27,909 matches
-
în altele (Mexic, Indonezia, Coreea de Sud) rămînînd un control parțial, selectiv. Pentru țările în curs de dezvoltare, ridicarea semnificativă a rate-lor dobînzilor a provocat, în multe cazuri creșteri explozive ale datoriilor externe, blocaje de plăți, la care se adăugau, în plus, deficite bugetare cronice, aproape imposibil de finanțat neinflaționist. În asemenea situații, cu asistența organismelor monetar-financiare internaționale, țările respective au început să-și pună problema ajustărilor structurale necesare și a introducerii unor criterii de performanță superioare pentru întreprinderile de utilități publice, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a rentabilității rezonabile de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de paradigmă în economia mondială. Politicile monetariste și financiare riguroase au luat locul celor voluntariste, etatiste. Lipsa de motivație, lipsa de inovație, productivitatea scăzută, calitatea precară etc. au obligat și întreprinderile publice la schimbare. Costurile sociale deveniseră exorbitante, ducînd la deficite bugetare cronice, insuportabile. A fost restrîns numărul de obiective non-comerciale, reduse costurile, introduse noi norme și noi criterii de evaluare a performanței. Astfel, a fost introdus indicatorul numit "beneficiu public", pentru a reflecta contribuția netă a întreprinderii publice la bunăstarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
locale, Legea patrimoniului, Legea dezvoltării regionale, Legea zonelor defavorizate, Legea-cadru a descentralizării ș.a.) au venit foarte târziu, sau n-au fost încă aplicate, timp în care centralizarea financiară excesivă și întârzierea restructurării microeconomice nu au condus decât la acumularea de deficite și la comprimarea dramatică a bazei de impozitare. În același timp, în mod neloial (ca să folosim, totuși, un eufemism), autoritatea centrală a transferat în finanțarea comunităților o serie întreagă de unități și activități (aeroport, instituții de cultură, de învățământ, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
puterilor publice centrale și locale, cuprinse și realizate prin bugetul de stat; cheltuieli efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat (ajutoare de șomaj, indemnizații ș.a.); cheltuielile întreprinderilor publice. Alături de alți indicatori macroeconomici, cum ar fi: mărimea veniturilor fiscale și mărimea deficitului bugetar, cheltuielile publice constituie indicatorul cel mai reprezentativ al gradului de intervenție a Statului în economie. Există o relație strînsă între nivelul cheltuielilor publice și alți indicatori cum ar fi: numărul populației, veniturile acesteia, nivelul rentabilității în economie, venitul național
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lege transferă sarcina plății asupra altuia. În afara contextului economic, incidența impozitului mai este tributară tehnicii fiscale, mecanismului de formare a prețurilor în econo-mie, elasticității cererii și ofertei, situația costurilor de producție ș.a. 3.4. Datoria publică Datoria publică rezultă din deficitele bugetare acumulate și care au fost finanțate prin împrumuturi publice. Din efect, ea se transformă în cauză a deficitelor publice. O îndatorare excesivă a Statului și necesitatea reînnoirii continue a împrumuturilor pot genera efecte de evicție din partea sectorului privat. Datoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a prețurilor în econo-mie, elasticității cererii și ofertei, situația costurilor de producție ș.a. 3.4. Datoria publică Datoria publică rezultă din deficitele bugetare acumulate și care au fost finanțate prin împrumuturi publice. Din efect, ea se transformă în cauză a deficitelor publice. O îndatorare excesivă a Statului și necesitatea reînnoirii continue a împrumuturilor pot genera efecte de evicție din partea sectorului privat. Datoria publică desemnează ansamblul obligațiilor pecuniare rezultate din împrumuturi contractate de Stat în mod direct, sau garantate de acesta pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dezvoltat relativ recent, ca mijloc de suplimentare a veniturilor colectate din impozite și taxe. El cuprinde atît împrumutul de stat cît și cele ale unităților administrativ-teritoriale. Veniturile obținute pe acesta cale pot fi destinate unor investiții publice, alocații sociale, finanțarea deficitelor bugetare sau ale balanței de plăți externe, acțiuni cu caracter special. Pentru realizarea acestora, Statul se împrumută de la propriii cetățeni, de la agenți economici din țară sau străinătate, precum și de la alte state sau organisme financiar-bancare internaționale. Datoria publică se traduce în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dat de scopul îndatorării, de destinația fondurilor împrumutate și de inteligența gestionării. Dacă fondurile se duc în investiții productive, creatoare sau generatoare de efecte de antrenare pozitive, îndatorarea a fost benefică, dacă se duc pe consumuri dispensabile, sau pe acoperirea deficitelor, atunci efectele vor fi perverse. Capacitatea de îndatorare efectivă a unei țări este dată de diferența dintre capacitatea teoretică de îndatorare și sarcina datoriei curente. Multe depind, în ultimă instanță, de fluxurile nete de capital ce vor fi generate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în limbajul curent, dar totuși sensul său nu trebuie pierdut. Prin nivelul și structura lor, ele ne învață multe privind răspunsul unei societăți la chestiunea finanțării publice. În mod tendențial, prelevările progresează precum cheltuielile publice, cu o diferență reprezentată de deficit, sau uneori de excedent. În ciuda a tot ceea ce a putut fi spus privind necesara reducere a prelevărilor obligatorii, ele sunt astăzi cu mult peste nivelul celor de acum 20-30 de ani, în majoritatea țărilor lumii. Creșterea cheltuielilor și dorința de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
excedent. În ciuda a tot ceea ce a putut fi spus privind necesara reducere a prelevărilor obligatorii, ele sunt astăzi cu mult peste nivelul celor de acum 20-30 de ani, în majoritatea țărilor lumii. Creșterea cheltuielilor și dorința de a evita creșterea deficitelor publice explică această evoluție contrară promisiunilor oamenilor politici. În România există această particularitate de apelare slabă la impozitele directe asupra veniturilor și profiturilor (cota unică). În contra-partidă, crește importanța impozitelor indirecte asupra cheltuielilor și cotizațiilor sociale. Putem vedea aici o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
puteri sporite, acestea nu au încă capacitatea fiscală de a-și asuma noile responsabilități. Funcțiile de bază ale administrațiilor locale sunt astfel afectate, iar scopurile sau obiectivele nu pot fi decât limitate. Și totuși, în continuare, guvernele încearcă să rezolve deficitele la nivel macroeconomic prin transferarea responsabilităților către autoritățile locale, introducându-le practic în faliment. Există în România consilii locale în care nu s-au luat salariile de luni de zile... O politică financiară corectă trebuie să urmărească o egalizare relativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pe termen scurt, disparitățile economice teritoriale, dar ea conduce la privilegii artificiale, în special de natură politică, defavorizînd sectorul privat și pe cel public deopotrivă. Aceasta duce la dezvoltarea economiei paralele, sau subterane, și handicapează șansa creșterii bunăstării în viitor. Deficitele se acumulează, datoria publică crește, ceea ce reduce investițiile, reduce creșterea veniturilor, îngustează baza fiscală și ambalează inflația. Astfel, dirijismul bazat pe redistribuiri între persoane sau între comunități va conduce, pe termen lung, la opusul intențiilor inițiale, la stagnare și acumularea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
eficientizarea pieței unice europene. Încă de la începuturile procesului integraționist, a fost introdusă asistența financiară pentru zonele defavorizate și acordarea de sub-venții pentru migrarea mîinii de lucru din zonele în care ea se găsea în exces către cele care înregistrau un deficit relativ în materie. Inițial, politica regională a Comunității Economice Europene (CEE) a avut drept principal obiectiv reconversia forței de muncă. Înființarea Băncii Europene de Investiții și a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare au însemnat importanți pași înainte în articularea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de flexibilitate a pieței muncii, de calitatea managementului macroeconomic general. Astfel, o monedă sănătoasă, un sistem fiscal coerent, suplu și stabil, investiții serioase în educație și cercetare, un nivel redus al reglementărilor, o infrastructură de calitate, o bună gestionare a deficitelor și evitarea derapajelor sunt elemente macroeconomice care contează foarte mult în reușita unei politici regionale de dezvoltare. Dintre ele-mentele locale, cele mai importante sunt cele care țin de funcționarea pieței muncii (calificarea, mobilizarea profesională, nivelul salarizării ș.a.), nivelul și structura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se utilizează pentru rambursarea eventualelor împrumuturi realizate anterior și pentru constituirea fondului de rulment, din care se vor putea face unele plăți în anul următor, pentru investiții, pentru acoperirea temporară a unor goluri de casă sau pentru acoperirea unor viitoare deficite. Execuția de casă a bugetelor locale se realizează prin intermediul unităților teritoriale ale Trezoreriei. Controlul execuției bugetelor locale se realizează prin camerele de conturi județene, potrivit legii. CAPITOLUL 6 SFIDĂRILE STATULUI MODERN Avansînd ideea că Statul modern ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economisirea ca pe o fugă din circuitul economic. Atunci cînd economiștii care l-au precedat considerau economisirea ca un prealabil necesar investițiilor, deci un element benefic, Keynes dorea, dimpotrivă, sterilizarea economiilor. Mai mult, el preconiza recursul la împrumut și la deficit public pentru a dezvolta investițiile, eliminînd astfel anticipările asupra unor economisiri viitoare. Deci pentru a evita efectele perverse negative ale funcționării spontane a piețelor, Keynes avea în vedere o creștere a rolului reglator al statului. Și el a fost înțeles
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
6.1.1.3. De la reglare economică la reglare societală O primă propunere keynesiană, avant la lettre, a fost făcută în 1931 de suedezul G. Myrdal, a propos de egalitatea dintre economii și investiții. Într-adevăr, în logica liberală, orice deficit constituie o prelevare asupra unei producții private, care se face în detrimentul unei cereri private. Contracția acesteia se traduce deci printr-o economisire crescută. Cum presupunea Ricardo meditînd la deficitele finanțelor publice britanice pe timpul războaielor napoleoniene, orice supraconsum public este compensat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
egalitatea dintre economii și investiții. Într-adevăr, în logica liberală, orice deficit constituie o prelevare asupra unei producții private, care se face în detrimentul unei cereri private. Contracția acesteia se traduce deci printr-o economisire crescută. Cum presupunea Ricardo meditînd la deficitele finanțelor publice britanice pe timpul războaielor napoleoniene, orice supraconsum public este compensat de o economisire privată. Iar dacă cheltuiala publică e transformată în investiții (construcții de imobile, drumuri și alte infrastructuri), aceasta va fi deci finanțată printr-o economisire privată echivalentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mod concret, este imposibil de disociat mult timp interesele unei firme de cele ale salariaților ei, trebuie să recunoaștem faptul că profitul nu reprezintă neapărat un semn al exploatării, ci mai curînd unul al sănătății economice. Dimpotrivă, o firmă cu deficit este o organizație ce nu furnizează mare lucru colectivității, eventual mai puțină bogăție decît primește. De aceea, nu e nimic surprinzător în a cere întreprinderilor publice sau private să aibă beneficii. Aceasta nu semnifică altceva decît bunele rezultate ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
monopol pe liniile interne, ea practica un buget comun, liniile mai rentabile compensînd pierderile de pe liniile mai puțin rentabile, exploatate pentru rațiuni de "serviciu public". După apariția concurenței, o astfel de operațiune e din ce în ce mai puțin posibilă și, pentru a evita deficitele, a trebuit ca anumite zboruri să fie reduse. Într-o primă aproximare, dereglementarea transportului aerian s-a tradus printr-o eficientizare a tuturor liniilor, chiar dacă uneori aceasta a însemnat non-continuitatea serviciului public respectiv. Totuși, a ține cont de acest argument
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
trecute că s-a ajuns la această situație întrucât până acum revendicările sindicaliștilor din sistemul sanitar și din asistență socială nu au fost soluționate, de cinci ani nu s-au mai găsit soluții pentru aceștia, iar în sănătate este un deficit enorm, scrie EVZ. Sindicaliștii Federației Sanitas cer încheierea unui contract colectiv de muncă în sectorul sanitar, creșterea cu zece la sută a salariilor din sănătate și asistență socială, dar și deblocarea posturilor. Săptămâna aceasta vor avea loc discuții cu ministrul
Medicii ies în stradă. PROTESTE pentru creșterea salariilor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80604_a_81929]
-
multe cereale, semințe de floarea-soarelui, dovleac și fructe de mare pentru a beneficia de aceste proprietăți. 4. Crește consumul de fier. Fierul este important pentru formarea hemoglobinei, pigmentul care dă culoarea roșie sângelui. Pielea palidă și cearcănele pot indica un deficit. Cele mai bune surse sunt carnea roșie, ficatul, ouăle, lintea, fasolea, pătrunjelul. 5. Pește gras pentru o piele hidratată. O piele hidratată este o piele frumoasă. Primăvara este momentul pentru a crește consumul de pește. Înlocuiește carnea cu peștele și
Top cinci alimente care te bronzează () [Corola-journal/Journalistic/70104_a_71429]
-
îmi spune că treaba se cam pupă cu profilul ”candidatului”, ca să zic așa”, scrie autorul. ”acesta find de acord”, ”lam rugat sami spună”, să io prezint compani RCS-RDS”, ”asemenea decizi”, ”semnări contractului”, ”bunele mele inteți”, ”în urma declanșări campaniei”, ”ori ce deficit”, ”de a copera”, ”aducîndumi”, ”stabilirea condiților”, ”trebuie închiat”, ”foarte inportantă”, ”tot cea ce înși planifică”, ”mă simpt”, ”emisiunia de bonduri”, ”ași fi detaliat”, ”întro”, ”ear el”, ”eu nu sînt conștiente”, ”purtat discuți”, ”mia mai spus”, ”investigaților”, ”fecare an”, ”declașarea campaniei
Ioan Bendei maltratează limba română by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/70232_a_71557]
-
de a genera noi celule adulților nu a avut niciun efect asupra comportamentului social, sugerând că celulele creierului, generate în timpul adolescenței, contribuie într-o manieră total diferită la funcționarea creierului și comportamentului la maturitate. În mod curios, schizofrenicii au un deficit în generarea de noi neuroni în hipocampus (zona în care se formează neuroni noi). Deoarece simptomele schizofreniei apar pentru prima oară în adolescență este posibil ca deficitul în generarea de noi neuroni în această perioadă, sau chiar în copilărie, să
Atitudinea noastră socială depinde de perioada adolescenţei () [Corola-journal/Journalistic/68707_a_70032]