1,200 matches
-
dat totul. Câți se pot lăuda oare cu asta ? Câți riscă măcar o dată, d-apoi până la capăt ? Pentru ceea ce inima lor țipă. Nu sunt un fricos, am stat aici, în fața foametei, a umilinței, a disprețului și a urii, învăluit în decadența mize- riei umane. Nu am fugit nicăieri. Decât o viață ascuns și rupt pentru totdeauna de rădăcinile mele, mai bine una în agonie și uitare. — A venit în sfârșit timpul, prietene ? — Cred că da, suspină Cristi. Ce mai e de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
închid cu lacăte pentru a preaslăvi mediocritatea. Ce mai am eu de făcut într-o astfel de lume care acceptă așa ceva ? Am ales să lupt, dar nu mai am pentru ce și pentru cine. Sunt bleste- mat să văd această decadență, impotent. Este poate prețul succesului pe care l-am avut. Este poate felul lui Dumnezeu de a-mi arăta ambele fețe ale lumii și de a-mi da o lecție. Pedeapsa pentru că am crezut prea mult în oameni. Următoarea zi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
25 iulie 1938. Paginile 285- 286 - amintire a lui Petre Gusti. Pagina 289 - citat din Nicu Teodorescu, Ultimul trubadur (Editura Opinia, 1997). Pagina 308 - din poezia „Frig“, de Radu Gyr. Pagina 354 - editorial din presa vremii (1948-1949) : „De la glorie la decadență nu-i decât un singur pas“. Citatele din Cristian Vasile reprezintă mărturisirile sale dintr-un interviu acordat muzicologului și scriitorului Nicu Teodorescu, în anii ’70, la Sibiu, publicat apoi în cartea biografică Ultimul trubadur (Editura Opinia, 1997). Mai multe detalii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cea de mijloc, burgheză, dar și cea declarată ca propria lor clasă, cea muncitorească. (Parțial „lichidată”, la modul „benefic”, adică Încărcată de privilegii de capitalismul post-industrial, care În acest fel și-a „amânat” sorocul, ce pare, unora, inevitabil. Dar... există decadențe care durează secole!...Ă Și va trebui Încă o dată, ca În vremurile de „restriște”, noi, specialiștii unui domeniu sau cei care purtăm În inimi, ca o cicatrice, „iubirea de moșie”, să ne retragem În cochiliile noastre, să pășim, ca „altădată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci pur și simplu pentru că nu le cunosc, nu le posedă; arta romanului clasic, realist, iscată și dusă la culme În secolul al XIX-lea de scriitori francezi și ruși mai ales, se află azi În plină deriziune și, probabil, decadență. Dar nu și necesitatea ei, publicul larg și instruit caută În continuare romanul, gen major și apt de a exprima nu numai stări fizice sau psihologice, dar și idei abstracte și simboluri, necesare Înțelegerii existenței și a ființei. 12 „- Ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În zorii secolului XXI și ai unui alt mileniu, „cufundați” Într-un „vas social” În care ard și se amalgamează elemente atât de disparate, de eterogene și de antagonice? Să fie oare aceasta debutul unei unificări planetare sau... forme ale decadenței, epuizarea tuturor formelor și modurilor pe care geniul uman le-a creat, altfel eficiente, productive, dovadă durata lor În timp și rezistența milenară a unor „principii” care le definesc?! Nu, dle Marx, nu numai că nu ne putem „despărți râzând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
XX, În care Apusul, matrice majoră a modernității literelor și ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare, nemaipomenita carieră a suprarealismului - căruia acum i se adaugă și „moda postmodernismului” - nu e un semn al acelei „decadențe” pe care o anunța deja Nietzsche? Ca și alții, sceptici de ocazie, dar și buni observatori ai timpului!...Ă Dar nu numai norocul de a mă fi născut Într-o țară care, din diferite motive, arată o enormă vitalitate a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai mult” decât un „instinct al dominării”, este puterea, forța de creație! Prin această „forță”, Nietzsche crede a dărui omului și umanului adevăratul său ax de existență, de diferențiere și, mai ales, Îi dăruiește viitor!, atunci când, după cum o spune, semnele decadenței se află pe toate drumurile. (Odată, dacă o să mai am „timp”, mă va atrage un text de comentarii despre ce Înțelege Nietzsche prin „decadență” - sau ce Înțelege autorul care sunt și, mai ales, acolo unde complicitatea mea cu marele Maestru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ax de existență, de diferențiere și, mai ales, Îi dăruiește viitor!, atunci când, după cum o spune, semnele decadenței se află pe toate drumurile. (Odată, dacă o să mai am „timp”, mă va atrage un text de comentarii despre ce Înțelege Nietzsche prin „decadență” - sau ce Înțelege autorul care sunt și, mai ales, acolo unde complicitatea mea cu marele Maestru este desăvârșită!Ă Astfel, pentru a glumi Într-un fel, eu și „umbra mea invizibilă”, propria și exacerbata mea sensibilitate, ne-am plimbat „prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Te imiți de minune pe tine însuți“ - va declanșa acest proces, în același timp mi-am dat seama că era nevoie de mai mult decât de o salbă de cuvinte pentru a face curățenie și a scăpa de dezordinea și decadența care mă înconjurau. Însă începutul putea rămâne. :::::::::: Când eram student la Camden College în New Hampshire, urmam un curs pentru a deprinde cum se scrie un roman și în iarna lui 1983 am produs un manuscris care în cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și tot aș fi primit un avans uriaș și o copioasă doză de publicitate. Și cartea asta a fost un bestseller, dar nu la fel de mare ca Mai puțin decât zero, deși presa devenise și mai fascinată de mine și de decadența descrisă în roman și de maniera în care oglindea stilul meu fățiș de viață, ca de altfel și deceniul căruia îi eram cu toții prizonieri. Romanul mi-a întărit autoritatea de purtător de cuvânt prin excelență al acestei generații, iar faima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
azi sau „oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul unei „alte” viziuni despre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pretextului biografic”, invocând acest substantiv care de aproape două secole face o atât de mare „carieră”, cuvântul „carieră”, ce însoțește întreaga, lunga și glorioasa - dar și plină de eșecuri! - naștere, maturizare, împlinire și, dacă e să-l credem pe Marx, decadență a burgheziei, vreau să mă opresc asupra acestui „fenomen”, „proces”, „eveniment”, element esențial al mentalității moderne care e succesul sau „cariera”. Evident, succesul, element tipic al burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca o formă a evoluției a „perfecționării”, echivalează pur și simplu cu o stagnare. Și, orice om de bun-simț poate să-ți confirme, stagnarea e mai mult decât o arată cuvântul; stagnarea, în dinamica socială sau a muncii, este regresiune, decadență. Și-atunci, la modul paradoxal, dacă o lege a individului - mai bine zis, a individualității! - poate „explica”, lumina, clarifica obscura lege a mișcării materiei în istoricitatea ei cosmică - și idealiștii romantici germani din școala kantiană gândeau astfel, începând cu Fichte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă, dar și din conducerea Uniunii, scriitorii l-au pierdut, iar revistele, mândrele reviste literare au fost îngrămădite în câteva cămăruțe din Casa Scânteii, fără un gest de protest - o, decadența Uniunii a fost precedată de multe asemenea acte abuzive ale partidului!Ă, Geo, vrând să apese tonul sau să-și facă remarcată „autoritatea”, a aruncat, total stângaci, cuvântul „muncă”. Îmi reproșa că „nu muncesc”, or, „aici, la revistă, îmi pare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi, după ce ai fost, poate inspira multe resentimente. Compatrioții tăi nu cultivă nici autoritatea, nici căința (în care noi excelăm, ba chiar un pic prea mult). Departe de ei ideea de a căuta ce anume responsabilități le revin în această decadență. Dacă totul e complot, e suficient să te văicărești ca eternă victimă a occidentalilor cei răi, pentru că locul bun e astăzi cel rău. Cea de-a treia boală cronică, onoarea de grup, atacată prin firea lucrurilor întoteauna ești atacat la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o furculiță de argint. De data aceasta este vorba de promotori imobiliari. Parcarea acoperită de fin pietriș calcaros a casei este plină de mașini nemțești de mare litraj. Într-un fel, Madame De Launay își vinde scump rafinamentul produs de decadență, boală, degenerare biologică (arăta într-adevăr groaznic, părea să aibă sângele subțiat, iar soțul nu avea snagă.) Primesc bacșiș, o nimica toată... Nimic neobișnuit, mi se plătesc serviciile, dar de data aceasta a fost altfel. Parcă mai umilitor decât altădată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imagina felul în care gândea Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul.“ (Gazeta literară, iunie 1958) Tinerețe fără conștiință: Titus Popovici (nota V. I.) „Ca scriitor datorez literaturii sovietice orientarea spre viață, disprețul pentru sterilitatea, singurătatea, necomunicarea pe care cultura în decadență a burgheziei încearcă să le întindă ca pe o molimă de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate pe exploatare, asupra lumii întregi, voind să creeze impresia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
modești și pasionați slujitori ai poporului, ea ne învață să oglindim la un înalt nivel artistic viața nouă a poporului, ea ne învață, în sfârșit, să fim intransigenți față de rămășițele culturii și ideologiei burgheze amorale și putrede, împotriva marasmului și decadenței artei occidentale.“ („Literatura realismului socialist, prieten scump“, Glasul Roșu, 18 octombrie 1959) „Țara mea cu sufletul torid, Neclintită-n piatră, demnă pe pământ, Porțile vieții largi ți se deschid, Cu partidu-n frunte, mândră, eu te cânt!“ („Țara mea“, Informația Bucureștiului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bunul mers al învățământului ar trebui să ia în seamă cuvintele lui Jan Amos Comenius, spuse acum aproape o jumătate de mileniu în cartea sa de căpătâi Didactica magna: „Nu se află alt mijloc mai puternic sub soare pentru înlăturarea decadenței omenești decât o bună educație a tinerimii”. Și această bună educație să se realizeze în școli pe care el le numea temple ale umanității și, adăugăm noi, de către familie, instituțiile culturale, artistice, civice, religioase, organizații non-guvernamentale, mass-media, adică de către întreaga
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a cărui operă găsește Vasile Fetescu motto-ul cărții („Buna creștere a tineretului este garanția cea mai sigură a fericirii unui stat”), a marelui pedagog ceh J.A. Comenius („Nu se află alt mijloc mai puternic sub soare pentru înlăturarea decadenței omenești decât o bună educație a tinerimii.”) sau a marelui nostru cărturar N. Iorga, din ale cărui scrieri selectează motto-ul unuia dintre texte („Școala cea mai bună este aceea în care înveți, înainte de toate a învăța.”) Mistral, poetul francez
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la Universitatea din Capitală; mai activează încă zece ani. Migrația ieșenilor spre București, motiv de meditație, era urmarea marii crize economice dintre anii 1929-1933. "Iașul credea el nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta". Avocații Ionel Teodoreanu și Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat toată existența unui Herovanu introspectiv și întrebător, integrându-l în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ieșenilor spre București, motiv de meditație, era urmarea marii crize economice dintre anii 1929-1933. "Iașul credea el nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta". Avocații Ionel Teodoreanu și Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat toată existența unui Herovanu introspectiv și întrebător, integrându-l în profunzimile a ceea ce s-ar înțelege prin sintagma clasicism moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a realizat, căci a realizat progrese apreciabile... (S-ar fi putut altfel?) În rău, dacă avem însă în vedere condițiile în care s-au realizat acele progrese și rezultatele lor, cum și alte multe lucruri în care se reflectă fatala decadență a acestui oraș nefericit. Un singur lucru a rămas neschimbat până azi și va rămâne încă: înfățișarea totală, panoramică, a orașului, frumusețea poziției sale, a naturii care îl înconjoară, a peisagiului său, a luminei sale; frumusețe caldă, vie, inalterabilă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]