1,232 matches
-
singur cu gândurile sale despre casă și cei dragi, pe care era posibil să nu-i mai revadă niciodată. Când am ajuns la Colombia Haus, ne-am dat jos din camionete. Se putea auzi zgomotul făcut de un avion care decola de pe pista din Tempelhof, din apropiere, și când a trecut pe deasupra zidurilor troiene cenușii ale vechii Închisori militare, ne-am uitat toți ca unul În sus, fiecare dintre noi dorindu-și să se fi numărat printre pasageri. — Mișcați-vă, pocitanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a luat el mașina de cusut. Avură timp să-și povestească multe și să se Îmbete zdravăn cu muscat, În timp ce lingurița copilului se mai Înfifgea din când În când În felia de tort, atunci când nu se uita la avioanele care decolau și aterizau pe pistă. Comandorul se făcuse criță, prinsese un curaj monstruos și Îi luă pe amândoi cu o Tatră neagră spre Parcul 23 August ca să sară ei cu parașuta, pe pariu. Îl căutară pe paznicul turnului abia dat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
parte la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia. Un grup de pionieri a oferit cu dragoste și stimă tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu buchete de flori. La ora 10, 30 aeronava prezidențială a decolat de pe Aeroportul Otopeni, Îndreptându-se spre Budapesta ... De ce nu cade odată și aeronava asta prezidențială... Povestea cu supraviețuitorul unei catastrofe rămas singur pe lume: O planetă moartă cu un singur cetățean. Hotărârea să se sinucidă. Se aruncă de la etaj. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nimeni nu mai poate oferi soluții, ci doar minime reparații parțiale. Bunăoară, se întreba el, cum de n-a înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când au făcut parașutism în Cambodgia? Aventura din Cambodgia fusese cu adevărat una deosebită. Decolaseră cu un Antonov vechi, creat de Samuel cam la repezeală, și, înainte de a se arunca în gol de la două mii de metri înălțime, priviseră pădurile și plantațiile de orezprin trapa deschisă a fuselajului; din cauza curentului, pielea de pe obrajii Margaretei fremăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cea de dinăuntru. Ce să caut la film ? Nu am altă soluție, trebuie să merg până la capătul lumii de dinăutru. Trebuie să văd unde duce și ce e dincolo de ea. Trebuie să văd ce e dincolo de eschimosul meu. Avionul a decolat. Azi nu mergem la film. — Puvirnituq înseamnă „locul unde miroase a hoit“, ne lămurește Tukalaq, aruncând sclipiri ghidușe cu ochii ce-i râd perpetuu. Nu e un nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peste două zile... Așa că ajungem În seara sâmbetei precedente, 20 iulie 1974. O noapte plină de plecări și de planuri secrete. În primele ore ale dimineții de duminică (care În Michigan era Încă sâmbătă seara) avioanele cu reacție turcești au decolat de la unitățile de pe continent. Se Îndreptau spre sud, peste Marea Mediterană, către insula Cipru. În miturile antice zeii care Îi protejau pe muritori Îi ascundeau adesea. Afrodita l-a făcut o dată dispărut pe Paris, salvându-l de la o moarte sigură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te mai gândești. Mișcă-ți fundul Încoace, o să ne distrăm. Desert Rose fredonă vesel: — Lasă gerul iernii, vino cu mine la soare! Suna prea tentant. 3 Desert Rosetc "3 Desert Rose" Când soarele se ridica la orizont a doua zi, decola și avionul lui Kitty. Nu se Îndrepta spre casă, ci spre L.A. Nu luase cu ea nici una dintre cutiile mari, voia să călătorească fără prea mult bagaj, avea o singură geantă. Își lăsase chiar și laptopul acasă. Nu văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voi ceva, sunați-mă când vă Întoarceți. Diane plecă, iar Kitty și Desert Rose se treziră În mijlocul autostrăzii, fără să zărească urmă de taxi prin zonă. — Cât e ceasul? Întrebă Kitty, care nu purta niciodată așa ceva. — E 7:15, avionul decolează În 45 de minute. Hai să căutăm un magazin, să cumpărăm o pungă cu gheață. Desert Rose scoase o oglindă din geantă și Își cercetă neliniștită fruntea. — Da, exact asta Îmi doream, jumătate de oră cu o pungă cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-și Îngăima dorința. Nu vă supărați, puteți schimba muzica? Sinatra e minunat, dar prea lacrimogen, nu mă regăsesc. 19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vesttc "19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vest" Când avionul decolă În noaptea aceea, Kitty simți că i se Întoarce stomacul pe dos, de parcă făcea bungee jumping. Călătoria ei În L.A. se Încheia; Începea călătoria departe de Matthew. Însă avea sentimentul că vor fi din nou Împreună. Peste o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să lupte, făcând spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul unui ochi de nea. Când, în sfârșit, avionul a decolat cu o zdruncinătură care ne-a trezit pe toți din toropeală, a trebuit să mai așteptăm două ore trenul înzăpezit spre Lucerna. Până la urmă am ajuns cu un taxi până la hotelul Wilden Mann, la care trăgeam de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
casa lor? în cele din urmă inspectorul Flint îi lăsase să plece. — O să ne revedem atunci când acuzațiile vor fi formulate în mod adecvat, le spusese el îndârjit. Soții Pringsheim se duseră pe Rossiter Grove și începură să-și facă bagajele. Decolară de pe aeroportul Heathrow a doua zi dimineața. 21 Directorul stătea în spatele biroului său, se uita la Wilt și nu-i venea să creadă. — Promovare? întrebă el. Te-am auzit cumva pomenind cuvântul „promovare”? — Da, m-ați auzit, îi răspunse Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Yves Clos și Amed Habaja dădură de căldura înăbușitoare a deșertului și de figura gânditoare a lui Nené Dupré, care aștepta la umbra unui salcâm. — Ce-a spus? întrebă nerăbdător. — Să încarci toate lucrurile de care ai nevoie și să decolezi în zori. — Și ce-a mai spus? Să încercăm să câștigăm timp, răspunse egipteanul zâmbind ironic, în timp ce se urca într-o mașină care-l aștepta. Mă duc să văd dacă-l conving pe șeful cel bătrân, dar țineți minte ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din nou slujba asta... Era încă noapte când Nené Dupré puse în mișcare elicea, se asigură că încărcătura era bine stivuită, bău până la fund o ceașcă de cafea caldă și tare și, legându-și centura de siguranță, se pregăti să decoleze. Nu avea nevoie de lumină, indiferent de direcția în care trebuia să zboare deasupra nemărginitei întinderi sahariene, unde știa că nu va da pe negândite de vreun teren accidentat, și una dintre plăcerile lui era să observe soarele ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pic cam lung, sigur, dar eu fac ceea ce mi se cere. Ziaristul zâmbi ușor, aprobă de câteva ori din cap și apoi spuse: — Și ieri ți-au cerut să încarci în rabla asta apă, alimente, îmbrăcăminte și medicamente și să decolezi în zori. — Așa e. — Și unde le-ai dus? Știu că te-ai întors cu elicopterul gol. — La cei rămași pe aici. — La cei rămași în mijlocul deșertului? se prefăcu mirat celălalt, care părea că se joacă de-a șoarecele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unei bătălii grele, dar începea să aibă o idee clară despre cum avea s-o plănuiască. — Doar nu l-a înghițit pământul. — Păi, așa s-ar părea. Ultima oară când l-au văzut dădea târcoale pe lângă Antonov-ul ăla care a decolat acum o oră, deci îmi închipui că ar trebui să fie în zbor spre Libia. — Și nimeni nu l-a văzut când a urcat? Bruno Serafian ridică din umeri, dând de înțeles că nu are nici cea mai vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
normală a unei telecabine vezi crestele munților cu trasee turistice amenajate, navele și ambarcațiunile ce se deplasează din și spre insulele din Marea Chinei de Sud, Orașul Tung Chung cu valea cu același nume, „roiul” de avioane ce aterizează și decolează permanent de pe Aeroportul Internațional Chek Lap Cok, ca dintr-un stup de albine, iar spre finalul traseului când te apropii de Satul Ngong Ping, se observă Mănăstirea Po Lin și uriașa Statuie a lui Buddha. Pentru a urca muntele există
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
avioane, care-și făcuse răbdător o cultură de autodidact, mai ales pe linie de ocultism, religie și domeniile anexe. Era blând și avea o dificultate în exprimare pe care încerca s-o învingă printr-un fel de mormăit din care decola încet, ca un avion care prinde să zboare. Eram, odată, cu el, chiar în preajma Institutului, când un individ înalt, pe partea cealaltă a străzii, lovea cu furie un băiețel. Amândoi priveam scena și, deodată, Boeru a început să scoată un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cărți cu poze trucate. Pentru mutilare se va găsi ușor o explicație: era opera unui psihopat. Trebuia să-și găsească dosarul. Jack stinse luminile și zgîrie ușa cu zimții de la cătușe, ca să-i facă să creadă că fusese o spargere. Decolă de acolo fără o țintă anume, mergînd cu mașina la Întîmplare. *** Se plictisi repede să conducă mașina, așa că găsi o zonă cu moteluri și se opri la o bombă care Închiria camere cu ora: Oscar’s Sleepytime Lodge. Plăti pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fătucă, Kendrick aia. Știu că Îi plăcea să le facă rău curviștinelor și cînd pe ultima fată au dat-o moartă la TV, l-am Întrebat cum stă treaba. Lu’ Perkins Îi place să mă sperie de moarte, așa că am decolat și am ajuns aici, În bomba asta. Dom’le, tre’ să mă crezi! Străfulgerări colorate: Dublu Perkins, vicios pînă-n măduva oaselor. O culoare clipea În turcoaz: mîinile lui Spade. — De unde ai inelele alea? Cooley Își Înfășură mijlocul Într-un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
numea Juan Lucas Îmbrățișînd-o pe mama, sărutînd-o cu tandrețe și spunîndu-i că dacă stătea mai mult avea să vină să-i facă o vizită În Statele Unite. Pe urmă Juan Lucas, Vilma și Carlos Îi duseră pe terasă ca să vadă cum decolează avionul și le făcură cu mîna mamei și Cinthiei. „Uite-le acolo!“ strigă Bobby, primul care le văzu străbătînd pista de decolare și Întorcîndu-se ca să-și mai ia o dată rămas-bun, Susan tot cu ochelarii de soare ascunzîndu-i ochii și Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femeii. Ori asta, ori făcea aprovizionarea pentru Mofturici, Somnorici, Zâmbărici și cum i-o mai fi chemând pe ceilalți patru. 5tc "5" Ploua cu găleata când avionul Lisei a aterizat pe aeroportul din Dublin, într-o sâmbătă dupăamiază. Când avionul decola din Londra, Lisa a presupus cu naivitate că nu avea cum să se simtă mai rău, dar, după o primă privire aruncată Dublinului îmbibat de ploaie și-a dat seama cât de eronată fusese bănuiala ei. Dermot, șoferul de taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fie frică, promise el. Când ai devenit atât de înțelept? mormăi ea. El râse puternic și din tot corpul, așa cum numai el putea, și, instantaneu, gândurile ei au devenit la fel de agitate ca o haită de dulăi scăpați din cușcă. Au decolat, pur și simplu. Cât noroc să aibă să mai primească o șansă? Strălucirea norocului ei i se arăta în toată splendoarea și era incredibil de fericită. Nu oricine primește o astfel de șansă, se gândi ea, savurând - pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
normal sau pentru un agorafob vindecat sau pentru un agorafob care ține un cîine În lesă - Îi spuneam șoferului să mă ducă la celălalt capăt al Parisului, sau exclamam cu un aer neliniștit: „La Orly! Să ne grăbim! Avionul meu decolează peste cincizeci de minute!“ și, de Îndată ce suma Înscrisă pe contor era suficient de mare, spuneam: „Mi-am uitat pașaportul!“ (În versiunea plecării spre Orly) sau: „Am un drum mai urgent de făcut, du-mă Înapoi la Odéon!“, asta ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
potențialul natural agricol al României în succes economic. Vom ilustra în anexă aceste două fenomene (figurile 7, 8, 9). Fărâmițarea pământurilor și slaba dotare cu utilaj agricol Persistența acestor probleme arată, din păcate, că România nu a reușit încă să „decoleze” economic. Este știut că o societate nu poate decola doar în motorul industrial, fie el ajutat de „auxiliarul” tot mai important al serviciilor, fără să-și integreze în piața națională agricultura. Pentru a avea agricultură performantă, cele două premise istorice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]