1,810 matches
-
și era combătuta cu disperarea celui care, așa cum reiese din versurile poemului Ginestra, conștientizase necesitatea solidarizării tuturor oamenilor împotriva acestei forțe malefice covârșitoare. Spre deosebire de viziunea otocentescă totalizatoare, cea a poeților de secol XX alunecă pe un versant subiectiv. Fiind un dat acceptat ce ținea mai degrabă de universul intim al fiecăruia, solitudinea lor autoconfesivă nu genera revoltă și putea fi uneori utilizată că zid de apărare ridicat în jurul propriei liniști și slăbiciuni.373 Deși creionat în tonuri mai domoale decât cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viziunea și modalitățile sale de studiu, care, de altminteri, nu sunt exonerate de riscuri în termenii cunoașterii problemelor economice și mai cu seamă în cei ai soluțiilor oferite. Adesea i s-au reproșat holismului predilecția pentru gîndirea socială ca un dat omogen și absolut și soluții colectiviste generatoare de intervenționism statal și intruziuni politice în viața privată. Însă, fapt meritoriu, cercetările colegului nostru evită capcana colectivismului. Perspectiva sa nu exclude metoda analitică, ci dimpotrivă, aduce în dezbatere metodele analitice ale mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în sine nu a fost niciodată o utopie, un vis al umanității sau un program de acțiune" (în Capitalismul. Un bilanț social, Du Style, București, 1998, p. 11). Deci asimilarea capitalismului de către o ideologie poate fi periculoasă. Dacă este un dat natural, trăirea capitalismului este firească, cvasi-inconștientă, trimite la normalitate și nu trebuie exploatată ideologic. Lumea capitalistă nu știe că este "capitalistă". În același spirit prezintă capitalismul și Ludwig von Mises. Pentru el, capitalismul este "rezultatul la care au condus eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
exprimă, pe lângă experiența personală, "soarta artistului, condamnat să nu poată atinge lucrurile, ci doar imaginea acestora. Viața prin artă presupune alegere și renunțare în același timp. Legile firii sunt încălcate, însă în poet va răsuna glasul dorinței de întoarcere la datul firesc, mergând până la renunțare"71. Întoarcerea spre firesc poate fi și o întoarcere către spațiul edenic, primordial, identificarea sinelui cu elementele originare ale existenței constituind, totodată, o a doua temă a acestui volum: "Din totul e fluid în jur. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să fie unica dar, iată, din păcate, așa a fost. E.M.: Vă propun acum să intrăm într-o tematică mai specială, care pe mine mă preocupă de ceva vreme, cea paidetică, trasată de relația între magistru și discipoli. Este un dat al naturii umane faptul că, nu doar în cultură, fiecare suntem la un moment dat discipol și devenim, ulterior, la rândul nostru, învățător pentru alții. V-aș ruga să vă definiți ca profesor. După părerea mea, la cei doi poli
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Searle 155 cartea Construcția realității sociale, lucrare de referință pentru dezbaterea noastră. Cum se organizează totul (electroni, celule, limbaj, conștiință, instituții politice, bani...) pentru a forma împreună o lume? Filosoful american reflectează asupra coerenței lumii, dar uită să analizeze un dat elementar. Uită să analizeze și chiar să observe un mic cuvînt: în156. A considera acest cuvînt evident, pînă la a nu-l mai observa, înseamnă a fi prizonierul unui anume mod de a fi în lume. Numim M1 modul de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea evidenta noțiune de reprezentare. Trebuie să distingem între două expresii ale realismului epistemologic. Realismul naiv este credința potrivit căreia realitatea considerată un dat exterior se oglindește în spirit și se imprimă în corp. Teoria reflectării stipulează că o reprezentare poate și trebuie să fie oglinda realității (fizice, sociale...). Poezia lui Pessoa, semnată Alberto Caeiro, e străbătută de idealul comuniunii cu natura: Închid ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
apăsătoare. Așteptăm apoi verdictul cutiei. Se înțelege că satisfacția primirii a 50 de mii de euro este strâns legată de suma pe care candidatul nu o va lua. Interesul pentru ce nu avem, și nu pentru ce avem, este un dat biologic fundamental înscris în structuri cerebrale specifice, după cum arată următorul experiment: Într-un studiu realizat în 2004, neurologul Angela Sirigu le-a propus voluntarilor un joc ciudat: jucătorii trebuiau să aleagă între două rulete de cazinou. O învârteau pe prima
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
atît concepția clasică (producție, repartiție și consum al bogățiilor), cît și concepția abstractă, care privilegiază un comportament sau principiu al non-risipei. 2.5. PRINCIPIUL GENERAL AL ACȚIUNII RAȚIONALE În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității un dat invariabil al naturii umane, o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau transistoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu F. Quesnay și A. Smith
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
stare de funcționare datorită unor teorii sau filosofii sociale. Capitalismul în sine nu a fost niciodată o utopie, un vis al umanității sau un program de acțiune"2. Deci asimilarea capitalismului de către o ideologie poate fi periculoasă. Dacă este un dat natural, trăirea capitalismului este firească, cvasi-inconștientă, trimite la normalitate și nu trebuie exploatată ideologic. Lumea capitalistă nu știe că este "capitalistă". În același spirit prezintă capitalismul și Ludwig von Mises. Pentru el, capitalismul este "rezultatul la care au condus eforturile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
spargă toate frontierele și să aspire în magma-i seducătoare deopotrivă teorii științifice, anchete jurnalistice, fapte diverse, viziuni poetice, pasaje diariste, elemente de psihanaliză, sociologie, economie, politică, amestecînd cu voioșie stiluri și mărci pentru a satisface, pînă la urmă, un dat imuabil al naturii umane nevoia de fabulație. Periodic, între o criză și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară) se întreabă de ce citim romane, de ce continuăm să le plebiscităm cu neostoită sete? De ce mai citim Don Quijote sau Codul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întreaga sa armonie muzicală originară. Aceleași considerații se pot aplica autoficțiunii în general, și operelor lui Cioran și Roussy în special. Lucrările sociologului Jean-Claude Kaufmann, între altele, ne permit să deslușim această trăsătură caracteristică a autoficțiunii: identitatea nu este un dat fix, ci un proces contradictoriu alcătuit din identități multiple. Acolo unde autobiografia caută retrospectiv o identitate unificată, autorul de autoficțiune își inventează eu-ri posibile, practică diviziunea sinelui. E un spațiu polifonic în care plenitudinea și înțelegerea de sine incorporează o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
literaturii, făcînd să se clatine înseși noțiunile de realitate, adevăr, sinceritate. Autoficțiunea apare ca subgenul literar cel mai apt să exprime această non fixare a identității, pe care nu o mai percepem ca pe o maladie, ci ca pe un dat structural salutar. Indiscreții "Toute la vérité, rien que la vérité, rien que ma vérité." ("Adevărul, numai adevărul, numai adevărul meu.") De acord, nu e foarte corect politic, pentru că e o parte din 'Cuvîntul înainte' adresat cititorilor de Coralie Trinh-Thi, scriitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
filosofice la nivelul profund al scriiturii. În acest sens putem înțelege, pe de o parte, scriitura la Roland Barthes ca pe un "act de solidaritate istorică" și, pe de altă parte, situarea ei între "limbă și stil". Lexicul este un dat cu care trebuie să lucreze scriitorul; prin procesele de formare a propozițiilor și frazelor va rezulta un text care are drept strat de adâncime scriitura, iar ca strat vizibil, personalizat, stilul. Schimbarea percepției în legătură cu termenul de discurs (sesizată la Gramsci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiectivitatea cunoașterii ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor doi filosofi privind "crizele lumii moderne"/"criza Europei spirituale" (dacă Guénon
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se constituie în relația tensionată cu o lume ostilă ei. Ea nu este un dat, ci rezultatul unei lupte și o distanțare „glo rioasă“ de ispita trăirii, proprie lumii anonime, tehnice a orașului modern. Problema relației dintre trăirea șocului în confruntarea cu lumea urbană și experiența acesteia este pusă de Benjamin, în alte texte, în legătură cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de gest în cazul flaneurului și al „științei locuirii“ (Wissen vom Wohnen) care îl carac terizează? Răspunsul vine prin asimilarea acestei științe cu gestul mesianic al memoriei. A locui înseamnă pentru flaneur a privi lumea urbană nu în ceea ce constituie „datul“ ei nemijlocit, ci în posibilitățile deschise de memoria colectivă. „Recunoașterea“ unui loc este mediată de înscrierea acestuia în ori zontul trecutului: „Er steht vor Notre Dame de Lorette und seine Sohlen erinnern: hier ist die Stelle, wo man ehemals das
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
locală a timpului. Conform mentalităților și cutumelor epocii moderne - păstrate și în perioada interbelică, în pofida valului de emancipare feminină - legăturile dintre partenerii de viață erau bazate nu atât pe egalitate, cât pe ierarhie. Superioritatea masculină a fost considerată drept un dat, un tabu, o realitate maritală implicită. În aceste condiții, putem afirma că tipul tradițional al familiei băcăuane s-a conturat în jurul unui pater familias mai mult sau mai puțin dominant. Acest specific a fost bine conservat, în special în orașele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
calități pentru ca, de la un moment dat, să fim în stare a nu ni le mai distruge singuri" Revenind la tematica bășcăliei despre care ați conferențiat la Pogor, mie nu mi-a fost foarte clar dacă priviți bășcălia ca pe un dat ontologic, ceva "înșurubat" în genă, sau ca pe ceva dobândit. Eu cred că și una și alta. Sigur, este dobândită, fiind în definitiv vorba despre o adaptare la condițiile noastre istorice. În conferință eu pledam pentru bășcălia ca o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
nu poate fi reglementat decât de conștiință: "Deontologia, într-o anumită măsură, ar trebui să se reducă la o conștientizare"163. A conștientiza rolul pe care îl are un jurnalist și efectul pe care îl produce în conștiința oamenilor este datul unei ființe alese care poate practica această meserie aleasă. Perpetuarea vechii idei de atractivitate în defavoarea realului poate duce la afectarea, în timp a unei imagini, respectiv a imaginii religiosului. Nu este puțin lucru ca un hoț să se dea preot
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
încadrat instituțional. Ne este din ce în ce mai greu să ne orientăm într-un univers spiritual pluralist și complex, să găsim o coerență simbolică aspirațiilor noastre religioase. Contrar a ceea ce am fi înclinați să credem la prima vedere, identitatea religioasă nu este un dat ("suntem născuți ortodocși"...), ci se construiește progresiv, fapt ce predispune individul la tot felul de manipulări, inclusiv prin intermediul mass-media, aceasta din urmă alegând întotdeauna calea cea mai ușoară și spectaculoasă de a prezenta religia"7. De aceea, pentru om în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Totuși, după cum arată Georges Gusdorf, reflecția asupra naturii eului nu trebuie considerată un bun câștigat automat; ea apare astfel abia după distincțiile operate de Descartes: "Primatul conștiinței de sine, în centrul unei personalități responabile, nu trebuie să treacă drept un dat imediat al reflecției" (1976, p. 320). Din cauza unor constrângeri de natură mitologica și, mai tarziu, teologica, individul nu este liber să reflecteze asupra propriei naturi decât după ce suflul laic al Renașterii și-a făcut simțită puterea: "Scăpat de sub controlul transcendentei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Exemple: Pare / că studentul este serios. Pare / că greșeala este gravă. „Ridicarea” subiectului: serios. e gravă. Este caracteristic pentru construcțiile cu verbul a părea faptul de a apărea în mai multe variante, determinate de variatele moduri de realizare a impersonalului dat. Spre exemplu: să fie rezolvată problema. Pare / \ că este rezolvată problema. să fie rezolvată problema. Se pare / \ că este rezolvată problema. să fie rezolvată problema. Îmi (îți, îi, ne, vă, le) pare / \ că este rezolvată problema. Problema îmi (îți, îi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
bunăstării (Polizei) și dreptului civil. "Sistemul de necesități" stimulate de societatea civilă în acest sens separă categoric condiția umană de mediul înconjurător natural. Necesitățile se multiplică și se diversifică și arată clar că societatea civilă nu este un substrat, un dat anterior și invariabil al vieții, existînd în afara spațiului și a timpului. Societatea civilă este, din contră, produsul, rezultatul unui proces lung și complex de transformări istorice. "Crearea societății civile este produsul lumii moderne". Dar societatea civilă acesta este al doilea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
aud la geam Cu degetul cum bate. Dar n-a fost el !... Să-l văd venind, Aș mai trăi o viață. E dus, și voi muri dorind Să-l văd o dată-n față. Așa vrea poate Dumnezeu, Așa mi-e datul sorții, Să n-am eu pe băiatul meu La cap, în ceasul morții!” Afară-i vânt și e-nnorat, Și noaptea e târzie; Copilele ți s-au culcat Tu, inimă pustie, Stai tot la vatra-ncet plângând; E dus și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]