1,962 matches
-
bătrâneții. Pe vremuri eram un călător bine dispus, dar acum, când mă duc la culcare Într‑un loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
suferea? Asta se numește criogenie. - Spune‑mi clar ce vrei de la mine. Nu are rost să ghicesc. Ce‑i În mintea ta? Când ai vrea să mă Îngheți? - Chiar acum. Mai târziu am s‑o fac și eu. Ne vom deștepta Împreună În secolul douăzeci și doi. Reflexii cenușii și luciul plăcilor de marmură erau menite să te convingă de perena stabilitate a dolarului. Dar marmura era totodată și fațada unui depozit de păstrare la rece - sau a unei cripte. Curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Emil Boc, care a făcut atâtea nemernicii de când conduce Guvernul României și-o fi adus aminte că este ardelean și, cel puțin teoretic, cunoaște prin câte au trecut românii ardeleni, între care și proprii săi părinți! Oare când se vor deștepta și românii aceștia odată ca să voteze în așa fel încât să se poată face guvernul și fără pacostea udemeristă? La cât suntem noi de deștepți la urne, se pare că niciodată. Păcat, mare păcat! Tagma urgisită O are de câte ori am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
independența ei înăscute. Era inteligentă și plină de viață iar el avea obligația s-o ajute să-și facă o carieră. Se întrebase, în lungile zile de singurătate, cum de nu văzuse toate astea până acum. Era fericit că se deșteptase, înainte de a fi prea târziu. Faptul că Luana își strângea lucrurile, fără să-l privească, fără nici un cuvânt, uitând cu desăvârșire de importanța zilei, îi dărâma toate planurile. Se uita la ea prostit, neștiind ce să spună. Cu sufletul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot bronzul de California, iar pe sub ochi avea cearcăne mari și adâncite. Clătină din cap. Nu. Doar un bilețel. Nimic altceva. Îi povestise despre asta la telefon și acum i-l înmână. Adormise de-abia spre zori, iar când se deșteptase, câteva ore mai târziu, Nieve dispăruse, lăsând doar biletul pe pernă lângă el. Scria, pe scurt, că simțea nevoia să fie singură și că înțelegea că totul se sfârșise între ei. Îi dorea să aibă norocul de a-și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lampă. — Stăpâne? strigă Hiyoshi, așezându-se respectuos pe verandă. Nu primi nici un răspuns, dar simți că erau treji și Sutejiro, și soția lui. — Doamnă? — Cine e? Întrebă nevasta lui Sutejiro, cu voce tremurătoare. Unul dintre ei se trezise și Îl deșteptase și pe celălalt, căci, cu un moment În urmă, se auzise un ușor foșnet și sunet de glasuri. Gândindu-se că-i atacau bandiții, amândoi Închiseseră ochii de frică. Hiyoshi deschise ușa glisantă și Înaintă, În genunchi. Sutejiro și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fiecare dată pe verandă pentru a spune: — Mai durează puțin. Și raporta cum Înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate, cu brațele și picioarele Întinse. Shinshichi, obosit și el după emoțiile din ajun, ațipi și el, În cele din urmă. Îi deșteptă glasului unui străjer, care striga: A scăpat! Stăpâne Shinshichi! A evadat! Vino numaidecât! Shinshichi alergă În grădină, desculț. — Nepotul seniorului a ucis doi paznici și a fugit! Chipul omului avea exact culoarea lutului. Shinshichi alergă Împreună cu străjerul, strigând Înapoi, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dosul mâinilor. Purta sandale de paie direct pe picioarele goale. Era la vârsta adolescenței. Zăcea pe spate sub cerul liber, cu roua nopții pe gene și pe sprâncene. Părea complet Împăcat cu lumea. — Mă, n-auzi?, Încercă soldatul să-l deștepte, dar, cum omul nu dădu nici un răspuns, Îl bătu ușurel cu coada lăncii În piept, strigând din nou. Tu de colo, trezește-te! Hiyoshi deschise ochii, Înhăță coada lăncii, cu un strigăt, și-l fixă cu privirea pe soldat. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rușine reputația marțială a clanului Takeda și pentru a fi luați În râs mai târziu. Ajunseseră atât de departe, dar, În cele din urmă, amândoi generalii Își retraseră trupele. Înăuntru, când auzi glasul aghiotantului său pătrunzându-i somnul, Ieyasu se deșteptă cu o tresărire. — N-am murit! strigă el, sărind În sus de bucurie. Și trimise imediat trupe În urmărirea inamicului. Așa cum era de așteptat, Yamagata și Baba nu-și pierdură capetele În confuzia creată, ci organizară rezistența, aprinseră focuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici un rost. Nu va accepta niciodată un astfel de interogatoriu - numai mesaje scrise și curieri, Îi spuse Araki Murashige lui Nobunaga. Hosokawa Fujitaka, care i se alăturase și el lui Nobunaga, adăugă: — Cred că degeaba nădăjduim că shogunului se va deștepta Înainte de a cădea. Nobunaga Încuviință. Părea să Înțeleagă prea bine. Dar aici n-avea să fie necesară folosirea drasticei violențe pe care o Întrebuințase la Muntele Hiei; și nici un era un strateg atât de slab Încât să folosească de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu roșul norilor de dimineață, dar, spre cer, Încă nu se Înălțau flăcări sau fum. Nobunaga se trezi cu o tresărire, fără nici un motiv anume. După o noapte de somn bun, dimineața se scula singur. Încă din copilărie, Întotdeauna se deșteptase În zori, oricât de târziu s-ar fi culcat. Se trezea - sau, mai bine zis, deși Încă nu era pe deplin conștient și mai avea capul pe pernă, Îl Încerca o stare stranie. Era o stare Între vis și veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați În mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent Înaintau, când porniră În susul pantei, caii Începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se Întâmpla acest lucru, Mitsuhide și partizanii săi Își potoleau, În grabă, caii. După Îngrozitoarea Înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară În direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați În jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și Încă roșii de nesomn. Chiar Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a doua zi, Genba se culcase devreme. Soldații săi dormeau deja și ei. Era aproape Ora Mistrețului, când Genba se ridică În capul oaselor, trezit din somnul său ușor. — Tsushima! strigă el. Osaki Tsushima dormea În apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja În fața lui, strângând În mână o lance pe care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe de tine.] 270 Cîndva născută pentru înveselirea și-amuzarea26 Omului, acum născută toate Puterile să-i sorbi?" Am auzit răsunătoarea mare, glasul l-am auzit tot mai incet, Glasul veni și s-a fost dus precum o reverie: m-am deșteptat în dulcea-mi fericire." Apoi Los pe Pămînt o aruncắ; trecuse mult pînă ce reveni la viață. El răspunse, mai mult întunecîndu-se, cu indignare-ascunsă-n zîmbete: 275 "Eu nu mor, Enitharmon, desi îți cînți cîntul de Moarte, Nici nu mă chinui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Veci: "Omul cel Veșnic plîns-a în sfîntul cort: Fratele nostru-n Veșnicie, Albion însuși, pe care il iubești, a plîns în suferință; familia-i Dormea în jur pe dealuri și văiugi pe-ale iubirii sale-ntinderi. Dar Urizen se deștepta, si Lúvah se trezi, și unul altuia vorbiră: 480 "Luváh", spuse Prințul Luminii, "privește-ai noștri fii și fiice Pe paturi odihnind; lasă-i să doarmă mai departe; singur pornește tu Spre-Împărăția ce-o dorești, unde în Măreție și Putere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin portale ale creierului rămînînd, 490 Îmi așeza-voi sceptrul peste Ierusalim, Emanația, Pește toți fiii ei, și peste fiii tăi, O Lúvah, si peste-ai mei Pînă ce zorile a-i deștepta se vor fi-obișnuit; apoi trîmbița mea puternic răsunînd, Răpită-n depărtări în noapte; porunca-mi strașnica va fi păzita, Căci mi-am pus străji la posturi 44; fiecare-al zecelea om 495 E cumpărat și e vîndut, și-n noapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Veci, Fiindcă-atunci cînd prăbușitu-s-a Luváh, el însuși lua vesmintele de sînge Că nu cumva să înceteze starea ce se numeste Lúvah; și Viziunea cea Divină 265 Umblat-a-n hainele de sînge pînă cînd cel care dormea s-a deșteptat. Astfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis87. Și fiecare își lua locul și se porni la drum cu-ndurerare și cu grijă. Numărate toate în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
morți mai fericiți. E lesne să te veselești în corturile abundentei: Acestfel aș putea să cînt și să mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mînie se revărsa-vor fioros din tolba-i de cleștar". Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tînăr Oftînd, urlînd și din adîncuri suspinînd; pentru că el mînia să și-o piardă Și cu această pe șine să se piardă în blîndețe, ea focurile-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă deasupra Muntelui care se năruie, o clipă-n juru-i E Tăcere, apoi uluitoare groază din Centru răbufnește, Înflăcărații cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
binecuvîntat neprihănitul chip! 230 Se ferește Enion de revenii tăi ochi albaștri? Nu fi încredințat că aerul știe această, sau roua care cade." Tharmas răspunse: "O Vala, cîndva trăit-am într-o grădină a-ncîntării; Pe Enion în zorii zorilor am deșteptat-o, și printre meri S-a depărtat; toată grădină încîntării 235 Naintea ochilor că o visare îmi pluti. Mers-am să caut pașii Enionei în grădini, si umbrele mă-nconjurară Și într-o lume-a apei și-a durerii închisu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aleargă chiar, picioarele-i sînt aripate, pe vîrfurile firelor de iarbă ce se pleacă, Veșmintele-i se veselesc în vîntul gureș și părul sau cu roua scînteiază. Răspunse astfel: "Al cui e glasu-acesta, în glasul aerului hrănitor, În spiritul dimineții, deșteptînd sufletul din patul sau de iarbă? 395 Unde hălăduiești? căci tu ești cel pe care-l caut, și tu de n-ai fi fost Pesemne că aș fi dormit pe Veci, și nici n-aș fi simțit a dimineții tale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]