139,341 matches
-
mai puternic. Iar dacă această pictură s-ar opri aici, doar la nivelul mărturiei abrupte și al experienței existențiale nude, totul ar fi poate de o incontestabilă autenticitate la nivel psihologic, dar sumar sub raport artistic și insuficient ca proiect cultural. Conștientă de acest risc, pictorița merge însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectivă existențială. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează asperitățile, îi pune în surdină gravitatea și dizlocă patetismul din
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
autenticitate la nivel psihologic, dar sumar sub raport artistic și insuficient ca proiect cultural. Conștientă de acest risc, pictorița merge însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectivă existențială. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează asperitățile, îi pune în surdină gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar putea deveni strident. Între artist și privitor se naște acum o complicitate ciudată în cadrul căreia se cade perfect de acord că iconografia
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul său este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și ,,cadrul”, în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneză. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritară, aceea a lui Gustav Klimt. Jocul livresc și reveria culturală ale acestei picturi pun în aceeași pagină tensiunile paroxistice ale expresionismului, grația geometriei și tihna solară a decorativului
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
departe, nordic, întregul fundal și ,,cadrul”, în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneză. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritară, aceea a lui Gustav Klimt. Jocul livresc și reveria culturală ale acestei picturi pun în aceeași pagină tensiunile paroxistice ale expresionismului, grația geometriei și tihna solară a decorativului. Cu alte cuvinte, Munch, Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
există! Ele ar putea contribui - probabil -, într-o oarecare măsură, la stăvilirea dezastrului „țigănizării” limbii actuale. Ar trebui să descoperim asemenea lucrări în treceri inocente prin librării și biblioteci universitare. Fie-ne îngăduit a atrage atenția unui public cu interese culturale și litereare mai largi asupra acestor străduințe din incinta Universității din București. Poate că, luînd cunoștință de ele, cei care se ocupă de problemele limbii actuale se vor simți mai încurajați în acțiunea lor. Este vorba de două volume de
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
considera drept bune exemple. Aceste Nova Studia Classica, I, în care colaborează colegi și elevi ai „mentorului” omagiat, reunesc cercetări care ar putea interesa pe intelectualii de azi, dornici de a depăși orizonturile culturii moderne. Anticii au avut adeseori iluminări culturale eterne... Dar cine să le cunoască? Nimeni nu a semnalat Nova Studia Classica, I, deși numele unora dintre colaboratorii volumului apar relativ frecvent în publicațiile actuale din țară.
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
acesta e publicat. Recuperarea lui Eliade a fost făcută haotic și cred că pînă la urmă nu e deloc surprinzător că interesul a fost/e stîrnit în primul rînd de omul Eliade și abia într-un plan secund de valoarea culturală a operei sale. Mai toate recuperările comportă aceste două componente situate oarecum la poli opuși, interesul față de valoarea culturală și interesul față de „exponat“, și mai mereu acesta din urmă joacă, măcar la început, rolul esențial. Logica e cea a modei
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
surprinzător că interesul a fost/e stîrnit în primul rînd de omul Eliade și abia într-un plan secund de valoarea culturală a operei sale. Mai toate recuperările comportă aceste două componente situate oarecum la poli opuși, interesul față de valoarea culturală și interesul față de „exponat“, și mai mereu acesta din urmă joacă, măcar la început, rolul esențial. Logica e cea a modei și moda nu are nevoie de ediții foarte atente. În aceste condiții, singura serie Eliade atent și coerent publicată
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
autoarei nu aduce nimic nou - de a-l citi pe Eliade cu ajutorul instrumentelor pe care le oferă el însuși, două ar fi tezele cărții: mai întîi că Eliade e, avant la lettre, un scriitor postmodern - „primul postmodern în acest spațiu cultural“, apoi că Dionysos e arhetipul eroului din romanele eliadești. Prima dintre teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
filosofice în lumea anglofonă de-a lungul ultimelor câteva zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare precum jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se poate de serioasă, dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice exclusiv unor teme serioase. De aceea, cartea cercetătoarei Mechthild Nagel, Masking the Abject. A Genealogy of
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
hegeliene: „fără a înțelege locul central pe care-l joacă ideea de joc la Hegel, nu poți avea acces cu adevărat la conceptele hegeliene de dialectică și adevăr.” Mai mult decât atât, intuițiile hegeliene sunt plasate, elegant, într-un context cultural mult mai amplu și luate drept punct de pornire pentru numeroase alte elaborări care au avut loc, ulterior, în domeniul teoriei jocului: „recursul hegelian la joc și seriozitate ca parodie a filosofiei prefigurează tacticile, folosite de artiștii-metafizicieni (Nietzsche, Fink, Gadamer
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă de 30-40 de ani! Uniunea Scriitorilor ar fi încăput pe mîinile cu vene îngroșate de vîrstă ale unor (în cel mai bun caz) foste talente. La fel, revistele culturale. Marius Ianuș, supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții, pretinde că „nu mai are nevoie, la douăzeci și opt de ani, de nici o subvenție pentru cărțile lui”. (Pentru revista Fracturi însă, Marius Ianuș s-a adresat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
pamfletele (net inferioare poeziilor lui Ianuș) junelui furios. Speră că Ianuș îi va excepta de la regula vîrstei critice? Sau se cred tineri în eternitate? Lasă, c-o să vadă ei! l Sub titlul Renașterea Daciei?, istoricul Mircea Babeș publică în Observatorul cultural din 9-15 septembrie un lung comentariu pe o temă care ne-a interesat și pe noi: aceea a pseudoștiinței agresive care transformă problema moștenirii Daciei dintr-o realitate istorică obiectivă într-un mit ideologic impregnat de naționalism. Pe urmele „romanului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
istoricii români ai epocii vechi tac mîlc și, ca să denunțe impostura traducerii Codului Rohonczy de către dna Enăchiuc, dl Neagu Djuvara abia a găsit doi specialiști dispuși să apară la televiziune. În scris, dl Babeș e aproape un pionier, după ce Observatorul cultural și România literară au semnalat, dar nu prin pana unor istorici, aberațiile cu pricina. Între timp, România Mare continuă a oferi spațiu halucinațiilor tracomane ale lui Ion Gheorghe (curios, poetul e ignorat de dl Săvescu et. comp.) care are în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau însă decît să confirme xenofobia romanului, acesta, deși propus pentru primele două premii literare în ordinea importanței pecuniare și simbolice (Goncourt și Médicis) a dispărut din listele cu nominalizările finale. Procedînd astfel, establishmentul cultural francez n-a făcut altceva decît să justifice derapajele polemice ale incriminatului. Houellebecq a demonstrat astfel că politicul comandă literarul (deși această subordonare se regăsește uneori în propria-i carte) și că obiectul principal al criticii sale acide - homo occidentalus
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
se poate afirma fără îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou concret: concernul “Aurore
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
clujeană, vreo trei decenii după al doilea război mondial, dar în afara istoricilor literari și a unor generații (două-trei) de profesori de limba și literatura română care s-au școlit la Cluj, la acea venerabilă Alma Mater Napocensis, opera și meritele lui culturale și didactice nu sunt cunoscute. De aceea, consider necesare câteva sumare, date biografice. Născut la Cugir în 1915, studiază în orașul natal (pe atunci comună) și la liceul, renumit în Transilvania interbelică, „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, după care urmează
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
mod discret și de un firesc aproape suspect, această construcție comunitară care, pe alte coordonate și pornind de la alte premise, seamănă oarecum cu fenomenul inițiat la Baia Mare de către Victor Florean. Proiect conceput exclusiv de către instituții publice, Primărie, Consiliu local, Centru cultural, spre deosebire de cel de la Baia Mare care este integral privat, Simpozionul de la Pitești este gîndit ca un factor de reconstrucție și de remodelare a spațiului urban. Cel care a simțit importanța enormă a unui asemenea eveniment pentru viața cotidiană a oamenilor și
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
igiena pe termen lung a orașului, a fost însuși primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, deja cunoscut pe o arie mai largă pentru spiritul său gospodăresc și pentru eficiența administrativă. Și această ediție a simpozionului, coordonată, ca de obicei, de directorul Centrului cultural Pitești, istoricul Liviu Martin, a reunit un număr de șase artiști din generații diferite, cu preocupări formale diferite și, ceea ce este cel mai important, din tradiții culturale diferite. Pentru că, spre deosebire de ultimele două ediții în care participarea internațională s-a redus
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
administrativă. Și această ediție a simpozionului, coordonată, ca de obicei, de directorul Centrului cultural Pitești, istoricul Liviu Martin, a reunit un număr de șase artiști din generații diferite, cu preocupări formale diferite și, ceea ce este cel mai important, din tradiții culturale diferite. Pentru că, spre deosebire de ultimele două ediții în care participarea internațională s-a redus la un singur artist, de această dată ea a fost acoperită de doi sculptori. Nume bine cunoscute în mediile de specialitate, și nu numai, participanții la acest
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
cu o puternică personalitate. Spre deosebire, însă, de anii anteriori, cînd participarea unor artiști străini a fost mai restrînsă, de data aceasta sculptorii din Grecia și Italia și-au pus o amprentă mai apăsată asupra configurației simpozionului. Veniți din zone culturale complementare, care, în modernitate, au abordat complet diferit problema statuarului, Antonia Myrodias și Fernando Caciorgna au demonstrat, practic, la scara mică a propriului lor proiect, deopotrivă atitudinea postbizantină și cea postrenascentistă față de statuar. Reprezentînd un comportament spiritual care refuză chipul
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
a doua oară de d-sa), în care autorul îi refuza lui Marin Preda cunoașterea satului românesc interbelic. l În Izvoare, publicație a Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, numărul 33-34-35, 2003, dnei Mariana Juster îi este preluat din “Caietul cultural” dedicat memoriei lui Z. Ornea un emoționant Kadish lui Zigu. Dna Juster, vară primară cu neuitatul nostru colaborator și prieten, își amintește de copilăria lor comună de la Frumușica, satul moldovean pitit între dealuri, imașuri și gîrlă, pe cînd Zigu, bălai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
Tudorel Urian Poet de marcă și publicist incisiv la revista ieșeană „Timpul”, președinte al deja celebrei Asociații culturale „CLUB 8”, O.(vidiu) Nimigean este unul dintre acei scriitori mereu săriți din sintezele literare care se respectă (de tipul: „generația X”, „postmodernismul literar românesc”, „poezia anilor...”), dar ale căror intervenții publice foarte acide și mereu la subiect se bucură
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
constituie un atentat la sănătatea publică la fel de grav ca fumatul. Cînd este vorba de adolescenți, aproape că înțeleg: fluctuații educaționale, frondă, exces hormonal etc. Dar cînd fenomenul tinde a se generaliza, cuprinzînd și alte segmente de vîrstă, indiferent de nivelurile culturale și profesionale, cum să rămîi indiferent?... Te plimbi printr-un parc, seara. Canicula a trecut, o boare încă timidă îi ia locul, stelele stau să răsară („umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
înjurături, iar în 2002 a publicat romanul Dincolo de frontiere, construit pe o fundamentală dimensiune orală. Zoltán Rostás e șeful Catedrei de relații publice și publicitate de la Facultatea de Jurnalism din Capitală, unde predă și Sorin Stoica (la Catedra de antropologie culturală), iar cartea coordonată de cei doi și publicată de editura Tritonic s-a născut tocmai din activitatea lor didactică: Istorie la firul ierbii e o culegere de mărturii orale realizate de studenții anului II de Jurnalism, de cele mai multe ori printre
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]