3,586 matches
-
firmei pe piață, la ridicarea de bariere la intrare sau pot urmări contracararea acțiunilor unui concurent deranjant. Dacă analizăm operațiunile de fuziuni și achiziții dintr-o perspectivă strategică, motivațiile realizării acestora se pot subordona unor acțiuni de natură ofensivă sau defensivă. Fuziunile și achizițiile constituie un mijloc puternic de transformare a Întreprinderilor și sunt instrumente potrivite Îndeosebi atunci când jocul concurențial evoluează rapid. Aceste operațiuni sunt realizate de firmele poziționate atât În cadrul sectoarelor În creștere, cât și În cazul celor ajunse la
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
maturitate sau care au intrat chiar În faza de declin. Fuziunile și achizițiile pot fi subordonate unor obiective strategice ofensive (pătrunderea pe o nouă piață, captarea de noi resurse, mărirea capacității de dominație și de influență, reînnoirea, regenerarea firmei) sau defensive (consolidarea sau apărarea poziției pe piață, căutarea atingerii unei mărimi critice, adaptarea la evoluțiile tehnologice, contracararea acțiunilor unui concurent deranjant, limitarea intrărilor În interiorul sectorului). În plus, operațiunile de fuziuni și achiziții pot avea la bază motivații subiective, dat fiind faptul
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
adaugă adesea o notă evidentă de agresivitate: la început adolescentul este nervos, coleric, după cum spun părinții, adică impulsiv și iritabil, semne de acum recunoscute ale depresiei la adolescență. Dacă rezultatele sale școlare devin slabe, iar adolescentul afișează o oarecare indiferență defensivă față de aceste rezultate, el devine leneș și „nepăsător” în ochii părinților. Cererile de autonomie ale adolescentului, care persistă adesea în ciuda depresiei, sunt atunci receptate ca provocări și interpretate de către aceștia ca „nervozitate, lene, nepăsare”, etc, instaurând un model interactiv de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
organizări structurale psihopatologice care pot fi diferite: depresia nu constituie decât un ansamblu semiologic care nu prejudiciază structura subiacentă. Totuși, o problematică depresivă durabilă ar constitui, după autor, principalul factor organizator al structurilor patologice care apar ca tot atâtea sistematizări defensive față de această depresie. Evoluția favorabilă la o jumătate din numărul de cazuri ar depinde de capacitățile de elaborare secundare. Evoluția nefavorabilă aduce în prim plan trecerea la act ca mijloc de apărare și răspuns la starea depresevă. Să cităm pe
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Weschler pentru copii) cu o dispersie omogenă a rezultatelor în afară de proba cu cuburi la care au apărut dificultăți specifice la nivelul organizării spațiale. La testul Rorschach are rezultate foarte slabe, cu numeroase refuzuri. Blocajul masiv pare să fie singura modalitate defensivă în fața emergenței fantasmatice. Singurele elemente personalizate se regăsesc în exprimarea afectelor primitive fără elaborare și nici posibilitate de justificare; aceasta este în mod esențial tristețea. De notat extrema sensibilitate a lui Pascal față de absență, de vidul pe care îl subliniază
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a fi în primul plan, fiind mascate de o negare masivă. Comportamentele apar ca martor al unei organizări psihopatologice dominate de poziția depresivă și de mecanismele de apărare psihică care sunt trecerea la act, mai ales, și negarea, proiecția, omnipotența defensivă. Trebuie notat faptul că, în ceea ce privește familia, nu știm dacă părinții și, mai ales, mama au recunoscut depresia copilului lor atunci când acesta avea 4-5 ani; acest lucru pare posibil după cum arată apelarea la consultul unui medic generalist. În schimb, este sigur
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în sfârșit, organizarea progresivă a conduitelor psihopatice și delincvente. Organizarea psihopatologică poate fi recunoscută la început în paralel cu prevalența vidului („depresia” în sensul cvasi meteorologic al termenului care este exprimată tipic prin desenul caselor), apoi o tentativă de reconstrucție defensivă și idealizantă, dar al cărui scop este negarea suferinței și a sentimentului de pierdere (exprimată de această dată prin plimbarea idilică a mamei și a copilului elefant care merg să mănânce, în vreme ce unul dintre simptoamele cele mai rezistente ale lui
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un anumit număr de măsuri de apărare psihice și/sau comportamentale. Aceste măsuri de apărare sunt importante, deoarece în clinică ele ocupă adesea primul loc. Cea mai obișnuită poate fi dirijarea către sine a agresivității, fiind chiar tipul de procedeu defensiv despre care vorbește Anna Freud. Comportamentele periculoase, cele suicidare, ideile de suicid și chiar tentativele de suicid pot reprezenta redirecționarea imediată spre sine însuși a unei agresivități dirijate mai întâi asupra obiectelor oedipiene, și care a constituit motivul culpabilizării adolescentului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
-și schimbe preferințele, fratele său era uneori agasat și-l îndemna să se joace cu băieții tratându-l ca pe o fetiță. Mama sa nu spunea nimic, îl lăsa să facă ce dorea și-i dădea păpuși... Într-o manieră defensivă și intelectualizată, el spune că este conștient de legătura prea strânsă și prea apropiată de mama sa: „îi spun totul”, dar nu critică cu adevărat această dorință de proximitate. La 20 de ani, nu este autonom în deplasările sale și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
descrise din abundență în studiile epidemiologice. Dar această ruptură externă se pare că dublează adesea o „amenințare de ruptură internă” care corespunde fragilității fundamentelor narcisiace ale adolescentului perturbate de acest factor extern: eșecul școlar pune în discuție o construcție idealizantă defensivă; ruptura sentimentală dezvăluie fundamentele narcisiace protectoare ale acestei relații de dragoste; separarea parentală vine să „spargă” mitul unui cuplu parental unit și protector al unei depresii sau al unei carențe infantile precoce, disputa cu un părinte este însoțită de cuvinte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și mai mult la recrudescențele pulsionale interne se regăsește la mulți adolescenți cu tentativă de suicid. Ea este descrisă ca o „slăbiciune a Eului” care nu poate face față și care, datorită unei proaste funcționări a mecanismelor sale adaptative sau defensive, nu poate construi o strategie suplă de deplasare, de regresie, de sublimare, care să asigure astfel continuitatea funcționării psihice. Rupturii externe îi coincide o stare de ruptură internă. Această ultimă stare exprimă vulnerabilitatea psihică observată adesea la adolescenții cu tentativă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
va relua o temă abordată în cadrul convorbirilor precedente uneori într-o manieră ușor diferită, demonstrând astfel efectele unui nou mod de gândire și a unei noi conștientizări. Astfel, prima convorbire este adesea dominată de polul pulsional, a doua de polul defensiv și următoarele de calitatea investiției interactive dintre adolescent și terapeut. Această evaluare este esențială pentru diversele prescripții terapeutice ulterioare; - calitatea interacțiunilor familiale, mai ales prezența sau absența aspectelor lor proiective. Această ultimă direcție de evaluare permite aprecierea precoce a dificultății
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de alienare, impunându-i atunci o ruptură pentru a-și regăsi propriile limite. La polul opus, unii adolescenți se poziționează într-un transfer ostil foarte greu mobilizabil, cu atât mai mult cu cât acesta este pus în slujba convingerii lor defensive că nimeni nu poate nici să-i înțeleagă nici să-i ajute... Dacă aceste două pericole sunt comune tuturor psihoterapiilor cu adolescenți, ele sunt în mod sigur și mai importante atunci când este vorba despre adolescenți deprimați (în sensul unei semiologii
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
din partea acestuia a acordului față de propunerile terapeutice nu constituie nici un indiciu în legătură cu evoluția ulterioară a relațiilor cu familia. Cei mai mulți autori sunt de acord să recunoască dificultatea de a obține o mobilizare a familiei care să nu însemne doar o reacție defensivă secundară tentativei de suicid. Doar într-un sfert de cazuri familia exprimă clar o cerere de a i se acorda ajutor. Într-o treime din cazuri ea este reticentă, în 20% dintre cazuri familia manifestă o neînțelegere totală a gestului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de consum. Din acest motiv, pentru a putea asigura comparabilitatea datelor, este necesară o retratare a acestora; informația financiară și contabilă este bazată pe principiul fundamental al prudenței, care presupune recunoașterea activelor întreprinderii la costul lor istoric. Această poziție total defensivă nu este în același timp și cea mai adaptată anumitor evoluții economice. Ea minimizează destul de mult activele imateriale pe care se bazează unele activități. Din aceste cauze se fac numeroase eforturi pentru găsirea de noi moduri de valorizare; o altă
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
putea să se întâmple asta”. Adică Economia uzează de avertizări, instalează balize (nu foarte sigure în furia valurilor) pentru a semnaliza eșecurile raționalității, naufragierea acțiunii intenționate (pentru crearea de avuție) în bancul de nisip constituit neintenționat de mișcările ofensive și defensive din bătălia din adâncurile subiectivității (prin legile mecanicii „iraționale” a intereselor). Referențiale antropice Ca atare, Economia nu-și întemeiază ipoteze pe simțurile al căror semnal este atestat de experiment, ci pe ceva ce constituie reglatorul naturii umane, adică bunul-simț, laboratorul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
favorabil ilustrat de asimetria informațională. Convectivitatea sistemului economic este, din acest punct de vedere, una indusă conștient, prin acțiunea și gândirea factorului subiectiv. Convectivitatea este funcția naturii umane, în cele din urmă, ca expresie a propensiunilor ei oscilante, ofensive și defensive (cu sensul de ofensivă a emoționalului și defensivă a raționalului și invers) fără ca o stare s-o elimine definitiv pe cealaltă pentru ca sistemul să nu ajungă să evolueze liniar. Nonlinearitatea devine o formulă de coagulare (cumulare) a asimetriei informaționale care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este, din acest punct de vedere, una indusă conștient, prin acțiunea și gândirea factorului subiectiv. Convectivitatea este funcția naturii umane, în cele din urmă, ca expresie a propensiunilor ei oscilante, ofensive și defensive (cu sensul de ofensivă a emoționalului și defensivă a raționalului și invers) fără ca o stare s-o elimine definitiv pe cealaltă pentru ca sistemul să nu ajungă să evolueze liniar. Nonlinearitatea devine o formulă de coagulare (cumulare) a asimetriei informaționale care tocmai prin sumarizare limitează asimetria, conferind ansamblului sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de semnificație: ** =.01, * =.05 La nivelul factorilor de ordinul II și III, relația dintre comportamentele de tip Parental și anxietate este nulă. Acest lucru se poate explica prin faptul că pe ansamblu comportamentul de tip Părinte este echilibrat, fără accente defensive (tabelul 6). Tabelul 6. Corelațiile dintre anxietate și tranzacțiile de tip Părinte Tip de tranzacții Anxietate Anxietate latentă Anxietate manifestă Părinte grijuliu .094 .027 .127 Părinte normativ -.155 -.055 -.201 Părinte -.032 -.016 -.038 N = 94, Corelații la pragurile de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
acomodare, așa cum apar ele la deosebite persoane sub influența unor diferite condiții de pericol. În ce condiții va aprecia, de exemplu, o persoană situația ca fiind amenințătoare?; în ce condiții va utiliza ea o anumită „strategie” de angajare în soluții defensive?; altfel spus, în ce condiții va resimți tulburările afective ale „stresului” sau a-le „frustrării” ca „nelinște”, în loc de „frică” sau „supărare”, ca „rușine” sau „vinovăție”, în loc de „depresie”?. Ceea ce face sau simte persoana, stresată sau frustrată depinde, atât de condițiile pericolului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ești slab”. R.S. Lazarus consideră că diferitele forme de procese „coping” (de acomodare) la frustrare pot fi uprinse în două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care se referă, în primul rând, la „atac”, b) forme indirecte sau defensive, care includ diferite categorii de strategii defensive, cum ar fi: „negarea”, „proiecția”, „sublimarea”, „identificarea”, „represiunea” etc. Aceste strategii defensive reprezintă - spuse L.S. Lazarus - „metode psihologice” de apărare împotriva pericolului sau frustrării; aceasta înseamnă că pericolul este redus sau eliminat numai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forme de procese „coping” (de acomodare) la frustrare pot fi uprinse în două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care se referă, în primul rând, la „atac”, b) forme indirecte sau defensive, care includ diferite categorii de strategii defensive, cum ar fi: „negarea”, „proiecția”, „sublimarea”, „identificarea”, „represiunea” etc. Aceste strategii defensive reprezintă - spuse L.S. Lazarus - „metode psihologice” de apărare împotriva pericolului sau frustrării; aceasta înseamnă că pericolul este redus sau eliminat numai din punct de vedere psihologic, adică în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care se referă, în primul rând, la „atac”, b) forme indirecte sau defensive, care includ diferite categorii de strategii defensive, cum ar fi: „negarea”, „proiecția”, „sublimarea”, „identificarea”, „represiunea” etc. Aceste strategii defensive reprezintă - spuse L.S. Lazarus - „metode psihologice” de apărare împotriva pericolului sau frustrării; aceasta înseamnă că pericolul este redus sau eliminat numai din punct de vedere psihologic, adică în mintea subiectului, printr-un proces de „autoamăgire” sau de inhibare a reacției
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să grupăm diversitatea formelor de conduită la frustrare în următoarele două categorii: 1) Reacții predominat afective, cvasi-biologice și subiective, în care întâmlnim, din partea subiectului frustrant, fie o tendință activă de a domina „agentul frustrant” prin înfrângerea lui, fie o tendință defensivă de a se retrage, de a se refugia din fața realității și chiar de a se autoînvinui. Primului tip de reacții, celor legate de tendința activă de dominare și revendicare, le corespund trăiri emoționale caracteristice: accese de mânie, furie, impulsivitate, iritabilitate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de mânie, furie, impulsivitate, iritabilitate, crize de violență etc.; aceste reacții se întemeiază pe un mod de interpretare caracteristic a „situațiiei frustrante”: astfel, privațiunea este apreciată ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. Celui de-al doilea tip de reacții, întemeiate pe tendința defensivă de retragere din fața obstacolelor, le corespund frica, tristețea, depresiunea, remușcarea etc.; aceste reacții decurg și ele dintr-un mod de interpretare specific: fie în sensul considerării obstacolelor ca fiind de nedepășit, de neînvins, fie în sensul aprecierii că nu avem
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]