6,583 matches
-
doamnă. Nea Toni, administratorul, m-a rugat, cunoscându-mi aplecarea mea către caligrafie cel puțin așa mi-a mărturisit, măgulindu-mă, deși abia înțelegeam eu ce scriam să aștern cu litere de-o șchioapă, pe-un carton, niște cuvinte foarte curioase: "Latră numai la fete mari". M-a mai rugat ca a doua zi, la prima oră, să-i aduc "opera". Zis și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni era șeful portarului, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lady, de când n-am mai făcut sex... Omul mi-a mărturisit că de peste o lună de zile n-a văzut în preajma mea un "bărbat pentru sex" și, poate că nu știu asta, dar sunt în ochii caymanilor o femeie foarte curioasă, pentru că, "la noi, în Cayman, lucrurile stau cu totul altfel"... Am râs copios și i-am prezentat teoria lui Freud, mecanismele de apărare prin care Eul se protejează împotriva presiunilor exercitate de Sine și Supraeu, așezând accentul pe sublimare. "Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Montaigne ne-ar fi fost un foarte bun martor la divorț... Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 15 În Ferentari, altă civilizație, dar tot oameni cu două picioare, cu doi ochi, cu... Băieții, mai ales, de gașcă și curioși, gata oricând să-ți dea o mână de ajutor, ca să nu rămâi de râsul curcilor... Ei, gringo, care-i șpilul?... Mă înconjuraseră vreo cinci, șase și așteptau. Auzisem că aici limba este mijloc sigur de supraviețuire, dar treaba cu șpilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe dușumea erau mai multe plicuri cu diferiți destinatari și grămăjoare de parale. Tata, ființă curioasă; ca și mine. Adrisanți și vorbe... Fiilor mei: Nu le-am spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de voi. Poate vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu le-am spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de voi. Poate vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce Dumnezeii mamelor voastre ați pus mâna pe lucrurile mortului? O să vă băgăm la pușcărie. Poate că o să vă acuzăm și de crimă..." Tata, tot tată: "O viață are omul. Dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Onuț, pentru că, se pare, vor veni băieții după mine și, vă imaginați, ființă politicoasă cum sunt, o să trebuiască să fiu civilizat cu ei. Se pare că le-am căzut cu tronc. Citește epistolele lui Onuț: către fii, Secu, Z și curioși. Zice ce și cum, despre grămăjoarele de bani împrăștiate prin casă. Apoi, surpriză, chiar și pentru mine... Onuț a lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-a terminat. Mama schimbă mereu lumânările. Ceilalți pălărioși umblă cu niște perii mici, aruncă prafuri peste tot, îl cheamă din când în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin cărțile lui nea Onuț. Sunt foarte curioși. Tata își fixează ochii pe mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt la ferestre. Cei de pe scara noastră stau lângă No 11, cu lumânări aprinse în mână. Pălăriosul șef devine iar nervos. Burtă Multă se dă mare: "Ce-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
seama că și alții au această pasiune?... În clipa aceea mi-am adus aminte de filmul acela cu pistolari, în care un mucos de țânc se strâmba la orice nouă monedă pe care i-o punea în palmă un cowboy curios, sugerându-i că pentru informațiile pe care le dorea mai trebuia să curgă mult bănet... Sportivu', cum am zis, nici el prost; bașca intelectual cu Sportul popular la purtător. Ba chiar cred că văzuse și el faza din filmul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
As I cannot stop the Sun from setting one day. ... As much as I love the stars on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare, zmei, vrăjitoare, razele Soarelui, sclipirile Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru a ne ține nouă de urât. Ce făceau ele toată ziua? Întreaga zi, cât ținea ziua invizibile se preschimbau și lângă noi, curioase, veneau. Timpul îl petreceau între noi, printre roze de soare, prin pădurici și ne priveau. Iar noaptea noi ne uitam la ele, le cercetam și mi le imaginam . Puterea ce stelele ne dădură fu mare, căci nemărginita imaginație, ingenioasele vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu am de spus ultimul cuvânt. * Am citit măi demult despre o carte (legată de Dianetică) despre care se spune că oricine o citește înnebunește. Am râs și muream de curiozitate să o citesc. Acum nu măi râd și nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea în cap în felul ăsta. Și simt că lucrez cu ceva concret, nu că zbor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drum. Nu mai că mi se năzare să am o ultimă aventură, și anume să trec prin proprietatea acestuia, despre care știu că e foarte întinsă pe o porțiune însemnată de pădure în continent. Și iată că într-o noapte, curioasă fiind cam cum trăiește, ajung și-i spionez casa imensă. Proprietatea e foarte bine păzită, așa că el trebuie să se simtă în afara legii, mai presus de societate și ca un rege. Mă apropii de sticla casei și privesc înăuntru, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tatălui l-au înfuriat și Gelu a replicat: —Sunt major. Vă rog să nu vă mai băgați în viața mea. Nu vreau să mai merg la facultate. M-am dus că voi ați insistat. — Ce vei face atunci? a fost curios să afle Simion. Voi munci, mi-am și găsit unde. Ca să nu mă mai bateți la cap, voi închiria o garsonieră și mă voi descurca singur. Cu câteva milioane câte vei primi lunar crezi că vei putea plăti chiria, întreținerea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să-l admire mai bine și ca parfumul lor s-o relaxeze după o zi de muncă și tot învârtindu-i a observat plicul lăsat de Matei. Curioasă, a pus buchetul la locul lui și s-a grăbit să deschidă plicul. Când a văzut cele scrise, s-a bucurat enorm și a spus ca pentru ea, zâmbind „băiatul din parc”. Deși acum îi știa numele de la interogarea ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de ce nu-mi răspunzi? Cecilia s-a repezit și-a strâns-o tare în brațe, cum făcea de atâtea ori, ca s-o determine să înceteze cu întrebările. Stai tu, că mi-ai întors mâna. Am să ți-o rup curioaso, i-a răspuns Cecilia, slăbind îmbrățișarea. În zilele următoare, Cecilia găsea pe biroul ei câte un trandafir, fie roșu, fie alb, galben, roz, de fiecare dată având o altă culoare și cu diferite mențiuni pe cartea de vizită ce-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai erau și mai îndreptățiți să afle niște lucruri și nu-i convenea ca Matei să facă efortul de a-i aduce zilnic trandafiri. —Azi ai primit un trandafir alb, ieri unul galben. Să vedem mâine ce trandafir primești, era curioasă Elena. N-aș mai vrea să primesc nimic. —De ce? A intervenit Silvia, ascultând discuția fetelor. De aceea ești tânără ca să te bucuri de viață. Dacă nu-ți plac ție îi iau eu, se oferea Elena. Păi și așa tu îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
familia Sătmăreanu. —Telefonul tău a sunt, Cecilia? a întrebat-o tată său, ca să se afle în vorbă. Da, tată! — Credeam că al meu. —Nu-ți mai recunoști melodia? N-am fost prea atent. Ce ți-a comunicat aiuritul acela, era curioasă să afle Elena. — Băgăcioaso! — Hai, măi Ceci, spune-mi! —Vrea să ne întâlnim. — Când? Unde? Cum? sărea într-un picior, veselă, Elena. — Stai că dai peste mine, nebuno. —De ce te bucuri? O întrebă mamă-sa care tocmai ieșea din bucătărie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ne-ai trădat Cecilia, că n-ai mai venit la Cornul Cerbului, cum ne înțelesesem săptămâna trecută. — Nu v-am trădat, dar ne-am schimbat planul în ultimul moment și nu v-am mai anunțat. —Ai fost cu Matei? era curioasă să afle colega ei, Simona Ionescu. —Cu Matei, cu Leontina și cu Gelu. Unde ați fost? — La Gârla Mare. Toți întrebau de voi. V-ați simțit bine, nu? —Nemaipomenit. Am înotat, am alergat, am stat pe iarbă, am discutat. Cel
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îndrăgostească de tine, l-ai uita pe Matei? Nu aș putea iubi pe altcineva așa cum îl iubesc pe Matei. De ce ai spus că La Gârla Mare ați avut momente unice de iubire? — Am să-ți povestesc altădată. M-ai făcut curioasă. Hai că ne-am întins la vorbă și trebuie să intrăm în sala de judecată. Bine că mi-am pregătit dosarele de vineri. Trebuie însă să mă uit peste ele. Prietenul la nevoie se cunoaște În aceeași zi, când era
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te pot minți. Nu mă lasă ochii tăi frumoși, privirea-ți caldă, dar nu-ți pot spune tot adevărul. Nu este vorba de nenorocirea altcuiva, așa cum am înscenat eu, ci de ceva care mă neliniștește pe mine. Mă faci mai curioasă. Îmi pare rău, dar mai mult nu-ți pot spune deocamdată. —De ce, Matei? Poate te ajut cu ceva. Nu mă poți ajuta, draga mea. — Chiar este atât de grav? Mă faci să sufăr și eu. Îmi pare rău. nu-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]