1,199 matches
-
după care m-am împleticit precaut până la fileu. Mare greșeală. A fost momentul ales de Fielding pentru a lansa o lovitură trasă cu ambele mâini. Mingea a trecut fremătând peste fileu, s-a înălțat ușor, apoi și-a reluat traiectoria curbă și impulsul - și m-a izbit drept în față. M-am frânt, în timp ce racheta mi-a căzut din mână cu zgomot. Câteva secunde care mi s-au părut criminale, am rămas lat ca un câine bătrân, un câine bătrân care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domina lacul. — Pentru prima oară în istoria omenirii, în acest an, cel dintâi al domniei tale, Augustus, pe lacul ăsta... Luă calamusul și îl înmuie în cerneală. — Privește, Augustus, privește... Trasă o linie hotărâtă, lungă și dreaptă, iar dedesubt alta, curbă, care se intersecta la extremități cu prima, conturând coca. Completă linia cu altele, înclinând calamusul, și pe foaie apăru prova. — Privește, asta e coca de lemn; dar va trebui să susțină templul, care va fi din marmură, cărămizi și var.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până jos, fără nicio amintire de grăsime pe trupul ei de silfidă. Da, picioarele ei continuă să mă fascineze, cu glezna osoasă și minusculă, genunchii ascuțiți de copil, cambrate și răsucite, aproape strâmbe de atâta cambrare și răsuceală. Gambele ei curbe și întinse la maximum ca niște corzi de arc pornite din genunchi, gata să trimită săgeți către privirile observatorilor. De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parte, în calitate de idealități, determinările geometrice și matematice de care se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă care le produce și fără de care nu ar fi: nu există în natură nici număr, nici calcul, nici adunare, nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal, așa că în momentul când prin bezna de afară se zări un punct alb, lui Dromiket 4 nu-i fu greu să anunțe, privind coordonatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Așteaptă ca finalul inevitabil să vină odată. Dar scriitorul se agață de viață cu o tenacitate extraordinară. Și nu-i va da drumul decât când e obligat. ... În timp ce pentru mine, care evoc această scenă funerară, privind-o ca prin limpezimea curbă a unui glob de cleștar, poate lucrul cel mai Încărcat de sensuri legat de viața lui Henry James este că, după ce a suferit umilința și respingerea profesională la mijlocul carierei, culminând cu dezastrul intitulat Guy Domville, după ce și-a regăsit triumfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
folosesc, arătă trei degețele ridicate și spuse: Hai, scrii?! Fără prea mare speranță, Victor netezi o suprafață mai mare de laiță și scrise MAMICA. Copilul se Împotmoli la M pentru că avea mai multe linii și la C pentru că apăruse linia curbă, neexersată Încă, ba chiar i-a dat serios de furcă, dar „căpățânosul și Încăpățânatul” nu s-a lăsat până nu a reușit Într-un târziu, timp În care Victor uitase de el și iar se gândea la ușile și ferestrele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înnodat În față cu fundiță și ... sub fundiță, ei, ei!, oare ce-o fi?, se Întrebă băiatul, cu privirea lipită de locul În care rochițica făcea un V și de unde plecau cele două picioare cu pulpe fine și cu liniile curbe aproape formate. Cum o fi ceea ce se ascunde În acel loc de sub rochiță, cam cum arată și cu care din amintirile ce Îi pun adesea stăpânire pe vibrațiile interioare ale corpului seamănă, Aneta, Mădălița, Rozalița ... Băi!, unde te uiți tu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
către mijloc, mirifica zonă a sânilor, acolo unde băiatul a fost mult mai norocos, ba chiar a stăruit mai mult timp și cu folos pentru amândoi, coastele, tăliuța delicată a fetei, apoi rotunjimile greu de descris În termeni pământeni, liniile curbe ale coapselor și, Încet dar sigur, douăzeci de degete În vârful cărora se adunaseră toate terminalele nervoase din corp au ajuns la punctul culminant al călătoriei lor, și aflându-se În apogeul căutărilor, bucuroase de reușită și descoperire, noutate și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se făcu nevăzut împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
afla în mașină sau chiar ce fel de mașină era. — Am putea schimba direcția? Doar dacă vrem să ne rostogolim în josul muntelui. —La naiba. Uri, trebuie să facem ceva. Știu, știu. Vorbi din nou după câteva secunde. —OK. La următoarea curbă, e un punct de observație. Pot să opresc acolo. Când o s-o fac, trebuie să deschizi imediat portiera și să sari din mașină. Și să rămâi foarte jos. Trebuie să faci asta în secunda în care mașina ajunge acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte o spirală că un melc, în timp ce niște cercuri concentrice, de culoare purpurie, îi înconjurau buzele, ajungând până la bărbie, iar atunci când își arată dințiiascuțiți și gălbui, aspectul său era de-a dreptul diabolic. Cei trei băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe învățătoare; să descopere cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jurămînt pe dreptate și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care colțurile nu au ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și are un cult pentru Bob Marley. (n.tr.) Blaise Pascal, Cugetări (texte alese), traducere, note și comentarii de Ioan Alexandru Badea, Editura Univers, București, 1978, p. 29. (n.tr.) Entrelac, „motiv ornamental care constă Într-o Împletitură de linii curbe sau frânte”. (În Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București, 1978) (n.tr.) FILENAME \p D:\Carti operare\Particulele elementare\MH Particulele II.doc PAGE 171
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
constitui o amenințare În acea țară pașnică și Îmbelșugată. De fapt, propunerea era pentru toți trei, având În vedere că Împreună constituiam protonul care câștigase o sumedenie de Întreceri auto, printre care celebra cursă de 1 000 ani-lumină plat și curb, ceea ce făcuse să fim selectați din câteva catralioane de catralioane de candidați. Mama s-a opus de la bun Început. O auzeam certându-l seară de seară. „Nu Înțeleg de ce vrei să trăim ca electronii, azi aici, mâine pe lângă alt nucleu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rașchetând parchetul: picioarele respective nu aparțineau aceleiași nimfe. Am revenit pe partea carosabilă, hotărât să găsesc traseul corect. GPS-ul dădea Însă erori maxime În acea intersecție aglomerată de șolduri, umeri și torsuri identice, unde se suprapuneau foarte multe benzi curbe, acoperind pasajele și căile de acces, bașca furtuna de fire blonde care se stârnise din senin. Am redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că un antebraț apărut pe turnantă Îmi presa jugulara, iar două gheare mi se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe stradă se deplasa În sus și-n jos. Mi se păru deodată că totul este subțire, bidimensional, fără trup, fără volum. Strada, oamenii, clădirile Înalte - erau doar linii plane și unghiuri. Nu era nici o curbă pe stradă - singura linie curbă fusese țipătul acela unic și plin. Și, așa cum pierise lumina zilei la amiază, tot așa imaginea chipului acelei femei, zdrobită de grozăvia banală a acelei morți ce evoca o Întreagă viață cunoscută ei, trecuse printr-o transformare dureroasă și răscolitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
planta; - el nu Încearcă niciodată să dreseze viața după locul În care a fost el rânduit, așa cum face același spalier amintit mai sus; - deși poziția lui este Întotdeauna apropiată de verticală, el nu se crede niciodată mai semeț decât linia curbă pe care a fost plantat, pentru că aceasta este, totuși, o parte din suprafața Pământului. Ați ghicit, cred, că locul din care vă scriu este o zonă de munte, dar probabil că nu vă așteptați să aleg tocmai acest obiect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jos cu mâna stângă, Îl strigă. Taurul Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte, trecând muleta prin fața taurului, ținându-și picioarele bine Înfipte În pământ, sabia urmând o traiectorie curbă, ca un arc strălucitor În lumina reflectoarelor. Taurul atacă din nou când se Încheie pase natural și Manuel ridică muleta pentru un pase de pecho. Cum nu se dădu Într-o parte, taurul Îi trecu pe lângă piept pe sub muleta ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut-o niciodată, iar oamenii cu tulburări de comportament, nici atît. Se solicită ajutorul oamenilor muncii. Răzvan Teodorescu descrie cu lux de amănunte didactice actele de vandalism și lansează un atac curb Împotriva „unei anumite prese”. Scor la pauză: 1 : 0 pentru Argentina. La noi, un mort și treizeci de răniți. Între timp, lucrurile se agravează: bătăi fioroase pe stradă, Împușcături, nu se vede bine, e Întuneric, nu poți distinge prietenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]