1,797 matches
-
de ANTOANETA RALIAN Dacă a mai rămas pe lume vreun amator de lectură - sau cineva care doar citește și o ia la goană - îl rog pe acesta sau pe aceasta, cu o afecțiune și o gratitudine de negrăit, să împartă dedicația cărții de față în patru, cu soția și copiii mei. Dulgheri, înălțați grinda acoperișului Întro noapte, cu vreo douăzeci de ani în urmă, în timpul unui asalt de oreion asupra enormei noastre familii, sora mea mai mică, Franny, a fost mutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în seara aceea la masă. Am mâncat, apoi ne-am despărțit îmbrățișându-ne. În cameră cânta, la un difuzor pe care nu-l băgasem până atunci în seamă, melodia pe care Creața dansase cu tipul din discotecă. A fost o dedicație din partea lui Ion pentru Elena, se auzi o voce metalică și inima mea aproape că a refuzat să mai bată. Când ai dedicat melodia? m-a întrebat Marius. Nu eu sunt cel cu pricina. Nu e un singur câine cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să mă păstrezi fiindcă deja te-ai săturat de mine și ți-e inima înrobită de altul. La voi se aude ceva în difuzorul din cameră? am întrebat-o aparent fără nicio legătură cu discuția noastră. Normal. Am primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut dansând cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
despre care povestea râzând, aducându-le în lumină ca-ntr-un bâlci al deșertăciunilor, n-ai fi zis că cel care povestea împărțea dreptatea, avea fața ușor încruntată, în mica judecătorie din comună. Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte câte rămaseră în casa lor. Și de ce, anume, ei? Arlechinul din tablou ținea în mână un felinar cu încadratură albastră ce iradia o lumină alb-gălbuie. „Nu știu, mă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru gestionarea relațiilor cu Republica Moldova cu scopul mai mult sau mai puțin ascuns de a-mi crea un post pentru mine! Am cerut timp de gândire. Peste câteva zile, mi-am dat acordul, în mare parte pentru că, așa cum scrisese o dedicație publicistul Nicolae Dabija de la Chișinău, într-o carte cu poezii ale sale, "îmi pusesem inima punte între România și Republica Moldova", deci consideram că răspund astfel unor așteptări legitime de dincolo de Prut, după doi ani de misiune diplomatică de ambasador acolo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
documentelor și al argumentelor juridice. Am făcut cunoștință cu activismul unor colegi pe care inițial nu i-am înțeles (Asbjorn Eide din Norvegia, Theo van Boven din Olanda, Louis Joinet din Franța și alții), dar apoi am apreciat sinceritatea și dedicația lor față de cauze umanitare. Îi voi revedea ulterior, în ipostaze mai bune pentru mine și voi beneficia de cooperarea lor. 2. În această perioadă, am fost trimis să susțin raportul României în fața Comitetului pentru eliminarea discriminării rasiale. Știam că situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Nu-i dau cartea din generozitate. Nu am exemplare. A promis că o plătește, cu o rotunjire de treizeci la sută, pentru autograf. Nu m-am simțit umilit acceptând târgul. Pentru că nu-mi pasă. Nevoie de bani am. Un autograf (dedicație) pentru mine nu înseamnă nimic. Un târg, doar, ca în bazarurile Orientului... Mi-e somn doar. Poate din frică, din lașitate. Dar iarăși, de aici, începe „truda cuvântului“. Și am uitat să-mi iau și ochelarii de acasă, așa că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frică, din lașitate. Dar iarăși, de aici, începe „truda cuvântului“. Și am uitat să-mi iau și ochelarii de acasă, așa că nici nu pot citi ce-aș fi vrut în dimineața aceasta. Ora 12.00. A venit, totuși. Schimb de dedicații. Îmi dă și el una pe o carte de versuri a unei foste bibliotecare. Elogii de la mine către el. Elogii de la el către mine. Îmi numără banii. Cu 15 la sută mai puțini. Ieșim pe hol și schimbăm vorbe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce au scăpat de Ceaușescu, o carte despre alegerile interbelice. Primită cu bunăvoință. Exemplarul pe care i-l dădusem cu dedicație editorului l-am cumpărat, după un an și ceva, de la un vânzător de cărți vechi de lângă Cișmigiu. De la Editură mi s-a spus că, făcând ofertă de achiziționare a cărții la Camera Deputaților, a venit comandă fermă de 1 exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asupra Începutului unei fraze la Întîmplare. Am știut de Îndată cine o scrisese și n-am fost surprins cînd, Întorcîndu-mă la prima pagină, am găsit, scrisă cu caligrafia albastră a acelui stilou pe care Îl adorasem atîta În copilărie, următoarea dedicație: Prietenului meu Daniel, care mi-a Înapoiat glasul și stiloul. Și lui Beatriz, care ne-a Înapoiat amîndurora viața. Un bărbat Încă tînăr, cu cîteva fire albe În păr, pășește pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Personaje „cumsecade” creează și Victor Ion Popa în comediile Mușcata din fereastră, Take, Ianke și Cadâr, expresii ale afecțiunii pentru om, ale prețuirii însușirilor umane. Lumea acestor comedii este o lume modestă, generoasă, „bună și curată”, cum mărturisește autorul în dedicația piesei Mușcata din fereastră. În aceste piese apar bătrâni și tineri, un univers care trăiește sub semnul tradiției și care își ascunde adevăratele sentimente sub vorbe, ca și universul comic caragialean. Dramaturgul a preluat de la Caragiale dispoziția spre notarea „taifasului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Dudley îi împinse în fața ochilor o fotografie. Rolff spuse calm: — Nu. Mal făcu turul mesei și se uită la fotografie mai de aproape. Era o poză neclară, în alb-negru, și reprezenta o adolescentă dezbrăcată și cu picioarele rășchirate. Dudley citi dedicația de pe spate: — „Lui Lenny. Ești cel mai tare! Cu drag, de la Maggie, la Minnie Robert’s Casbah, 19 ianuarie 1946.” Mal își ținu răsuflarea. Rolff rezistă. Îl privi direct în ochi și i se adresă cu o voce lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și a părinților acestora, a celor din susul și josul localității Fetești, de la care am primit ardere și îngheț întru neprihănire, spre iubirea formelor câmpenești. Am absolvit Liceul Pedagogic din Slobozia, apoi Facultatea de Matematică a Universității din București, cu dedicație spre inimi de copii și tineri elevi, cu acces sufletesc la universul de cărți și semne, domeniul visului Și al memoriei înfiorate, comun matematicii și poeziei. Poezia mea este dezordinea de ieri, apărută după pierderea părinților din lumea aceasta și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plecat din Priponești - de aici paradoxul că, fiind consăteni, nu ne cunoscusem încă. Mă privește cu multă atenție și respect, totul se vede din felul cum vorbește, din felul admirativ de a mă privi. I-am dăruit un exemplar cu dedicație, promițându-mi că va mai veni să mă vadă, să mai stăm de vorbă și, eventual, să-i vorbesc și despre alte aspecte esențiale ale unor evenimente prin care au trecut oamenii cunoscuți de noi. Trec apoi la Biblioteca „Stroe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
recunoaștere reciprocă a valorilor noastre. Ne-am apropiat oarecum cam târziu, dar e bine și așa! După amiază trec pe la cutia poștală și găsesc o admirabilă scrisoare de felicitare de la dr. Virginia Faur care îmi mulțumește pentru cartea trimisă, pentru dedicația specială făcută, pentru bucuria ce a avut citind-o. I-am făcut o surpriză trimițându-i cartea și mi-a adus o bucurie apreciind o carte bine scrisă - zice domnia-sa - rugându-mă să nu renunț la scris. Reproduc întocmai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
E așa de bine scris, că se poate constitui în scenariu de film, pur și simplu. Purcedeți la drum, că timp aveți până la 100... și ceva de ani. S-aveți grijă de dvs. să fiți sănătos. Mulțumesc pentru carte, pentru dedicație, pentru bucuria unei lecturi instructive. La mulți ani cu sănătate. V. Faur.” Sincer spus, nu am veleități de scriitor. Sunt mulțumit că încercarea mea place celor care întâmplător citesc. Sâmbătă, 30 decembrie 2006. Între știrile de la amiază, o știre bombă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
are și datorii către statul care îl tutelează. În ziua următoare, am o plăcută surpriză de a primi din Germania o frumoasă scrisoare de la d-na dr. Marietta Willinger, căreia la sugestia Marianei i-am trimis volumul tipărit, cu o dedicație specială. Îmi scrie caligrafic, cu o corectă ortografie și o curată și autentică limbă română, deși e evreică, cu studii stomatologice în România, o ființă umană cu o bună simțire și vibrație românească. Voi reda în continuare conținutul scrisorii primite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
răspunsul din partea mea. Berlin, 20.03.2007. Stimate și dragă domnule Mânăstireanu. Cu multă întârziere vă scriu pentru a vă mulțumi pentru cartea scrisă de dvs., pe care, prin bunăvoința Marianei, am primit-o cu frumoasele cuvinte adresate mie în dedicația pe care ați scris-o. Am dorit mai întâi să o citesc și apoi să vă scriu. Ei bine, am citit-o de-a fir a păr (sublinierea este a autoarei acestei scrisori), nu am lăsat să-mi scape nici un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Discuții largi, sufletiste, mai ales Mariana, care n-a uitat și nu uită ce mult a contat în viața ei prezența protectoare a soției mele, fapt subliniat, cu lacrimi în ochi. Le-am dat și lor câte un volum cu dedicație și am insistat ca ei să-l ajute pe Alecu, fratele bolnav și cu puține mijloace de existență. Mai târziu aveam să primesc un telefon de la Brașov, în care Mariana Popescu mi-a mărturisit că i-a plăcut evocarea, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Abia după ora 17 m-am așezat în pat, fără să dorm, deoarece depășisem orele obișnuite de odihnă. În această zi agitată am primit de la dl. Oprea o scrisoare de toată frumusețea, precum și o nouă carte de la dl. Fetescu, cu dedicația respectivă și o scrisoare. Îi voi telefona și îi voi scrie cu mulțumirile cuvenite unui dar de suflet ce-mi trimite. În continuare transcriu rândurile primite. Iași, 21 mai 2007. Stimate domnul prof. Mânăstireanu. Am deosebita plăcere să vă adresez
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Iașul Moldovei. Tehnica și caracterele tiparului sunt cele de la Cetățuia și de aceea cred că s-a tipărit aici. Dan Simionescu a menționat că această carte s-a tipărit la Cetățuia. În primele 14 foi se află: titlul, scrisoarea de dedicație a lui Dosithei Patriarhul către Dionisie, fost patriarh al Constantinopolului, este a doua scrisoare a lui Dosithei către creștini. Ambele scrisori sunt datate octombrie 1692. Urmează o epigramă și cuprinsul”<footnote Dan Simionescu, Le Monastere de Cetătzuia Iassy, foyer de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui în veșnicie. Fondul de carte are 2891 volume (2461 cărți și 430 periodice): ediții ale Sfintei Scripturi, cărți de cult, lucrări teologice, cărți de beletristică, monografii, teze de licență. Printre acestea se găsesc cărți rare, multe dintre ele cu dedicație, toate arătând că a fost un om iubitor de carte, așa cum în decursul istoriei la Cetățuia au lucrat și s-au rugat mari oameni de cultură pe care i-am menționat în capitolele anterioare. Parcă a vrut să fie un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot el spunea că ieșirile de felul acesta erau partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Hancock“ pe prima pagină, cu o caligrafie destul de stranie și flamboaiantă, rezultatul mai multor feluri de a caligrafia pe care le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru Marie, de la prietena ei, Helena“, scrise Helena deasupra numelui Înflorat. — O, mersi mult, spuse Marie, după care se-ntoarse către Roger. N-ai vrea să scrii și tu ceva? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al XVII-lea, o reproducere Înrămată cu grijă, o alegorie pe care n-o remarcasem cu o lună Înainte, când urcasem acolo să beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe masă, o fotografie a Lorenzei Pellegrini, cu o dedicație scrisă cu litere mărunte și cam copilărești. I se vedea numai fața, Însă privirea, numai privirea singură, mă tulbura. Cu o mișcare instinctivă de delicatețe (sau din gelozie?), am Întors fotografia fără să citesc dedicația. Erau și câteva fișe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]