1,309 matches
-
tot timpul aleargă după curve, sora ei Margot, tracasată de Securitate. De la un personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe narațiuni se încrucișează printr-un subtil joc de monologuri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a autoarei: « - Vă interesează politică, doamna ? » « - Nu, dar politică se interesează de mine. » Scrise într-o franceză nuanțata și precisă, cu pasaje intercalate în engleză și română, Jurnalele dau impresia unui excelent script al unui film de război, prin care defilează ambasadori ineficienți, politicieni veleitari, prinți abulici sau prim-miniștri opaci. La Berlin, gustul sigur al prințesei e oripilat de kitsch-ul reședințelor lui Gőring, de gastronomia pretențioasa, de modelele contrafăcute după Worth sau Lanvin. Apogeul periplului se prezintă sub forma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
un alt decor, el continuă să mănânce felurile pe care istoria i le servise înainte. Reci, neîncălzite, stricate. Lui nici nu-i păsa că, simbolic măcar, avusese loc o revoluție, că istoria făcuse indigestie și că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decât eructații și vomismente ale unei perioade trecute. 19 iunie Cărtărescu, în Jurnalul său, notează "la 3 noaptea": "Am citit deodată, într-o după-masă, Jurnalul de la Păltiniș, care mi-a apărut un fel de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este că până la urmă cu toții "ne integrăm în Europa". luni, 12 august Marea Galerie de la Luvru revizitată după 20 de ani. Mă prinde ora închiderii și, în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele și prin față îmi defilează prinți de Rimini, tinere prințese, cavaleri de Malta, condotieri, viceregine ale Neapolelui, Ioan Botezătorul, scene de luptă cu cavaleri în zale, îngeri în adorație, supliciați, ghicitoare, tineri gentilomi, am această revelație: coșmarul suprem ar fi să traversez, pustii, sălile acestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se poate! A, nu! Nu! Dar totuși! Cum așa?“. Am un creion și scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Poate că așa se explică de ce mă simțeam mai Înțelept și mai puțin Daniel. Îmi aduc aminte că era acolo o pădure de flori și că În după-amiaza aceea, sau poate două minute mai tîrziu, n-aș putea spune, au defilat prin cameră, de la Gustavo Barceló și nepoata lui Clara, pînă la Bernarda și prietenul meu Tomás, care nu Îndrăznea să mă privească În ochi și care, cînd l-am Îmbrățișat, a luat-o la fugă și s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
primăriei, sunase și strigase de la un capăt la altul al satului: Lume, lume, ia aminte! Se premiază cu bani mulți la primărie cei care scot din pământ vită de vie. Nohanul! Stimulați de făgăduiala mulți dintre țărani, mai ales nevoiașii, defilau seară prin fața primăriei la Întoarcerea acasă de la treburile câmpului, cu vrejii de vită de vie În spate din care erau expuși cât mai la vedere ciorchinii dați În pârga că trecuse ziua Sfintei Mării și a Adormirii Ei. Premii nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mă simt ,,lucrat” pentru cartea ,,Omul interzis”, presărată cu caricaturi oportuniste, care parazitează rațiunile statului de drept și fertilizează reziduul heteroclit În principiile Reformei. Operațiunea Venus ne interzice accesul la Justiție, unde dreptatea este luxul celor puternici și bogați. Noi defilam prin fața Crucii și Bibliei magistrale, ca niște fantome scenice ale Rezistenței, penalizați politic pentru că nu am Înțeles telenovelă statului sudamerican de la poalele Carpaților. ...Acuzațiile pe care le aducem acestui specimen sunt: * Ne-a deposedat de dreptul de a avea o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inimii. Câți dintre băieții lui, care l-au însoțit în dimineața asta de la școală la am fiteatru, vor mai fi diseară cu el în căruță pe drumul de întoarcere? Mai puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o clipă mersul țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aia cu afacerea templieră, și el imediat, OK, și templierii, și Cabala, și lotusul, și zațul de cafea. Sunt omnivori. Omnivori. Ai văzut ce față are Bramanti: de rozător. Un public imens, despărțit În două mari categorii, deja le văd defilându-mi prin fața ochilor și sunt legiune. In primis, ăia care scriu așa ceva, iar Manuzio Îi așteaptă cu brațele deschise. E de-ajuns să-i atragi deschizând o colecție care să se facă remarcată și ce s-ar putea intitula, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nebunia din jur. Eu sînt Îmbrăcată Într-un trening Gap, care vă jur că arată leit variantei mult mai scumpe de la Juicy Couture, și pantofi sport Puma nou-nouți. Pot spune că mă simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de el prin pantofii pe care-i poartă? Ce motiv ar avea? Realizează că tocmai i s-a adresat o întrebare. Prințul Firoz, care flecărește. Își cere scuze. Iau loc într-o tribună oficială și forțele armate ale statului Fatehpur defilează în uniformele lor Ruritaniene. Sunt roz. De ce atâta roz? Privett-Clampe se apleacă și-i spune ceva compromițător despre tehnicile lor de instrucție. Nababul se apleacă și el, spunându-i ceva cu mândrie despre ținutele lor. Sir Wyndham se gândește tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umeri. — Știu că sună nașpa, da astai numa una dintre opțiuni, hă Ocky? Mai sunt și alte căi, să mor io, scumpul meu prieten, zic eu cu blândețe În voce, cuprinzându-i puțoiului terorizat fața cu mâinile. Ștucă ți-a defilat toată viața prin fața ochilor, da toate astea scel mai nasol scenariu. Oricum, Îi răsucesc eu capul bulangiului așa Încât să-l vadă pe Ray care zâmbește ca un Moș Crăciun dintr-un mall, Unchiul Ray osăți spună ciai de făcusă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un pătrat alb. "Trebuie să fie peretele cancelariei pretorului, își zise dânsul și, închipuindu-și iar înfățișarea pretorului, continuă ritmic: Dobitoc... dobitoc... dobitoc..." Apoi veniră amintiri rânduite frumos, una după alta, toate numai din clipa întîlnirii cu Varga încoace. Îi defilau prin suflet secundele, fiecare plină cu viață, cu niște bășici de sticlă, văzîndu-le conținutul. Treceau însă cu o iuțeală vertiginoasă, ca un film învîrtit nebunește, și totuși se deosebeau precis, amețitor de precis... Erau mii, poate milioane, și se scurgeau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se auzea în fundal ca un zumzet liniștitor, iar eu stăteam sub copac, ascultând cântecul norilor, un cor suav și difuz, sus deasupra mea, un cântec în care nu există durere, nici fericire, în care nu există întâlnire, nici despărțire, defilăm în fața ta, cântau ei, dar vom fi aici și după tine, nu ne vom naște niciodată, nu vom muri niciodată, nu ne vom aminti nimic, nu vom uita nimic. Iată-i urmărindu-se unul pe celălalt, unindu-și brațele răsfățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să atragă, să aibă fani pe care îi cucerește cu panseuri și lozinci populare. Mă gândesc la o lozincă a valului II referitoare la privarea femeilor de siguranță și libertate de mișcare: „Dați-ne noaptea înapoi!”. Noi ar trebui să defilăm cu lozinca: „Dați-ne banii înapoi!”, fiindcă venituri produc mai ales femeile și banii sunt redistribuiți mai ales bărbaților. Ele lucrează în economia privată. Ei au rămas, într-o excesivă proporție, copiii statului. Chiar și când sunt mari capitaliști, fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
stăteau în jurul terminalului pentru a-l privi pe Hudson apăsând pe tastele consolei. Pe monitorul principal se forma o reprezentare tridimensională a coloniei. Niște linii geometrice se deplasau alene de la stânga la dreapta. Comtehul inseră noi instrucțiuni care începură să defileze de jos în sus. Hudson nu se distra defel și nu căuta să-și demonstreze talentele: urmărea ceva anume. Lăsase de-o parte glumele deocheate și lucra concentrat. Înjura și-acum, desigur, dar numai în gând. Ordinatorul știa toate răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bord grija evitării coliziunii cu pereții, în funcție de informațiile pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini, știind că mașina va ocoli toate obstacolele. Gorman încetă urmărirea ecranului din postul de operații pe care defilau o succesiune neclară de pereți, își desfăcu chingile și merse spre cabina conductorului clătinându-se, lovindu-se de-o parte și de cealaltă atunci când blindajul hotăra rapid să ia viraje în unghi drept. ― Ce faci? ― Se vede, nu? Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
au pus stăpânire pe zona gării și au animat străzile până spre Orașul de Sus, cu o atmosferă de vis și personaje fantastice. În Capitala Culturală Europeană al cărui simbol a fost cerbul albastru, un grup de girafe roșii a defilat pe Avenue de la Liberté, oameni uriași au străbătut străzile luminate de instalații de foc, în timp ce a doua Rotondă a răsunat de muzică electro, până după 1 noaptea. Spre deosebire de sibieni, luxemburghezii au ieșit însă în stradă în număr mult mai mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și, în același timp, de o tandrețe cu totul aparte, o femeie văzută din unghiuri multiple și contradictorii. Pentru că, dacă de suprafața unor personaje nu se trece, așa cum se întâmplă cu tatăl vitreg, Juan Lucas, perfectul jucător de golf, Susan defilează în toate ipostazele, mereu frumoasă, insuportabil de frumoasă, chiar și atunci când, întrerupându-se dureros perspectiva infantilă, o vedem în toată splendoarea ei de femeie înșelată, temătoare, nesigură. Dar există un cuvânt care face totul suportabil, pronunțat cu un perfect accent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
înțeles să execute întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai oprit până acasă. A adormit mai repede decât își imaginase. De altfel, era deja miezul nopții. A adormit zâmbind, cu imaginea Iulianei defilând vioaie pe sub pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o adresă necunoscută un brad făcut de Józsi din cărți, plantat într-o pădure și împodobit cu becuri luminoase. Spre miezul nopții, zarvă mare pe stradă: chiuituri, cântări, clacsoane. Ies la geam și am senzația că visez: zeci de moșcrăciuni defilează în pas săltat pe bulevard. Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tânăra a cărei poveste cu mărșăluitul am spus-o aici azi-vară, a citit ce-am scris în „Supliment“ despre măicuțele franciscane de pe str. Memorandului 84 și despre Carmen. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
complet de apă și ne ducem la Cocoon să mai bem câteva pahare. În Cocoon pun toată ziua proiecții cu prezentări de modă pe niște ecrane mari. Eu și Debbie stăm cu mâinile încrucișate și ne uităm la manechini care defilează în niște chiloți mulați și încercăm să nu pufnim în râs. Sunt destul de veselă acum și în principiu râd din orice. Sunt destul de tentată să îi spun lui Debbie despre Adam, dar din fericire mă abțin. Mi se confesează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ecran. Dora privește în fine și ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]