139,825 matches
-
omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi pe care piciorul desculț prudent o palpează neîncrezător în promisiunile elasticității dar mai insistentă decât primejdia e chemarea primejdiei ea pe copil îl
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
Domnului, și ne dă viață din Fiul Omului. Regina Îngerilor, roagă-te pentru mine! Roagă-te pentru mine în acest ceas, când sunt împrăștiat, obosit și laș și nici nu te iubesc pe cât s-ar cuveni pentru ce-mi poate da Domnul când va veni... Roagă-te cu iubirea ta cea fără de sfârșit să mi se-ncălzească inima măcar un pic, să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine. Chiar foarte bine. S-a despovărat de animalu-i uman. Smulge-te din ființă și vino și tu cu mine. Creierul hipnotic și sângele-ți zornic te vor ajuta. Bufnița
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne prisosea și ne țineam cu ea prietenii pe timp de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici cea de la Echim sau Muste nu era de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și așa liniștea noastră semăna cu tihna dealurilor care coborau pe lîngă Iza și Mara direct în Tisa, iar de acolo
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
două și, în fine, toate laolaltă cu ajutorul unor scripeți pe terasa blocului și înapoi pe trotuar (se folosesc plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue fiind mișcarea însăși, mișcarea în sine care dă
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
Cobra) Pe Trandafiru’ galben, roșu... cu pistolu’ lui cu șapte țevi, mîncînd semințe cu pumnul. Am văzut tancurile scurmînd pămîntul de 23 august. Am auzit șuier de gloanțe și explozii la greu. Am văzut cîte-un pic duminica din Racheta albă, da’ n-am văzut-o niciodată decolînd. L-am văzut pe Gheorghe Visu făcînd accident, pe Gică Hagi dîndu-i gol lui Stelea la vinclu, (Lăscărică, dom’ Semaca, cine erau?)
Drumul oaselor by Bogdan Lipcanu () [Corola-journal/Imaginative/5957_a_7282]
-
nu rareori, cele mai groaznice bănuieli? Și, Doamne, dreptunghiul, - știu eu de ce de dreptunghi mi-e teamă, trebuie să-l las neatins, în cartea de Geometrie. Foarte frumos! - îmi spun acum către sfârșitul acestui poem care voia să laude autenticitatea, da, foarte frumos! - și aud cum mă strig, acum, când mai toate adjectivele și adverbele mele nu mai sunt decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca termitele, acum când verbele se târăsc și mai
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
om sau din spumă de mare nici umbra mea nu se va mai apleca tainic, mică Lilith, din spatele unei obscure sfinte treimi; nu mă voi mai regăsi în cărți cu imagini, în dicționare de nume, în reviste de modă, jurnale. Da, a noastră e muzica asta sălbatecă, vastă: băutorii de bere-n cutii, mîncătorii de imagini TV, funcționarii, drogații, cerșetorii și geniile sînt ai noștri, ei toți cîntă în cor. Ale noastre sînt betonierele, abatoarele și uzinele, gările, aeroporturile și sateliții
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
de ani, expoziția permanentă „Dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Din precambrian pînă astăzi". Ce-i drept, banu' iese la greu. Că turistu-i fazan, are creieri de grădiniță, crede orice tîmpenie-i spui și cumpără orice știft, numai să fie „produs local". Da' nu mai ai viață. În loc să te simți și tu bine, ca omul, la un mic, o bere, un meci la televizor, stai de fundul lui: plimbărică, păpică, somnic, gagici, prafuri, batiste igienice... Capitalism de căcat! Valparaiso Dacă pițipoancele se uită
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
nici nu există. Vorba lui Johny, care-a luptat în Africa, în Legiunea Străină, care-a fost mercenar în Columbia, Seychelles, Irak și Malaezia, pistolar pentru mafia rusă-n Siberia și badigard de șeic în Emirate: „Băăă! Lumea-i mare, da' nu se compară cu cartierul nostru!"
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
în care tu nu ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din vârful corabiei și sânii mei fermi taie apa. Călătoresc în corabia de carne a câte unui poem cu sare pe buze obsedată de tine ca Vasco da Gama ars de pustiu , întrebându-mă cine a scris primul dintre noi doi cuvintele astea eu sau tu n
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
de piatră, printre stâlpii de foarte rece piatră, cum eram îndoit și nesigur sub arcurile, o, sigure, sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă, vinovată margine, în muzică fără margini
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
m-am născut și voi muri vai mie iisuse vai mie în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost a fost și va rămîne veac de veac și de după veac prostul prost cel mai prost * da mi-am luat-o în cap dar în capul meu și nu în capul altora de plumb sau de paie sau mai știu de ce ori din ce * aici nu mai sînt lei aici leii toți au murit fie înjunghiați pe la
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
1200 lei. Servitoarea se ținea mereu de hoțul, care era îmbrăcat cu blana lui Picker. Hoțul nevoind să-i dea blana, servitoarea a chemat în ajutor un sergent de stradă, care l-a dus pe vinovat la Poliție. Infractorul neputând da lămuririle necesare asupra provenienței jemperului, acesta a fost confiscat și depus în camera nr. 26 la comisarul Diacon. Păgubașii să se adreseze la biroul menționatului comisar, pentru a ridica obiectul confiscat. Blana a fost restituită proprietarului, iar delincventul care are
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
au făcut datoria, oblicești În Flora României - trist comând. N-a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să ardă, lin. Și toate se vor fi plinit, firești. Se poate da-n primire, veterani, Prag de-un alt avatar, pe iarbă un de Amenți covor, în ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
bariș roș-albastru. Bariș spunem noi, aici, în Moldova. Și tot la fel de bine, dacă ar fi o bucată de sine stătătoare, s-ar putea intitula BARIȘUL ROȘU. Bariș vine din rusește. Înseamnă ceva ca baticul. Îi stă bine cu bariș roșu. Da, Olgăi îi stă bine cu batic roșu. E un fel de roșu înflorat. Și-a pus în cap să mă ațîțe. Și se duce după un lujer: prinde-mă - și nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
aninat pe-acolo. Ba pun chiar pariu că s-o fi supărat că s-a agățat pe nu-știu-unde. Și pe bună dreptate: e barișul ei preferat. Mai are, ce-i drept, unul negru. Mai are, ce-i drept, unul roșu. Da, dar ăsta-i cel mai frumos, fără doar și poate. Si aleargă. Și alerg. E mai iute ca mine. Io mi-s mai greoi, sînt ca un taur ori ca un alt animal sălbatic. Nu degeaba ea îmi zice ursul
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
zice ursul. S-a înfierbîntat. Pun pariu că sudorile curg șiroaie și pe ea. N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru. Sau Poenaru, cum îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da, ar fi putut fi negru. Ba chiar, dacă stăm bine și ne gîndim, chiar era. Chiar așa era. Era el, da, cam negricios. Așa, negurat. Parcă mai și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce se
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]