1,641 matches
-
depășește În Înălțime cu mult, brațe imense, tatuate cu scene erotice ca la pompei; (mă conving: exact ca la lupanare) șolduri gigantice, are o fustă cloș scurtă din care ies doi stâlpi groși, picioare de elefant, grăsimea se răsfrânge În cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interzise, subțiidu-și tenul și sângele În acei pași numărați ai unui ritual subtil preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele exemplare rare, pe care natura le iscă prin Încrucișări neprevăzute; avea fruntea Înaltă, abstractă; când se Încrunta, făcea cute urâte și clipea des din genele negre și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când ești privit, impulsuri comunicate corpului viu printr-o ciudată telepatie. O prea deasă spionare a fotografiei comportă nervozitatea subiectului, până la apariția unei spaime existențiale, ce provoacă neliniște permanentă. Este cazul marilor vedete, dezbrăcate de orice secret, vizionate În toate cutele corpului lor de lăcomia mașinii fotografice, insidioasă și penetrantă. (azi) Italianul Umberto Eco vorbește despre deschiderea operei de artă dincolo de intențiile autorului ei: Abbiamo dunque visto che: 1. le opere aperte in quanto in movimento sono caratterizzate dall’invito a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
capul îndreptat în direcția bună. Am luat un pachet de unt din coș și, înainte de a-l pune pe bandă, l-am agitat în fața ei, obligând-o să-i dea atenție. —E „cupug“? am zâmbit eu. O încruntare ușoară brăzdă cutele grele dintre sprâncenele ei. Încetă să îmi mai mute cumpărăturile și privi drept la pachetul galben de Anchor pe care încă îl mai țineam în dreptul nasului său. — Doar dumneavoastră vă mai puteți aduce aminte că am ratat un „cupug“ când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mea. Să știi, Stacey, că aveam impresia că l-ai luat prin vreun soi de împrumut; adică, aveam impresia că QVC e un fel de firmă de credite sau așa ceva. Oare văzusem o umbră de zâmbet? Da, văzusem- era sigur. Cutele cu gropițe de o parte și de alta a gurii ei se adânciseră o fracțiune, iar ochii de culoarea caramelului sigur sclipiseră când m-a privit din nou. —Și ți l-ai cumpărat singură? Sau a fost un cadou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mare acuma. — Mamă, ce știi de operația de slăbire? — Adică lipoabsorbție - să ai grijă cu asta, Stacey. Fata prietenei mele Terri și-a făcut una la coapse și-acum arată ca doi saci de rufe: numai încrețituri și gropi și cute. Revoltător. S-ai grijă, Stace. — Nu-nu la liposucție mă refer, mamă, ci la capsare. Prietena mea Crystal - știi, cea la care-i scriu- și-a capsat ceva la burtă și mi-a povestit de prietenii ei care făcuseră asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd la rudele ei care coborau pe mal. Jonca motorizată navigă de-a lungul canalului, motoarele bubuind ca niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui pierzându-și privirea. Ochii ei privind ochii lui Labiș. Labiș privind În ochii morții. Moartea privind În ochii căprioarei. Căprioara trecând dinspre păduri spre dealuri fără nici o presimțire. Ce line sunt dealurile și cum se așază ele În fiecare cută din obrazul mamei tale. Ascunsă bine sub stratul de var, speli moartea pe picioare la Păușești - Măglaș. Faci lucrul ăsta cu un prieten. Numele lui de pescar. Luminile unei tinereți pline de iluzii s-au stins de mult În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Anna Karenina, bătrâne, nu-i nici Război și pace. Se liniștește și fără să-ți tragă una după ceafă Își vede de disperările lui. Elanurile tinereții sunt stinse În oase, de dinții ascuțiți ai reumelor. Fierea se umflă lângă ficat, cute se așază sub fiece ochi. E vremea marilor oboseli. În gara de provincie (În sala de așteptare Întunecată) te așteaptă poetul. Amintirile verii, ucise sub nuc, colț cu Silvestru. Îl Îmbraci complice În mantia albastră a unui principe trădat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
coleg, comentându-l cu mici strâmbături ale buzelor. Cunosc atât de bine gestualitatea ei involuntară, este ca și cum fiecare emoție ar avea pe chip un microscop revelator. A fost de atâtea ori lângă mine în avion. Îi cunosc dungile de pe gât, cuta aceea mică pe care pielea o face sub bărbie când își lasă capul în jos să citească, îi cunosc oboseala ochilor, atunci când își scoate ochelarii și-și închide pleoapele, lăsându-și capul pe speteaza scaunului. Acum poate că stewardesa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deja aproape. Am lăsat volanul și mi-am apropiat mâinile de față ca să le miros. Căutam o urmă a cruzimii mele, Angela. Am găsit doar un miros de rugină, poate cel al scării. Am scuipat pe el. Am scuipat pe cutele vieții mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gol traversând camera, își acoperea sânii cu mâna. Am întins brațul spre ceașaful unde stătuse și care păstra încă urma ei călduță și m-am gândit că se terminase, că se terminase așa, într-un hotel. Gândurile au alunecat pe cutele cearșafului. M-am gândit la un prieten al meu care în tinerețe frecventa o prostituată, mereu aceeași. În timp ce făceau dragoste, ea se prefăcea că moare, el i-o cerea. M-am gândit la mulți bărbați pe care i-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ea, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, arată încă bine și mai ales e bine făcută, iar când iese uneori din bucătărie cu mânecile suflecate și brațele atât de rotunde... ce mai, e o nebunie! Și dubla bărbie și cutele de la gât!... Zău, e groaznic, groaznic, groaznic... „Vin’ aici, Orfeule - continuă el, luând cățelul în brațe -, ce crezi tu că trebuie să fac? Cum să mă apăr de asta până când mă voi hotărî, în fine, să mă-nsor? Ah, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gânduri ale voastre informe și obscure. Și dacă uneori vă veți simți iritați pe alocuri de cele spuse de mine și vă veți ridica împotriva spuselor mele, însemnează că am dat de ceva ce rămăsese foarte ascuns în cotloanele și cutele gândirii voastre și vă irită că se află acolo. Ce rost are toată această introducere? - se va fi întrebând câte un cititor de-al meu -. Și eu îi spun: Și ce-ar fi dacă tot eseul meu de azi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Stăteam chiar sub un felinar acum și umbrele noastre dispăruseră. Și-a ridicat chipul spre mine. Chiar deasupra nasului mic și cârn, despre care nu știam pe atunci că fusese modificat în urma unei operații, pe fruntea catifelată, era o singură cută de îngrijorare. Vorbea despre altcineva, nu-i așa? —Contează? Mi-a dat drumul la mână. Nu fi caraghios, Peter. Sigur, contează. I-am luat mâna în a mea și am încercat să merg mai departe, dar ea nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe parbrizele mașinilor parcate În stradă. Vieți automate, se gândi, vieți comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și-mpreunării a oamenilor prosperi, sufletul care se Îneacă sub cutele de grăsime, ritualurile poziției sociale, la asta se referea poetul când spunea În Psalmi: „Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea“. Asta e inima sătulă, care nu are treabă cu moartea și a cărei unică grijă e aceea de-a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui. Cei doi medici dispărură În cabinetul doctorului Eitan. Fima cotrobăi prin buzunar și reuși să găsească o batistă mototolită, nu prea curată, pe care intenționa să i-o ofere Tamarei, ai cărei ochi erau plini de lacrimi. Dar din cutele batistei căzu un obiect micuț, pe care Fima nu-l observă. Tamar se aplecă, Îl ridică și Îi restitui lui Fima, zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel - și tatăl său își întoarse fața; o mișcare începută abia perceptibil, din ochi, continuată de cutele obrazului, sucindu-i claia albă de păr în dreptul luminii și, asemenea unui ecou, estompându-se în trupul masiv care ședea pe scaunul de birou, până se opri. Trebuie să discutăm contractul, stai jos! Fratele - „Oha“, așa fusese poreclit din cauză că prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva din acele lucruri trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nu reuși să se introducă în singura mea rochie, fapt care mi-a făcut plăcere pe moment. După multe oftaturi și multă agitație, a găsit o pereche de reiați maro care stăteau în dulap de atâta timp că făcuseră o cută pe mijloc. Ceva mai decent de-atât nu cred că pot găsi aici, mormăi ea. Unde sunt toate hainele pe care ți le-am luat eu de-a lungul timpului? — Le-am donat celor săraci, am răspuns eu prinsă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vânt, acoperișul din carton gudronat al șopronului din fundul curții casei noastre de închiriat mirosea a bomboane de malț... Gulerul învățătoarei mele de la școala primară, domnișoara Spollenhauer, era din celuloid și se închidea atât de strâns, încât gâtul ei făcea cute... Codițele fetelor ca niște elice de elicopter, duminica, pe cărarea de pe malul lacului Sopot, când fanfara jandarmeriei cânta melodii zglobii... Prima mea mânătarcă... Ziua în care noi, elevii, am avut liber din cauza caniculei... Când amigdalele mele se inflamaseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sensul, au devenit șovăitoare. Nu mă mai pot înțelege cu femeia de lîngă mine. Și-n mijlocul acestei definitive izolări, spaima apare pe chipul meu căci moartea s-a născut. Firele de păr albe nu mai pot fi ascunse. Cîteva cute ne îmblînzesc privirile molipsite de un secret răutăcios. Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]