1,630 matches
-
sicriele acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină de cusut, cosea și pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei, sugeam o bomboană pe care mi-o cumpărasem din restul de bani și puneam o alta între degetele ei de la picioare. Sau un capăt de ață, când cumpărasem un mosor, sau un chibrit din cutie, sau un ac de cusut ori de păr. După care ieșeam din nou pe uliță. O dată, i-am pus la picioare o pioneză, dar m-am întors din drum și-am luat-o de-acolo, fiindcă s-ar fiputut răni călcând în ea. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a dreptul ordinar, e cum nu se poate mai nimerit pentru oraș. După o probă care a luat mult timp, a cusut bretelele prea înguste și s-a declarat satisfăcută, a strâns ácele, foarfecele și ața, a închis mașina de cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
până îți dai ultima suflare. Ai înțeles? — Da. — Nu-ți servește la nimic să știi mai multe. Orice încercare de a găsi o logică sau a face o analiză seamănă cu despicarea unui pepene roșu cu un ac mic de cusut. Plus că ți-ar putea lăsa urme pe scoarță. Miezul va rămâne însă intact. De aceea a și trebuit să operăm riguros separarea scoarței de miez. Stai liniștit, sunt suficienți indivizi pe lumea asta care n-au decât scoarță. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În amintirea persoanelor care au ajutat-o ca educatoare și mame, domnișoara Angela a fost definită: «educată, pioasă, modestă, ascultătoare, timidă și puțin supărăcioasă; foarte evlavioasă și iubitoare de rugăciune». Din această școală a deprins o cultură modestă, abilitate pentru cusut și brodat, și, mai ales, o trainică formare umană și creștină. Și-a îmbogățit sufletul cu o gentilețe de comportări, de evlavie sinceră, de încredere în Dumnezeu și de devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria Îndurerată. Frecventând biserica San Lorenzo a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pus la dispoziția numeroasei familii a «Copiilor Buni». Era un bucătar discret și un cizmar iscusit. A întemeiat un mic atelier într-o cămăruță la parterul casei și a învățat să lucreze cizmăria și unor băieți. Munca era limitată la cusutul papucilor băieților interni. Când, mai apoi, Copiii Buni s-au transferat la San Zeno in Monte, atelierul a început să funcționeze mai bine. Doi bravi maeștri de artă dirijau atelierul: domnul Romagnoli și fratele Alessandro Podavini. S-au înmulțit ucenicii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mergeau și la munca câmpului, la prășit, la cosit, la treierat, la cules, dar și acasă creșteau păsări și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă verde, mare și bățoasă ca un harag, în fir subțire de ață și apoi în pânză pentru lenjerie de corp. Cam la aceiași metamorfoză era supusă și lâna tunsă de pe oi. Iarna, femeile țeseau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
niciodată nu ne trezeam când se trezea mămica și se apuca de treabă. Cred că în toată viața ei, mămica n-a dormit mai mult de patru ore, din 24. Era foarte îndemânoasă la treabă. Mânuia acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
24. Era foarte îndemânoasă la treabă. Mânuia acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit, și pe care a dat-o ca zestre sorii noastre Netuța. Ne spăla rufele în albie, cu săpun făcut tot de ea din grăsimile pe care nu le consumam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ei m-au ținut bunicii o vară la ei la Corbeni și unchiul Constantin m-a pregătit pentru examenul de admitere. Îmi amintesc că pentru a fi acceptat la internat se cerea lenjerie multă. În două săptămâni, la mașina de cusut, mămica a lucrat zi și noapte și a confecționat tot ce se cerea. Cu câtă bucurie sfântă mi le-a așezat pe toate într-un „cufăr”, mi-le-a încuiat cu lacăt, și cu lacrimi în ochi m-a sărutat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toată noaptea am spălat echipamentul, pentru ca a doua zi să nu mai miros a fecale. N- am dormit deloc, dar dimineața am ieșit la program cu echipamentul ud, dar curat. În „programul administrativ” din fiecare seară era un punct numit ”cusutul nasturilor”. Pentru executarea acestui program, trebuia să avem ac și ață și să coasem sau să întărim nasturii de la tunică sau de la pantaloni. Dacă lucrurile par normale, ele totuși nu erau normale, pentru că instructorii noștri ne obligau ca și atunci când
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă, pentru că-i protpop. Am cumpărat săpun de rufe, ață albă și neagră și ace de cusut. Trebuie să-mi cârpesc hainele, să-mi spăl rufele. Luni 31 VII. De la ora 7 până la 12 am citit, în biserică „Psaltirea” cu rugăciunile ei. E timpul să nu mă istovesc zadarnic. Dacă viața mea conjugală nu-i pe placul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
românilor și României. Nu în interesul României au fost puse la pământ industria, agricultura, cercetarea științifică, fondul funciar și forestier, sistemul bancar, fondul locativ etc? Am ajuns ca pe vremea Convenției vamale cu Austro-Ungaria (1875-1885), când până și acele de cusut și făina pentru pâine le aduceam de la Viena. Cumpărăm de la mama iubitoare Europa grâu, carne și multe altele de-ale gurii și acușica no să mai mâncăm brânză, vom mânca fromaj, asortată cu brânză de capră adusă din Grecia și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și nu a vorbit cu nimeni. Motea urca la ea cu mâncarea și se întorcea cu farfuria aproape neatinsă. Nici madam Segal nu se dovedi mai vorbăreață. Ziua, lucra în "atelierul" ei, o cămăruță de lângă bucătărie, unde ținea mașina de cusut, iar seara, când se instala în salon, cosea cu nasul în lucru. Doar Motea nu-și pierduse uzul vorbirii, dar locotenentul nu îndrăznea să abordeze cu ea un subiect așa de delicat, strigând de să-și spargă urechile. Incapabil să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i cadă mâna, inertă, pe genunchi. Nu se auzea, în tăcere, decât amenințarea mereu amânată a mării. Evitau să se privească. Prin ușa pe care el uitase s-o închidă, năvăli deodată, din adâncurile casei, țăcănitul susținut al mașinii de cusut, manevrată demențial, dând impresia unui tren care, dintr-o clipă în alta, avea să sară de pe șine. Credeam că madam Segal s-a culcat." "Tocmai se culcase..." Duruitul continua și mai tare, înspăimântător, avansând spre demențial. Locotenentul făcu un pas
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o mătușă, fie la Bălți, la o prietenă, fie la București, la o verișoară, niciodată în Bugaz. Altminteri, madam Segal era convinsă că noaptea, în jurul casei, dădea târcoale un necunoscut. Voia să-i strice sau să-i fure mașina de cusut, ca să le facă să crape de foame pe toate trei, Nastia, Motea și ea. Seara își încuia cu cheia "atelierul" și ascundea sub pernă materialele clientelor, de frică să nu i se fure cât dormea. Locotenentul amâna cât putea ora
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza vuietului mării, ca o amenințare perpetuu amânată, era totală. Adormea la loc și visul începea iar. Într-o seară, într-o cârciumă din Cetatea Albă, un camarad care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vremea copilăriei ei la Odessa, unde se născuse într-o perioadă când progromurile erau frecvente. Amintirea grozăviilor petrecute atunci se amesteca în poveștile ei cu fricile din prezent, întrupate în necunoscutul căruia i se scurgeau ochii după mașina ei de cusut și pe care numai prezența locotenentului îl împiedica, deocamdată, să treacă la fapte. Ca s-o liniștească, Filip îl punea pe Ion să doarmă la vilă în nopțile când el era pe zonă. Soldatul își învârtea atunci arma încărcată prin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un loc într-un spital mare..." Mama lui n-a ajuns până acum, linia e încă blocată din cauza zăpezii... "...Competența ei e recunoscută. Voi toate, cu aerele și cu vulpile voastre, nu faceți cât ea. Și dacă mașina mea de cusut nu vă lasă să dormiți, pe dumneata și pe complicii dumitale, află că suntem sub protecția armatei!" Mămico, mămico, ești obosită, vino să te odihnești... Crezi că am luat-o peste câmpi? Știu ce spun, eu știu unde duce asta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fetelor se împrăștie cu țipete și țopăieli și toată hoarda se năpusti pe culoar: le auziră cum fugeau spre scară, făcând tot timpul șșșt! Cu urechea ciulită, Pussy dădu din cap sigură: "Urcă la doi: e lovitura cu acul de cusut!" "Oh, farsele lor!" "Adevărat, dar iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac. Pe tine, care visezi la altă viață, parabola asta te-ar putea interesa. Pot să-ți povestesc isprava lor ca și cum aș fi cu ele." "Dacă vrei..." Povestea începu cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tușeul domnișoarelor de acela al fetelor de la bucătărie, aceasta ordonă în franceză: "Intră!" Și o tânără fată, împletind grația timidă cu buna cuviință, a deschis ușa ca să ceară, cu drăgălășenie și tot scuzându-se că o deranjează, un ac de cusut. Supraveghetoarea șefă strecură un semn de carte în volumul pe care tocmai îl citea și o invită să ia loc. Lipsită de prieteni și de rude în țara celui de al doilea exil al ei, unde obscure încercări ale soartei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu ceai, prăjituri, bomboane pe toate cele care îi băteau la ușă, câteodată cu unicul scop de a se îndopa cu dulciuri, și le făcea conversație. În franțuzește. Era meseria și plăcerea ei. Dar fata venită să împrumute acul de cusut avea alte griji decât să exerseze franceza. Nu se așeză pe micul fotoliu decât cu vârful feselor, înghiți iute câteva delicatese, făcu să dispară altele în buzunar și nu întârzie să ceară, zâmbind cu o nuanță de părere de rău
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Pussy își închise pe jumătate ochiul zeflemitor și se corectă: "În fine, originalul din momentul respectiv, care nu e el însuși decât o copie." După un sfert de oră, fata se va întoarce să aducă acul: își găsise trusa de cusut. Doamna Dunin, circumspectă, va despături hârtiuța. Îndărătul pince-nez-ului, ochii ei mari, cenușii surâdeau: era acolo chiar acul ei de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în ea Parisul. În acest sens, continuă să se așeze în berjera Louis XV, să citească și să recitească aceleași romane franțuzești, să poarte pantofi de dinainte de război, dar cumpărați pe malul Senei, și să coasă cu un ac de cusut fabricat în Franța. Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu alte cuvinte, o opțiune intelectuală, se consolidează; realitatea dispare, ideea crește și dă pe dinafară, gata să-i subjuge
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încearcă să se chivernisească prin deschiderea unui salon de dans, apoi moare în război. Cea mai amărâtă dintre toți este însă Esther. Chinuită de o boală grea, abia agonisește traiul zilnic al familiei printr-o muncă istovitoare la mașina de cusut, în timp ce bărbatul ei, chelner într-un local de noapte, nu face decât să-și cheltuiască banii pe băutură și să doarmă. Singura alinare a femeii este fiul ei, Ficu, asupra căruia își revarsă toată grija și dragostea. Dar se va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]