1,932 matches
-
telefonul. Și cum se plimba el mai departe, tot mai nervos că nu venea ordinul. „Niciodată nu a avut armata un asemenea elan... Toți nu așteaptă decât un semn ca să ne apărăm teritoriile furate !“ Și pe urmă, când am cântat Deșteaptă-te, române, și am plâns cu toții, a plâns și Muti... Cel mai tare a plâns Larisa, care pe urmă s-a dus să prepare un crușon veritabil... Bietul nenea Jorj ! „Niciodată nu a avut armata un asemenea elan“... Nu știa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întîmplă dacă iese el. Zice că ar trebui să se amîne alegerile pentru la toamnă... Poate pînă atunci se Întîmplă ceva și nu-i lasă la alegeri pe ăștia care au fost În structuri Înainte... Poate pînă atunci se mai deșteaptă lumea și Își dă seama ce dracu’ e FSN-ul ăsta și ce e cu el. — Auzi, dar George ăsta al tău cînd vine pe-aici? A fost mai devreme. Păi și eu unde eram? — Cred că la baie. Să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în care se deșteptase. Își simțea parcă și fața zgâriată. Probabil că se îmbătase criță cu o noapte înainte. Încercă să-și amintească, dar nu izbuti. John Robert se întorcea. Oh, Dumnezeule, oh, Dumnezeule! George hotărî că singurul lucru de care avea acum nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
basma curată. Se bucură de popularitate pentru că oamenilor le plac monștrii. Hitler, Napoleon... Care a fost cel mai îndrăgit dintre regii noștri? Henric al VIII-lea. Dacă George ar da într-adevăr de necaz, s-ar putea să se mai deștepte la realitate. Sau dacă toată lumea s-ar uni împotriva lui și ar face ceva, altceva decât să-și satisfacă meschinăria prin bârfe. Cred că George ar trebui să fie linșat. Și într-o bună zi va fi linșat, dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lor avea o notă ușuratică și dură totodată. Diane învăță un limbaj nou, un nou gen de persiflare care constituia modul lor obișnuit de a comunica. Și învățând-o ce înseamnă ironia, George putea pretinde pe drept cuvânt că-i „deșteptase inteligența“. O bucată de vreme, cu toate că vizitele lui erau sporadice și capricioase, ușurința și calmul relațiilor dintre ei o făcură pe Diane să nutrească visul unei „vieți adevărate“ alături de George. Poate că timpul avea să transforme legătura dintre ei, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în preajma lui, străini înfricoșători, oameni care se aflau foarte aproape de el, acolo unde n-ar fi trebuit să se găsească vreun om. Hoți, polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate că erau doar porumbei. Se deșteptă surprins, așa cum se trezea acum în fiecare dimineață, constatând că nu se afla sus, în propriul lui pat, ci la parter, pe canapeaua lată din salon, unde dormise noapte de noapte de când plecase Stella sau se internase în spital, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
public. Își depozitase aici și câteva obiecte, printre care niște ornamente și un tablou. Bucătăria căpătase un aspect haotic, bucătăria unui holtei. George avea senzația că se instalase sau campase, ca pe vremuri, în acele „camere de închiriat mobilate“. Se deștepta de fiecare dată cu sentimentul că se află într-un loc străin. Dar era conștient și de prezența Stellei, de lumea Stellei, de existența ei; conștiința, gândurile ei persistau. Doamne, cât era de vie! În timp ce zăcea întins, pândind glasurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încrețea nasul. Dacă l-ar fi găsit pe George îngropat, cu siguranță că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase un vechi simțământ că George era primejdios pentru Adam. Așa încât îl mârâise (ceea ce iarăși i se întâmpla foarte rar) și apoi, satisfăcut de asemenea performanță, o luase la fugă cât îl țineau picioarele, îndărăt spre stăpânul lui. Adam, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pericol să fie văzut de altcineva decât de colosalul om care dormea. Se gândi să închidă ușa dublă a băii, ca să mai înăbușe zgomotul insistent, dar se răzgândi repede, temându-se că o bruscă schimbare a vibrațiilor l-ar putea deștepta pe cel adormit. Intră în baie și contemplă mica scenă exotică, familiară, întrucât în trecut, în vremurile lui mai bune, își oferise și el plăcerea apelor în intimitate. Robinetele își revărsau cu o violență agresivă jeturile groase, iar apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oboseală, și se instală pe promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o observase) și dispărând pe ușa ce ducea la Baptisteriu. Erau ceasurile de prezență redusă la Institut și nimeni nu-l văzuse pe George furișându-se muțește, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simți deprimat echivalează cu credința, și violența, și sinuciderea... Atunci George crede în Dumnezeu. Îngenunchează și descarcă-ți povara. Asta sună ca un refren de cântec pop. Vi se pare că George crede în Dumnezeu? Nu știu. Dar tu crezi. Deșteaptă-te! Inventează ceva! Întreprinde o acțiune. Du-te și fă-i o vizită domnișoarei Dunbury. Ce mai face, biata de ea? Bolnavă. Singură. N-o să vrea să mă vadă, mă disprețuiește. Aș dori ca dumneavoastră să-l vizitați pe George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării zăngăniră, acompaniindu-l parcă. Mai târziu s-a spus că glasul lui a putut fi auzit până la Blanch Cottages și în Druidsdale. Dar asta, fără îndoială, a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Brian își luau micul dejun în bucătăria de la Como. Brian bodogănea furios pentru că era luni dimineața și pentru că, peste noapte, Gabriel, întinzând mâna ca să-și ia paharul cu apă de pe noptieră, ciocnise cu verigheta marginea de sticlă și-l deșteptase din somn, iar după aceea nu mai putuse adormi la loc. Așezat pe un scaun într-un colț, Adam îl ținea pe Zet pe genunchi și-i murmura ceva inaudibil. Era un ritual care se repeta dimineață de dimineață. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până la glezne și îmbrăcată într-un fel de cămașă albă. Părea a nu fi în stare să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cearșafuri de o albeață sclipitoare. Intră, dădu cuvertura la o parte și se culcă. Adormi pe loc, cufundându-se în cel mai înviorător somn pe care-l cunoscuse vreodată. Și în timp ce dormea, pogorâră asupră-i înțelepciunea și viziunea clară. Se deșteptă, știind exact ce are de făcut, și porni direct spre Hare Lane. Tom împinse poarta din spate a grădinii Belmont; Hattie intră și Tom o urmă. Hattie îi spuse: — Nu am cheile. — Nu-ți face griji, reușesc eu să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George se simțea cotropit de o slăbiciune în care se amesteca însă și o grabă febrilă. Respirația îi devenise audibilă, într-un curent de „oh, oh, oh“ expirate înăbușit. Părea să nu se mai sinchiseacă dacă John Robert se va deștepta sau nu. Partea mecanică a operației, necesitatea absolută a acțiunii pe care o împlinea îl absorbeau în întregime. Picioarele i se înmuiaseră, genunchii păreau să i se dizolve, de parcă-l toropise dorința sexuală. Împinse capul patului prin ușile deschise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ziua ceea. Și a fost foarte mare bucurie”. Această mărturisire ne amintește de ceea ce ne spune textul Dtr 2Reg 23,22 cu privire la Paștele celebrat în timpul lui Iosia; prin aceasta se încearcă nu doar sublinierea importanței evenimentului, ci mai ales să deștepte în cel care ascultă sentimentul că se află în fața unui rit celebrat din vechime, în preistorie, dar care, dintr-un motiv anume (probabil pentru că poporul a fost păcătos), a fost lăsat deoparte pentru ca în final să fie reluat. Evident, nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
odată cu adoptarea Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice, apoi datorită preocupărilor lui Ion Kalinderu, prin apariția în anul 1913 a Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor istorice, își precizează scopul: acela "de a îngriji muzeele și monumentele [...] de a deștepta și răspîndi în public simțul și priceperea pentru valorile istorice și artistice ale vechilor monumente"49. Din nefericire, societatea românească a fost și continuă să fie puternic marcată de fluxul neiertător al "inițiativelor argumentate" prin necesitatea dezvoltării în condițiile economiei
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
avea să aprecieze această realitate în urma unei vizite la Muzeul Satului: "E un lucru pe care îl văd pentru întîia oară, cu toate că am călătorit mult. Opera d-voastră, admirabilă prin ideea ei fundamentală, produce o impresie adîncă asupra vizitatorului și deșteaptă în el aspirații mari și nobile"58. Din nefericire proiectul gustian a fost parțial abandonat. În anul 1938, Lucian Blaga, referindu-se la situația muzeelor din România, reproșa acestora că "oferă cultură sub formă de conserve"59, iar N. Iorga
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
mai pe ocolite. Cea mai grăitoare, fie și numai sub aspect sentimental, pare a fi cea a reginei Maria. Ființă sensibilă și demnă, cu suflet delicat, ea consemna în filele de jurnal, în ziua de 27 august 1916: „M-am deșteptat azi dimineață, știind ceea ce se va întâmpla. O știam de mai multe săptămâni, eram una din puținii care o știuseră. Purtasem cu mine teribilul secret fără a vorbi de el, întrucât ceilalți nu trebuiau să afle. Râsesem și făcusem planuri
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
dincolo de lac." Și au plecat. 23. Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stîrnit un așa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24. Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: "Învățătorule, Învățătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște. 25. Apoi a zis ucenicilor Săi: Unde vă este credința?" Plini de spaimă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie, 31. care se arătaseră în slavă, și vorbeau despre sfîrșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. 32. Petru și tovarășii lui erau îngreuiați de somn, dar, cînd s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33. În clipa cînd se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să fim aici, să facem trei colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de “Institutul Notre Dame de Sion”, fiule? ― Tare mă tem că tocmai despre acest institut este vorba. Și acolo se făcea carte, părinte! ― Și ce mai spune profesorul Ioan Vlăducă? “În același timp organele oficiale ale guvernului, au început,... să deștepte în noi ură și dispreț față de coreligionarii noștri din Rusia și de Biserica greacă din Constantinopole, mama noastră obștească”. ― Se pare că acest domn profesor ne confundă cu unii la care învățătura lui Hristos a ajuns grație grecimii. Ar cam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
anotimpuri. Să fie vorba despre casa mea sau a ta? * Și astăzi încă ne mirăm de înțelepciunea anticilor și nu mai încetăm a face referiri la mitologiile lor. * Omul a fost înțelept încă de la începutul tuturor începuturilor, pentru că toți ne deșteptăm, ca dintr-o beție, în fața tragicului nostru destin. N-a fost nevoie să treacă două milenii. * În memorie ne rămân întâmplările mai de seamă. Unele ne lasă un gust amar, altele o undă de melancolie sau regret. Reamintindu-ni-le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
nu e o cunoștință dubioasă, cum spui tu. Și al doilea, nu puteam să întorc spatele așa, tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate). ― Să-l ia dracu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]