1,380 matches
-
o cunoaștem ar fi cuprinsă în "Codexul Rohonczi", o cărticică nedatată și întocmită într-un sistem de scriere necunoscut. În funcție de variantele propuse de cercetători, codicele aparține fie sec. XI-XII (Gheorghe Ciobanu), fie unei perioade ulterioare anului 1529 (fapt evidențiat prin datarea după filigranul imprimat pe hârtie și recunoscut în mod separat de cercetătorii Viorica Enăchiuc și Andrei Vartic).
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
cu o singură streașină din Maramureș. Biserica a fost datată dendrocronologic în 1997. Într-un studiu ulterior Alexandru Baboș a publicat releveele ușii, ferestrei decorate, prestolului și a analizat trăsăturile constructive fundamentale ale lăcașului. Din primele studii s-a înrădăcinat datarea din 1532 făcută de Tit Bud . Datarea s-a datorat probabil citirii greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o citire mai corectă a ei: "văleat 1665". Vechimea lăsată de Tit Bud s-a perpetuat
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a fost datată dendrocronologic în 1997. Într-un studiu ulterior Alexandru Baboș a publicat releveele ușii, ferestrei decorate, prestolului și a analizat trăsăturile constructive fundamentale ale lăcașului. Din primele studii s-a înrădăcinat datarea din 1532 făcută de Tit Bud . Datarea s-a datorat probabil citirii greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o citire mai corectă a ei: "văleat 1665". Vechimea lăsată de Tit Bud s-a perpetuat până la Aurel Bongiu, care a propus citirea
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o citire mai corectă a ei: "văleat 1665". Vechimea lăsată de Tit Bud s-a perpetuat până la Aurel Bongiu, care a propus citirea anului 1667 în inscripția de pe ușă. Datarea dendrocronologică a stabilit în 1997 că biserica de lemn este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul fiind tăiat în iarna dintre anii 1638-1639. Lăcașul a fost cu cea mai mare probabilitate ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate în
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
care a înlocuit-o pe cea veche de lemn. O portiță de lemn pe doi stâlpi, protejată de un mic acoperiș, a fost parțial salvată în muzeul din Sighet. Sculptura ei este asemănătoare celei de la fereastra bisericii, ceea ce sugerează o datare comună cu biserica de lemn, în 1639. În acest caz portița de la cimitirul din Sârbi Susani este cea mai veche păstrată în Maramureș. Cimitirul este azi extins pe ambele părți ale drumului vechi, ce ducea de la Cavnic la Sighet prin
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
secolul al XVI-lea, pereții exteriori ai mai multor biserici din Moldova fiind pictați în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Descoperirea picturii exterioare din vremea lui Ștefan cel Mare la biserica Mănăstirii Voroneț, precum și restaurările picturii interioare, au determinat datarea în secolul al XV-lea a picturii exterioare de la Pătrăuți, aceasta fiind considerată cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova. Pictura interioară este de o înaltă calitate artistică și datează din epoca lui Ștefan cel Mare. În decursul timpului
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
VII Peudo-Dionisie spune că, aflându-se la Heliopolis în timpul crucificării lui Iisus Hristos, a văzut o eclipsă de soare (care, conform calculelor ulterioare, nu putea să aibă loc). Toate aceste lucruri au constituit, pentru câteva secole, temeiul de necontestat al datării lor autentice în timpurile apostolice. Autoritatea lor era una apropiată de cea a scripturilor însele. Pe de altă parte, există argumente, tot textuale, dar mai ales doctrinare, pentru plasarea mult mai târziu a textelor, undeva în secolul V d. Hr
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
care se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea. În 1919 apare un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean Pâclișanu considerând 1679 ca an al edificării, iar protopopul local Petru Florianu a antedatat-o în anul 1675, biserica fiind la origine de rit ortodox și a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și nu
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Vasile cel Mare din strada Polonă. Biserica "Sf. Gheorghe" - Albă din Baia a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 196, având codul de clasificare . Pe această listă este specificată ca perioadă de datare secolele XV și XX. Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
închis într-o mină părăsită din apropierea localității Bogata (aflată în vecinătate), cunoscută sub denumirea de Groapa lui Hârjap (sau Borta lui Hârjap). Cheia cu care a fost încuiată ușa de la gura minei a fost așezată sub altarul Bisericii Albe. Cu privire la datarea Bisericii Albe din Baia există și alte opinii ale specialiștilor. Într-un articol din 1973, Rada Teodoru data biserica din secolul al XVII-lea. Istoricul de artă Nicolae Stoicescu confirmă existența acestor opinii în lucrarea sa ""Repertoriul bibliografic al localităților
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
care l-a ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, considerat o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Țara Românească, cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text în interpretarea Mitropolitului Tit Simedrea este: "„Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în anul al șaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
mai 1991), 1991, p. 157-172 (în colaborare cu Valentin Dergacev). 6.Continuité et restructurations culturelles et ethniques dans le Néo-Énéolithique de la Roumanie, în: Actes du XIIe Congrès Internațional des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, 2, Bratislava, 1993, p. 334-338. 7.Despre datarea sfârșitului lui Decebal și al războaielor daco-romane, în vol. Antichitatea și moștenirea ei spirituală (ed. Tr. Diaconescu, Marius Alexianu), Iași, 1993, p. 331-345. 8.Des tumuli et des incinérations dans l’Âge du Bronze thrace sur le territoire de la Moldavie
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
privind evoluția Hallstattului timpuriu în nordul Moldovei, în Symposia Thracologica, IV, 1986, p. 43-44 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 2.Concepția lui Gheorghe Brătianu despre rolul factorului dacic în etnogeneza românilor, în Symposia Thracologica, VI, 1988, p. 21. 3.Despre datarea sfârșitului lui Decebal și al războaielor daco-romane, în Symposia Thracologica,VII, 1989, p. 331-332. 4.Considerații privind semnificația cuvântului cométai, în Symposia Thracologica,VIII, 1990, p. 153-154 (în colaborare cu M. Vasilescu). 5.Tipologhija i struktura neoliticeskich poselenii Moldavy, în
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
Troianul", cum e numit de localnici, a fost ridicată între malul stâng al Oltului, lângă satul Viespesti (județul Teleorman) și fostul sat Greaca, de către romani, în secolele II—III e.n. Unii specialiști atribuie ridicarea valului lui Augustus, alții împăratului Traian. Datarea valului de pământ "Brazda lui Novac de sud" este încă neclară și mult discutată. Valul nu era păzit cu castre, el constituind, probabil, un simplu obstacol în calea migratorilor care ar fi putut apărea prin surprindere dinspre nord sau est
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
Jos prezintă o volumetrie specifică secolului al XVII-lea. Elementele de arhitectură care o compun, naos, pronaos, altar, pot fi datate intre 1630 - 1650 fiind tipice pentru această perioadă de construcție a bisericilor românești din Transilvania. Argumente istorice probează această datare. In jurul anului 1645 biserica era deja ridicată întrucât Matei Basarab domnul Țării Românești, în cadrul politicii sale de sprijinire a ortodoxismului românesc (la acea data biserica fiind ortodoxă) din Transilvania donează cărți bisericești odoare și odăjdiile indispensabile serviciului religios. Bolțile
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
cimitir indică: ""Ani de la Is Hs 1643"". Este interesantă folosirea mixtă de litere latine și chirilice în această inscripție. Anul 1643 ar putea fi transferat într-o anumită măsură și bisericii, care, prin câteva trăsături vechi, susține o astfel de datare. Dintre trăsăturile vechi întâlnite aici se pot menționa: fereastră cu oblon prins în structura pereților pe latura de nord a navei, piciorul de altar sculptat în formă de potir, lipsa inițială a turnului, tipul simplu de chetoare adeseori închisă cu
Biserica de lemn din Zimbor () [Corola-website/Science/309784_a_311113]
-
lipsa inițială a turnului, tipul simplu de chetoare adeseori închisă cu cep și altele. Există totuși rezervă faptului că în Sălaj s-au păstrat unele trăsături arhaice mai mult decât în alte părți. De aceea este necesara aprofundarea cercetărilor pentru datarea relativă sau certă a bisericii de lemn. Corul din navă este datat de o inscripție pe unul din stâlpii lui de sprijin din anul 1892. Biserică are nevoie de o reparație urgență a acoperișului. În afara trăsăturilor de mare vechime, se
Biserica de lemn din Zimbor () [Corola-website/Science/309784_a_311113]
-
km de Zalău și aparține comunei-martir Treznea. Pentru prima dată, satul Bozna este pomenit în 1619, în lucrarea lui Petri Mor „Szilagy Varmegye Monographia”, sub denumirea de Szent Peterfalva. Pentru prima dată denumirea de Bozna apare în 1733. Inscripția de datare a dispărut odată cu distrugerea părții superioare a ancadramentului intrării. Tradiția orală, dar și elementele constructive și decorul naosului, fac posibilă încadrarea cronologică a acestui lăcaș de cult între sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, biserica
Biserica de lemn din Bozna () [Corola-website/Science/309822_a_311151]
-
unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identității acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu și Radu I. Cercetări recente (inclusiv datarea cu C14 a osemintelor) au dovedit că moartea personajului a survenit cel mai târziu în 1370, prin urmare el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I. De asemenea, se presupune că mormântul a aparținut primei biserici, Argeș I, atestată
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
enigmatice biserici de lemn din Transilvania. Ea are o structură complexă, deosebită de ceea ce cunoaștem în Sălaj, ce amintește de cele mai vechi biserici de lemn din Maramureș cu două poale. Nu mai puțin interesantă este istoria ei. Conform unor datări dendrocronologice preliminare, butea bisericii a fost ridicată inițial în jurul anului 1558, reparată și eventual supraînălțată în jurul anilor 1761 și 1772. Interiorul a fost pictat în 1783. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Racâș
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător („ludi magister”) care trebuie să fi fost cantorul.( Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Urbarii și conscripții, fasc.23, nr.1, fila 53. Datarea registrului ne aparține). 1785: După 5 ani de procese, litigiul pentru biserică, deschis între ortodocși și greco-catolici, s-a soluționat. Prin hotărârea nr.5290-1785, Guberniul Transilvaniei a dat câștig de cauză uniților. Ortodocșii au rămas datori cu taxa de 51
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
construite ori pierderii identității românești a populației. Astfel, în județul Mureș, la finele secolului XX, mai existau doar 70 de biserici de lemn, un număr de 154 de astfel de lăcașuri cât și 25 de mănăstiri și schituri dispărând. Pentru datarea bisericilor de lemn și, mai ales, pentru evidențierea procentului însemnat pe care populația românească l-a avut în zonă, s-au dovedit a fi de un real interes, pentru cercetătorii care s-au aplecat asupra acestui domeniu, conscripțiile întocmite în
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
principală în axul altarului a căzut singură când s-au desfăcut scândurile ce făceau bolta altarului. La fel s-au desprins două travei de împletitură și zidul din pământ, care au căzut spre exterior la încercarea de demontare. Încercările de datare a construcției au rămas doar încercari. În primul rând am avut surpriza să constatăm, săpând pentru îngroparea noilor stâlpi, că biserica de la altar până la poartă este așezată pe un vechi cimitir, posibil neolitic-cultura Gumelnița. S-au găsit vase din ceramică
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
găsite chiar în curtea bisericii, atesta o locuire intensă în sec IX - XIX. În sat s-au găsit urme de locuire din perioada romană. Monedele găsite frecvent în zonă sunt romane, bizantine, turcești și mai puține românești din sec XIX. Datarea elementelor din lemn nu poate fi făcută cu ochiul liber, dar se poate aprecia că nu sunt din sec XX. Comparația cu alte construcții din sat nu arată asemănări, acestea fiind făcute din cărămizi nearse și cu olanele așezate pe
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
fotografice. De-abia Hans Wentzel a pus bazele unei cercetări moderne a ansamblului. Una din primele lucrări care tratează monografic biserica Sf. Dionisiu datează geamurile la sfârșitul secolului al XIII-lea. Această lucrare de doctorat a servit la susținerea unei datări corespunzătoare de către Wentzel în catalogul său de referință despre vitraliile din sud-vestul Germaniei (1958). Wentzel susține în lucrarea sa originea pieselor din diferite ateliere renaniene și datează montarea lor în jurul anului 1300, deși această ipoteză contravenea datării corului în al
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]