4,292 matches
-
comportamentul celuilalt. Familia este microuniversul cu cel mai mare potențial de solidaritate afectivă, dar și de tensiuni și abuzuri. Pentru fiecare membru al familiei - copiii trebuie socializați în acest spirit -, familia este un colectiv care trebuie să fie tratat și cultivat ca atare, după toate normele optimului social, susținut de atuul că, în afara calculului rece, funcționează ca suport genetic altruismul consangvin. O serie de cercetări demonstrează că la majoritatea familiilor, chiar dacă nu sunt ferite de neînțelegeri și probleme, răspunsul nu este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de un deceniu, învederează o echilibrare și o „disciplinare” - pe un traiect fidel propriilor coordonate - ale emisiei lirice, acreditând un poet adevărat, reflexiv cu autenticitate, practicând „un lirism țâșnit din intensa trăire a ideilor” (Paul Georgescu), într-o expresie densă, cultivată și concentrată, nu lipsită de vigoare, supravegheată, cu predilecție pentru paradox și pentru formularea sentențioasă, gnomică. Cu deosebire remarcabile sunt textele din volumul Insomnia ideală, multe dintre ele în proză, cu aspect narativ sau eseistic. Definitorie este coerența de ansamblu
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
Martha Bibescu, Elena Riegler. Mai sunt găzduite povestiri, nuvele și schițe de I. A. Bassarabescu, Sofia Nădejde, Mărgărita Miller-Verghy (serialul Umbre pe ecran. Nuvelă în ritm de film, 1933-1934), Lucia Demetrius, Ioana Postelnicu, memorialistică de E. Lovinescu și Regina Maria (cultivată insistent, dedicându-i-se numere speciale), proză poematică de G. Bacovia (Târziu, Divagări utile). Spre deosebire de alte periodice din epocă, R.s. și s.r. nu neglijează dramaturgia, făcând loc în sumar unor fragmente de piese de teatru, cum sunt cele ale
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
SÂMBOTEANU, Ecaterina (Catinca) (prima jumătate a sec. XIX-lea), traducătoare. Cu o biografie rămasă încă necunoscută, S. a fost, așa cum se poate deduce din prefața traducerii sale după Lesage (Dracul șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind
SAMBOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
În Europa au mărit mult puterea omului asupra timpului și a spațiului. Introducerea plugului cu roți grele În Europa de Nord și Înlocuirea cailor cu boii, precum și trecerea de la rotația pe două parcele la cea pe trei parcele, au mărit atât suprafața cultivată cât și producția, dublând rezerva de hrană În secolul al XIII-lea și Începutul celuide-al XIV-lea4. Surplusul de hrană a condus la o creștere dramatică a populației, care, la rândul ei, a generat o urbanizare rapidă. Cătunele rurale au fost
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fortificate sau pe domenii feudale. În afara zidurilor orașelor și a domeniilor feudale era o lume plină de riscuri și de necunoscut. În anumite părți ale Europei de Nord și Centrale, până În epoca medievală târzie, păduri dese se Întindeau dincolo de câmpurile cultivate și de pășuni. Arhitectura vechii Europe reflectă modul diferit În care europenii, din vremea de mult trecută, concepeau spațiul și securitatea personală. În Evul Mediu, sentimentul de securitate era direcționat În sus. Oamenii se uitau către ceruri În speranța de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puțin de 0,004% din bugetul sau de 74 de miliarde de dolari) ceea ce arată un efort prea puțin serios. În plus, În timp ce consumatorii americani cumpără din ce În ce mai multă hrană organică, În prezent mai puțin de 0,3% din totalul terenurilor cultivate este destinat producției organice 50. Comparativ, multe dintre statele membre ale Uniunii Europene au transformat tranziția la agricultura organică Într-o componentă esențială a planurilor lor de dezvoltare economică și au stabilit ca În cazul tranziției la surse de energie
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
reificarea sunt de condamnat, cât prezumția unanimității opiniilor la scară națională. Ceea ce în rare cazuri se întâlnește. Mai mult, în lipsa unor date concrete (sondaje) nu putem fi siguri dacă există chiar un curent de opinie predominant. O altă eroare frecventă - cultivată uneori deliberat în scopuri propagandistice și comerciale - este aceea a reprezentanților opiniei publice. Editorialiști, jurnaliști, oameni politici sau de altă natură nu de puține ori se erijează în purtători de cuvânt ai maselor, ai poporului, ai unor largi pături sociale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în ordinea realizării literare, mult sub nivelul celor prin care dramaturgul s-a impus anterior. Coriolan Secundus (1929), Durnoaia, Dracul (1935), Baronul mizează pe senzațional și pe comicul de situații, pe efecte facile, menite să satisfacă gustul unui public puțin cultivat. Nu lipsite de calități (intrigă, dialog, atmosferă, pictură de mediu), dar tot superficiale, sunt Răzbunarea și A doua tinerețe, debitoare, de altfel, Patimii roșii. Dezamăgitoare sunt scrierile în proză: romanele O iubești? (1933), Mângâierile panterei (1934), Adevărul și numai adevărul
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
diferită de cea păgînă (care era, de altfel, aceea în care el însuși și toți contemporanii săi fuseseră educați), lucru ce acum nu avea cum să nu fie clar pentru toată lumea. Acest caracter diferit, aceste particularități nu scăpaseră atenției creștinilor cultivați încă de la începuturi, dar nimeni nu discutase lucrurile din punct de vedere teoretic. Pentru a surprinde trăsăturile esențiale ale culturii creștine, Augustin a scris o operă care are tocmai acest titlu (Doctrina creștină, De doctrina christiana), dar care conține și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a vrut ca opera sa să fie înțeleasă de cît mai mulți oameni. Acest stil nou, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la îndemnuri adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care, posedînd anumite cunoștințe de filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu, care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decît un om foarte înțelept
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgînii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sînt adresate unui păgîn nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Augustin reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atît de caracteristică, într-o operă impresionantă, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Roma, cît și oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus de Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun, lîngă Benevento. Acesta, tînăr, inteligent și cultivat, a reluat apărarea pelagianismului, considerîndu-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Iulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius a fost în esență Augustin, și împotriva acestuia sînt îndreptate operele sale ce constituie ultimul răspuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în patru cărți dedicate Lui Turbantius, colegul său; acestora, Augustin le-a răspuns în 421 prin cele șase cărți din tratatul Contra lui Iulian Pelagianul (Contra Iulianum haeresis Pelagianae defensorem). Iulian, care cunoștea bine limba greacă și era un om cultivat, a intrat în contact cu teologii orientali, pentru a obține sprijinul lor; a devenit prietenul marelui comentator Teodor de Mopsuestia (cf. vol. II, t. 1, p. 159), din școala antiohiană, la care a trebuit să se refugieze deoarece pelagianismul fusese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mediul cultural roman l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972 (Expositio Psalmorum; Liber Sententiarum: P. Callens, M. Gastaldo). b) Poezia lui Prosper Om cultivat, Prosper a compus și o poezie puternic moralizatoare, fapt ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosper și a epocii sale drept „examenele de conștiință ale secolului al V-lea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a-i garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, a păstrat ceva din bunătatea esențială. în această doctrină a scriitorului se regăsesc ecouri (așa cum se întîmplă deseori la acești scriitori cultivați din Gallia) ale unor doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației, n-a dispărut așadar cu totul. în consecință, natura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6. Alți scriitori minori: Eugippius și Victor de Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte cultivați și „laici”, cum sînt Boetius, Ennodius și prietenii lor, se distinge prin cu totul alte merite Eugippius, despre a cărui viață nu se știe nimic precis (era încă în viață prin 532, cînd Ferrando din Cartagina i-a scris o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întîi la Metz și apoi la Paris, dedicîndu-se activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui francilor, îmbinînd poezia profană cu poezia religioasă. Din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă, care întemeiase o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost discipolul ei și i-a adus laude în poemele sale. Totuși, poetul n-a rămas la curtea regelui francilor, ci s-a stabilit la Poitiers; a devenit prietenul celor mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o serie de canoane destinate societății spaniole. în același timp, s-a înregistrat o intensificare a activității literare a Bisericii, în care au fost implicați chiar și regii: regele Sesebut, de pildă, a fost un scriitor și un poet destul de cultivat. Prin urmare, convertirea vizigoților a fost un succes deplin al comunităților creștine din Spania și rezultatul activității lor energice. 1. Martin de Braga înainte de Isidor de Sevilia, cea mai însemnată personalitate din Spania a fost Martin de Bracara (astăzi Braga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de bună calitate, dar numai în măsura în care trebuie să se implice în controverse. Limbajul devine foarte tehnic; retorica și, în special, dialectica cea mai subtilă sînt puse în slujba dezbaterii cristologice. Dintre formele literare, pe lîngă tratatul teologic, adesea polemic, sînt cultivate cele mai potrivite pentru dezvoltarea unor argumentări teologice în contextul unei politici ecleziastice dominat de definirea frontierelor și de căutarea de alianțe, și în primul rînd epistola, de la Chiril la Acaciu de Bereea, de la Ioan de Antiohia la Eutherius de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a continuat să-și îndeplinească funcția și a murit în 439, potrivit lui Socrate (Istoria Bisericii VII, 48). Au rămas de la el 45 de scrisori transmise printr-un manuscris din Biblioteca Ambrosiana, editate de L.A. Muratori în 1709. Aparțin genului des cultivat al scrisorii scurte, cu subiect personal: adresate unor episcopi, preoți, funcționari sau altor personaje, sînt scrise cu eleganță și bogate în trimiteri literare, în special la Homer. Nu apar aici teme teologice. într-o colecție de texte cristologice traduse în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aceasta era destinată liturghiei și, pentru că trebuia să fie înțeleasă de toți creștinii, și nu numai de cei care îl citiseră pe Homer și poeții lirici, și pentru că trebuia să fie folosită în timpul celebrărilor liturgice la care participau atît persoane cultivate cît și necultivate, nu mai putea fi structurată în continuare pe baza sistemului cantitativ al metricii clasice, ci trebuia să adopte un sistem metric care să corespundă cu evoluția limbii grecești vorbite. Atît limba latină, cît și cea greacă începuseră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la un sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent, așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești; această evoluție a avut loc, așa cum e logic, întîi în mediile populare și s-a răspîndit apoi în rîndul claselor cultivate, deși era combătură de învățămîntul tradițional. Acest învățămînt, fiind bazat și pe poezia clasică, trebuia în mod obligatoriu să se raporteze la un sistem lingvistic vechi, de care vorbirea cotidiană se distanțase. însă liturghia, ale cărei origini trebuie căutate, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu credință în Dumnezeu. Publicul căruia i se adresează istoricii din această perioadă este format din cercurile cele mai restrînse și mai elitiste ale societății bizantine, spre deosebire de cel vizat de literatura hagiografică din aceeași epocă. Autorii sînt în general persoane cultivate sau juriști, care au legături cu ierarhia ecleziastică și curtea imperială; cititorii lor, la fel de cultivați, sînt interesați de istoria ideilor creștine, precum și de evenimentele care au zguduit Biserica în secolele al IV-lea și al V-lea; acestea trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]