminează cu apariția la Budapesta a revistei „Luceafărul” (1 iulie 1902), rod al eforturilor militante ale tinerilor, care vor dispune de acum înainte de un organ de presă reprezentativ. În 1918 societatea își întețește lupta pentru organizarea sfaturilor și gărzilor naționale românești
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
se remarcă printr-un comportament excentric. În 1971-1972 este, în cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste, director adjunct al resortului Muzică, iar în 1972-1974 director general al Operei Române din București. Epuizat de solicitarea obligațiilor administrative, demisionează (după discuții tensionate care culminează cu episodul spargerii unui candelabru, intrat în „folclorul” biografic al scriitorului). Pensionat pentru motive de sănătate (după cum avea să explice ulterior, s-a internat în spitale de psihiatrie, regăsindu-și acolo libertatea), S. se consacră exclusiv scrisului, iar biografia publică
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Toate celelalte file erau acoperite cu exerciții școlărești”. Însemnarea Îi atrage atenția și de aici, dar mai ales după ce descoperă jurnalul lui Zerlendi, Încă un „instrument de cunoaștere”1 - naratorul intră complet În dimensiunea fantastică și secretă a experiențelor sale culminând cu dispariția. O dată substituit lui Zerlendi, se va Întâlni de fapt cu el Însuși, pentru că acele cuvinte tulburătoare sunt Întâlnirea pe care și-o oferă cu propriul secret. Trebuie reținut faptul că tot de la acest punct Încolo există o versatilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al cercetărilor europene din ultimul sfert de secol a publicat recent Gérard Fussman 2. Dincolo de probleme și de cercetarea istorică Însăși, există o stranie și dureroasă continuitate a imposibilității În care s-au aflat diferitele generații de arheologi În Afganistan (culminând cu variațiunile talibane din 2001-2002). Cea mai redutabilă sinteză a istoriei arheologiei franceze În Orientul Mijlociu Îl menționează, azi: „Numeroși st¿pa au fost goliți, Între anii 1830 și 1840, de către călătorii europeni, mai ales Honigberger și Masson”3. La un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul culminează în poezia Umbră și semn, unde corpul împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul declanșator de energii. În imaginarea trupului se mizează pe o înlănțuire de simboluri: „Prin dimineața aceasta, rece, aspră, / Trupul pare o navă abandonată, / Păsări
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
și tragic, un topos al unei realități dispărute - și nu prea - după 1989. Critica acestei triste practici devine o cronică a anilor ’90, un fals tratat despre tot și nimic, cu definiții sarcastice, biografii „secrete” (între istorie și literatură), și culminează într-o addenda (cu „biografi” ai fenomenului: de la Tucidide la Al. Ivasiuc) și un „mic curs practic de stat la coadă”. Analizând societatea la scară redusă, S. reușește o abordare tragicomică a istoriei ceaușiste, în care noțiunea de „grup” implică
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
a devenit model prin ceea ce opera sa are comun cu a moraliștilor și clasicizanților din literatura franceză (Montaigne, Descartes, Stendhal). Spirit de finețe, format sub influențe mai cu seamă galice, dar și insulare (engleze), S. scrie în „Cuvântul” eseuri remarcabile, culminând cu serialele privind romanul modern și modernismul românesc. În opoziție cu E. Lovinescu, va considera că sensul evoluției romanești nu era de la subiect la obiect, ci invers, și va atribui romanului modern, ajuns la suprema realizare de sine prin Marcel
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
desfășoară în trei etape: a) faza de conflict sau etapa în care sunt constituite motivele actului suicidar; b) faza de tensiune psihică sau suicidacția, etapa de încărcare emoțional-afectivă a individului, în cursul căreia acesta își caută metodele de suicid; faza culminează printr-o saturație emoțional-afectivă, cu momentul „descărcării” decizionale prin trecerea la act, decizia fiind explozia autoagresivă; c) faza de descărcare tensională sau traumatizația, etapa în care individul traduce în fapt decizia luată, își autoadministrează metodele de suicid, în scopul producerii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
scriitori de la „justa” orientare partinică, urmate de luarea unor măsuri punitive, mergând până la eliminarea din redacții și din alte locuri de muncă sau la ridicarea dreptului de semnătură. O deosebită importanță se acorda îndrumării scriitorilor tineri, demersurile în acest sens culminând cu organizarea de consfătuiri speciale. Trei la număr, acestea au avut loc la 3-5 august 1950, 20-22 martie 1956 și 26-27 martie 1961. Conducerea Uniunii, călăuzită de organul de resort al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, supraveghea și îndruma
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]