3,132 matches
-
locuit întotdeauna pe teritoriul lor de baștină, se bazează pe continuitatea populației geto-dace și daco-romane. Primul element al continuității este permanența geto-dacilor, în nordul Dunării, în timpul stăpânirii romane (106-275). Toponimia și hidronimia Daciei romane sunt în cea mai mare măsură dacice, transmise cuceritorilor (romani) prin daci. Acest fapt reprezintă o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au nume autohtone, terminația -dava din numele unor orașe (Sucidava, Capidava) a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Primul element al continuității este permanența geto-dacilor, în nordul Dunării, în timpul stăpânirii romane (106-275). Toponimia și hidronimia Daciei romane sunt în cea mai mare măsură dacice, transmise cuceritorilor (romani) prin daci. Acest fapt reprezintă o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au nume autohtone, terminația -dava din numele unor orașe (Sucidava, Capidava) a supraviețuit. Pe lângă dacii din provincia romană, în teritoriile învecinate trăiau dacii liberi: în Moldova, Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Istria, Galiția sau Moravia, care s-au topit până la urmă în masa populațiilor slave înconjurătoare. În aceste condiții, în lipsa altui argument, suntem obligați să admitem că elementele etnice împinse de valul slavilor (din sud) la nordul Dunării, în regiunile dacice, pe care aceștia le părăsiseră anterior, s-au sprijinit aici pe o populație romanică, ce s-a menținut și după cuceririle barbare, produse după 275, populație pe care imigrările succesive de prizonieri și meseriași aduși din sud au ajutat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt: Nistru (rimează cu Istru), Mureș, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș, Criș, Argeș, Buzău, Cerna, Motru. Nume de orașe-în timpul invaziilor migratoare, și mai ales cea a hunilor, a avut loc distrugerea orașelor din Dacia, iar altele sunt nume vechi dacice. Cuvintele traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o tehnică agricolă superioară. Acum asistăm la înmulțirea pieselor de plug (cuțite și brăzdare) pentru arat și generalizarea folosirii tipului de brăzdar simetric cu "manșon"-brăzdar de tip roman, de un randament superior celui de tip "limbă" sau "lingură"brăzdarul dacic, care își încetase deja folosirea. Majoritatea cercetătorilor admit următoarea evoluție a plugului: 1. aratru-plug primitiv, triunghiular sau patrulater ca formă, cu brăzdar simetric (dacic sau roman) și cuțit; 2. plugul propriu-zis cu brăzdar asimetric, cu cuțit, cormană și roitile. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
manșon"-brăzdar de tip roman, de un randament superior celui de tip "limbă" sau "lingură"brăzdarul dacic, care își încetase deja folosirea. Majoritatea cercetătorilor admit următoarea evoluție a plugului: 1. aratru-plug primitiv, triunghiular sau patrulater ca formă, cu brăzdar simetric (dacic sau roman) și cuțit; 2. plugul propriu-zis cu brăzdar asimetric, cu cuțit, cormană și roitile. Dacă plugul se folosea pentru arat, pentru recoltat se utilizau seceri, coase și cosoare din metal. Asemenea unelte agricole s-au descoperit la Bârlogu (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă pentru schimbarea organizării sociale. Străvechea obște autohtonă (dacică) s-a menținut și sub stăpânirea romană (după 106) și după încetarea ei, în 275. Vreme de mai multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism, dar
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529). Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 este o vastă lucrare de compilație, pentru o perioadă veche, în care C. discută cu toată atenția izvoarele în legătură cu războaiele dacice, cucerirea Daciei, organizarea și colonizarea ei de către romani. Se ocupă, de asemenea, de originea numelui comun al românilor dat de alte popoare, acela de „valah”, care, după Enea Silvio Piccolomini, ar fi venit de la numele Flac (generalul roman Flaccus), „hatmanul
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
p. 244). Mai precaut, Mihai Coman crede că „speculațiile lui T. Herseni” (preluate ulterior de E. Agrigoroaiei) sunt „exagerate, greu de susținut și verificat științific” (4, p. 123) și că este „dificilă și doar ipotetică asimilarea șolomonarilor cu acei inițiați dacici” (4, p. 126). Unul dintre argumentele invocate de Coman pentru a combate ipoteza asimilării în discuție constă în aceea că, pe când tradiția folclorică îl prezintă pe solomonar călătorind prin nori călare pe balaur, autorii greci nu descriu vreo imagine similară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Romana, 217). Ba chiar se spune că el „se proclamase dușman al numelui de roman, dorind ca titu- latura imperiului să fie modificată în așa fel încât acesta să nu se mai numească Imperiul Roman, ci să fie denumit Imperiul Dacic” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XXVII, 8) (208, p. 107). După cum susține Victor Aurelius, Galerius a fost înmormântat (în anul 311) în Locus Romulianus (= Romula), castru și oraș roman la nord de Dunăre (azi Reșca, com. Dobrosloveni, județul Olt), fostă capitală
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pictografia creștină, sfinții sunt figurați, ca și solomonarii, cu toiagul și cu cartea în mână (4, p. 122). Reconstituind o întreagă mitologie românească a scrisului și a cărții, Eugen Agrigoroaiei ajunge la concluzia că motivul „Cartea solomonarului” este „un motiv dacic, din substrat” (6, p. 244). Evident, o astfel de aserțiune este greu de susținut. Este greu de imaginat că un asemenea motiv a luat naștere în spațiul carpato- -dunărean, într-o epocă arhaică, preromană (cum încearcă să demonstreze Agrigoroaiei), și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
termenul kapnobatai, folosit pentru a-i denumi pe preoții traci, ar trebui tradus nu prin „[cei care] umblă prin fum”, ci prin „[cei care] umblă fumând” din lulele. Mai mult decât atât, Cezar Bolliac a susținut că așa- zisele „lulele dacice” ar fi supraviețuit în spațiul românesc pentru că seamănă foarte mult cu cele folosite de românii din secolul al XIX- lea (sunt „leite cu lulele zise românești”, cum susținea Bolliac). Alexandru Odobescu a contestat într-un pamflet concluziile lui Bolliac. Sciții
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dacă i-ar fi găsit scărpinându-se în cap cu luleaua în gură sau trăgând cu tabiet din narghilea” (76, pp. 111 și 115). Fără să-l mai nominalizeze pe Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu i-a ironizat teoria privind „lulelele dacice” și în cursul său de Istoria archeologiei, pe care l-a publicat în 1877 : Dacă archeologii nemți de acum două sute de ani credeau că anticele vase de lut cresc de [la] sine în pământ, apoi de ce să ne îngrijăm noi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ea : „Tot acest scenariu [al lui A. Oișteanu] - scrie Dan Dana - este mai mult decât improbabil” (65, p. 77). B.P. Hasdeu a abordat acest subiect în 1874, într-un studiu intitulat Originile viniculturei la români. El a considerat că „regele dacic Berebist” a tăiat vița- de-vie „pentru a stârpi beția în popor”, dar nu a uitat să menționeze faptul că acest act avea de-a face cu „cultul lui Bac[chus]” (279). în mod surprinzător, cel care - probabil - a intuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
România și din Serbia, numai de dragul ochilor noștri frumoși ori a vorbelor noastre frumoase, se vor simți înclinate a renunța la acele aspirațiuni cari, în Belgrad, au de țintă formarea unui mare regat sârbesc, în București formarea unui mare regat dacic. Ei însă își vor năduși aspirațiunile dacă ne vor ști pe de-o parte îndestul de tari pentru a putea respinge verde orice pretențiuni neîndreptățite și când, pe de altă parte, vor recunoaște în noi o mare putere, care e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puterii lor de a răspunde aspirațiilor/activității regnului uman; dovada? Evoluția credințelor hinduse, de la zeii din prima categorie și până la Buddha, în cadrul căreia zeii n’au fost uitați/neadorați nici astăzi. Sau, încercările la care a fost supusă descoperitoarea diademei dacice de la Bunești Averești, de care n’a putut-o scăpa nici preotul (creștin, n.n.) . O “piramidă” cu limitele (generatoarea) liniare nu poate, matematic, asigura în același timp tendința asimptotică la infinit și selecția, deci reducerea numerică a entităților pe măsura
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în acest caz conține în interior o imagine a spiritului solicitat . Ca o prelungire a celor arătate, semiții, de la care au emanat atât Biblia cât și Coranul, interzic cu desăvârșire “chipul cioplit”, imaginea de orice fel; la noi, toată epoca dacică clasică (zamolxiană) nu a lăsat nici o imagine antropomorfă! Putem considera aceste lucruri ca manifestări arhetipale, cele două cultúri neavând nici o legătură. înclină a considera că fotografia ori imaginea în general poate “să alieneze și să rețină ceva din forța subtilă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Taurului; cultul zeilor de tip Gebeleizis ori Ares (recunoscut de însăși mitologia greacă ca având de fapt o proveniență tracică, “ținând partea” troienilor, popor tracic. </footnote> ), impulsive, coincid cu epoca Berbecului, iar cultul lui Zamolxis - adus la apogeu în epoca dacică clasică, cea care a cunoscut și cucerirea romană, dar continuat și după aceea -, fără discuție superior ca spiritualitate, corespunde epocii Peștilor. Această secțiune s’a vrut inițial o carte distinctă. Dar CVZ, cel care a avut sub ochi manuscrisul pentru
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
transhumanței, ci datorită faptului că fugiseră la munte de teama năvălitorilor, și în Moldova au coborât anumite populații de la munte. "Întoarsă în acest chip stăpânitorilor ei de odinioară, țara își pierdu, odată cu legile trase din dreptul civil roman, și numele dacic și latinesc (...)" (Cantemir, 1967, 72-73). Ca și în secolele ce au urmat, și atunci a fost nevoie de personalități extraordinare, de care noi avem nevoie ca să facem lucruri mari. Dragoș descălecătorul, sau Ștefan cu vitejia sa. Aura acestora se răspândea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
propriile concluzii. De exemplu, o fișă poate să cuprindă Însemnări despre unelte sau arme utilizate de oameni Într-o anumită epocă (de piatră, a bronzului, medievală etc.). Altele se pot referi la obiecte găsite de arheologi Într-o așezare străveche, dacică sau romană etc. Alte fișe pot să redea desene ale unor unelte casnice, din epoca..., la care sunt adăugate unele Însemnări privind denumirea acestora, utilizarea lor, materialul din care sunt confecționate, numele părților componente, locul unde au fost găsite, data
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aventuros, teribilist, emfatic, dar și marea febrilitate și dezinvoltură intelectuală. Îndrumat de tatăl său care, în cultul nobleții cărturărești a familiei, îi propune lecturi dificile și lucrul neîntrerupt la masa de scris, citește enorm și proiectează îndrăzneț lucrări despre mitologia dacică, despre limba și literatura populară română, culege folclor. I se înrădăcinează, de pe acum, sentimentul că e purtătorul unei zestre spirituale unice, ca reprezentant al unei dinastii de cărturari și literați ce trebuia, prin strălucire intelectuală, să-și ia revanșa asupra
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
să fie infirmat de studii ulterioare. În Istoria critică a românilor, demersul ambiționa să refacă istoria spiritualității românești. După o prezentare a formării statelor medievale românești, cercetarea se concentrează, dar se și oprește la vârstele dintâi ale neamului, circumscriind perioada dacică. La dimensiunile proiectate, lucrarea, din care au apărut numai două volume, nu putea fi terminată cu puterile unui singur om. Însă înzestrarea lui H., „uvrier” și „artist”, se armonizează aici, ca și în alte scrieri istorice, biografii ori studii în
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
indoeuropean și în relații cu limbile popoarelor învecinate. De un studiu comparativ au parte toate compartimentele limbii, de la lexic la fonetică, morfologie și sintaxă. Filologul aduce contribuții în istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt ș.a.). Deopotrivă romanist, slavist, orientalist, indoeuropenist, cunoscut și în medii științifice din Europa, H. deține atuuri
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
proiectat în desfășurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu). Ediții: Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ed. româno-aromână, București, 1981 (în colaborare). Traduceri: Vaja Pșavela, Cântăreții naturii, București, 1982 (în colaborare
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]