113,833 matches
-
au vorbit "ca doi politicieni" a fost în 2008. Klaus Iohannis a precizat că nu își amintește de alte întâlniri cu șeful statului și cu certitudine nu de întâlniri în care să discute despre proiecte politice de vreun fel. Dacă definim ca întâlnire o întâlnire unde Traian Băsescu și cu mine ne-am întâlnit ca să vorbim noi doi ca doi politicieni eu mi-amintesc că a fost în 2008. Că ne-am întâlnit în sensul că am fost în aceeași biserică
Klaus Iohannis recunoaște că s-a întâlnit cu Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22091_a_23416]
-
și cu o interesantă precizare de registru stilistic: "vorbă semi-literară rămasă străină de graiul popular". Se pare că între timp lucrurile s-au schimbat: vorba a pătruns cel puțin în "graiul tineresc", cu un sens depreciativ nu foarte ușor de definit. Termenul e folosit pentru a desemna un anume tip de muzică actuală, un amestec autohton, fără pretenții artistice dar cu solid succes la o parte din public: o muzică cu rezonanțe orientale și țigănești, cu teme sentimentale și în limbaj
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
se află în incantație, în acea râvnă bucuroasă a rostirii, pretutindeni prezentă, de la Cercuri la Elsinore (1972), la Casa a Noua (1979), la Mâinile uitate pe cer (1981), Anatomia melancoliei (1991) și ineditul ciclu Fratele meu în care poetul își definește lucrarea: "Poezia e rece/ Poezia e caldă/ Poezia este o rece-caldă singurătate/ O degustare cinică a morții,/ Un joc fără de sine - îți repet Poetule/ Acest joc nu are nevoie de tine." Numai că " Ci doar de rana existenței tale." Cu
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea impresia pe care o creează tălmăcirile lui din Rilke este mai curînd aceea de ventriloquism: elegiile duineze devin pretext expresiv, punct de pornire mai degrabă decît aspirație
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
una, similievropenească prin gusturi, lux, maniere și petreceri, cosmopolită prin interese, viții și tradiții, purtîndu-și frivolitatea prin cîteva localuri și cluburi exclusive, într-un patrulater îngust de cîteva străzi, "Micul Paris"; dincolo de care începea, brusc, cealaltă lume, mai greu de definit în diversitatea ei cu caractere tipice locale, lumea adevăraților bucureșteni, mahalagii care călcau Calea Victoriei o singură dată pe fiecare an, în serile cu iluminații de Zece Mai". Deschizînd ochii asupra universului la apusul secolului al XIX-lea, "stupidul secol", cum
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Înainte de toate, asemeni lui Haider în Austria, liderii PND insistă asupra nevoii de a proteja forța de muncă autohtonă împotriva valurilor de imigranți. Este vorba de un fenomen ideologic pe care, nu fără motiv, filosoful politic maghiar G.M.Tamas îl definea recent, într-un incitant eseu publicat în Boston Review, drept post-fascism. Ceea ce se manifestă acum cu crescîndă vehemență și chiar agresivitate este prezența ideologică și politică a noului rasism în lumea plină de incertitudini care a luat locul bipolarismului Războiului
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
détours, répugnent à s'achever" (italicele sînt ale autorului). Cele mai importante modificări intervin însă în final, unde dispar vreo două pagini sau chiar mai mult, care urmau după interogația care închide textul în varianta din volum, unde stilul este definit în același timp și că mască, si ca mărturisire: "Și l'imposture est inséparable du style, elle n'en épuise cependant pas la nature. Une part de réalité y entre également, sans quoi îl représenterait la plus vaine des activités
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
nu duc nicăieri, superstiții moștenite cu secole în urmă. Un efort de igienizare a filozofiei contemporane, mai degrabă decît o contribuție directă sau originală în sensul obișnuit al termenului. Se pare că asemenea momente de reflecție meta-teoretică, de contemplație disciplinară, definesc lumea umaniștilor (și ceea ce unii s-ar grăbi să numească "criză") în perioada actuală. Deși nu mă îndoiesc de celebritatea lui Putnam chiar și în cercurile intelectuale din România (unde filozofia de import anglo-saxonă nu e încă prizată cu același
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
o negație a negației, implică relativizarea din care țîșnește adevărul. Nu altfel proceda Socrate, cînd, punînd întrebări "încuietoare" ce relativizau afirmațiile părelnic incontestabile ale sofiștilor, "moșea" adevăruri unanime, preexistente în conștiința interlocutorilor: Felul său de-a acționa în diferite momente definește, după Jankélévitch, conștiința ironică: aceea care se neagă pentru a se afirma mai bine, ca și ideea hegeliană. El se neagă pe sine pentru a-i lăsa pe ceilalți să se afirme, apoi își neagă acest fel de a fi
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
descrie el e o experiență de maturizare personală, de trecere de la un sine naiv, absorbit în contextul care l-a creat, la un sine emancipat, chiar rebel uneori, capabil să decidă singur care sînt alianțele și loialitățile care îl vor defini ca făptură umană. Dacă Simic se autoportretizează ca un fel de trubadur fără griji, un rătăcitor fericit să pună capul pe pernă oriunde i s-ar oferi un culcuș, Said și Hoffman sînt profund preocupați de afirmarea unei identități personale
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
forța împrejurărilor să își recunoască simultan separarea și aderarea la valorile și credințele unui spațiu cultural, cel al culturii native și al culturii adoptive, fidelitatea și infidelitatea. Cum se justifică referirea la pierdere în titlu, cîtă vreme exilul e unanim definit ca experiență formatoare cel puțin, dacă nu și fericită? Problema identității emigrantului, așa cum e înfățișată în această carte, e inseparabilă de o problematică lingvistică. Conceperea unui sine, rezultat al revelației relativității provocate de întîlnirea, în exil, cu alte lumi, apare
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
îl exprimă într-o formă stilistic falsă, asociind cuvinte și sintagme cu conotații total diferite. De fapt, în acest caz păcatul e mai vechi: chiar în dicționarul lui I.A.Candrea (partea I din Enciclopedia "Cartea Românească", 1926-1931) odalisca era definită ca "femeie de serviciu în haremul sultanului". Există și excepții de la reluarea mecanică a definiției; mi se pare, de exemplu, preferabilă formularea din A. Canarache, V. Breban, Mic dicționar al limbii române, 1974, pentru care odalisca e o "sclavă în
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
face ecoul acelui curent foarte puternic în mediile mai sus-amintite, intitulat - atât de sugestiv - behaviorism (ori, în traducere neaoșă, comportamentalism). Teoria formulată pentru prima oară în 1925 de către psihologul J.B. Watson se cristalizează în jurul ideii că "activitatea psihică poate fi definită în termeni de date comportamentale" (Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, trad. D. Stoianovici, Humanitas, 1996). În acest cadru, am putea vorbi mai întâi de toate despre un behaviorism metafizic, despre unul metodologic și despre unul analitic. Behaviorismul pare
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
cea transpusă în factura scrisului, dispus a-l aprecia apologetic, nu evită a lua distanțe față de acesta, cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna. Cozerie pe diverse teme, încheiată cu îndemnul de a ne defini mai net atitudinea critică față de mediocrii și farseurii literaturii actuale. Admit că există multă falsitate și impostură - și unde nu există? - însă răzbesc la lumină și destule lucrări viabile pe care el nu vrea să le vadă. Cei mai buni
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
termenii experimentelor mentale din categoria celor despre fiziune, aparține unui mai larg cîmp de probleme privitoare la identitate. Scepticismul lui David Hume a dat tonul unei tradiții importante în gîndirea occidentală, care consideră că a căuta să găsești și să definești sinele e fie imposibil (căci scotocind în noi înșine după acel miez misterios de identitate ne vom izbi totdeauna de un simplu amestec de senzații, ca foame, frică, frig, etc.), fie complicat pînă la a conduce la aporii sterile (cf.
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
putem susține o abordare reducționistă, de tipul celei preferate de Derek Parfit, în viziunea căruia nu există persoană, ci doar persoane-stagiu, sau o abordare non-reducționistă, care mizează totuși pe existența unui concept de persoană pe care își propune să îl definească ca reuniune de persoane-stagii legate între ele printr-o strictă cauzalitate psihologică (John Perry). Nevoite însă să lucreze cu noțiunea de persoană-stagiu și să furnizeze criterii de continuitate între mai multe stagii ale aceleiași persoane, demersurile non-reducționiste propun de regulă
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
pe cei trei la unul singur. Cine are dreptate și cine se înșală? Martin se străduiește în această carte nu atît să găsească adevărul, cît să scoată la lumină premizele fiecăruia dintre răspunsuri, precum și utilitatea unei asemenea abordări. Problema identității, definită în chip de continuitate în timp între mai multe persoane-stagiu, are la origini profunde implicații metafizice și religioase, ne spune Martin. Încă de la Platon, care credea în nemurirea sufletului ca substanță imaterială, gîndirea occidentală a șovăit să pună semnul egal
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
identității și viziunea pe care o avem asupra morții. Ființa umană nu e capabilă de reprezentări autentice ale propriei sale limite, spune Thomas Nagel, un alt nume des invocat de Martin. Moartea este anularea unui orizont infinit de posibilități care definește sinele fiecăruia dintre noi, de aceea nu putem fi indiferenți la gîndul propriei dispariții, cel puțin fără a ne trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să-și fabrice iluzii ale
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
rămân simple aluzii exploatate expeditiv; poetul încearcă să fie optzecist dar nostalgia unui discurs liric străbătut de mari teme culturale și de efuziuni sentimentale îl face să eșueze mai ales în ultimul ciclu al cărții: Insula troienită de nisipuri. Mona-Ra definește un autor fără îndoială citit și inteligent dar ezitant și inconsecvent, cu un flux poetic excesiv în metafore și prețiozități stilistice, un pic naiv când crede că poate asimila formula de succes a vocilor reprezentative ale generației sale. Gheorghe Izbășescu
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
ne propunem, o articulare dreaptă între tăcere și cuvînt, mirare și legămînt. Un exercițiu de intrigă spirituală pentru răscumpărarea finitudinii ce sugrumă proiectul și întunecă speranța. O carte fără început, nici sfîrșit: țelul ei este de altfel nu de a defini, ci de a in-defini". *** O serie de comentatori marginali și unul "central" (președinte al Academiei, mă rog) bat monedă, în ultima vreme, din acuza "demolării". "Demolatori" principali: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În ochii acestor patetici gardieni axiologici, realitatea însăși
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza tor, ceea ce acordă adevărului d-sale suportul estetic necesar. E un adevăr disociativ printr-o finețe fără complezențe, sub
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
nediferențiate care se acomodează cu toate și cu toți, dintr-un fel de oportunism ontologic. Cuvintele lui sînt potrivite totdeauna în imanent, și s-ar putea ca acest oportunism să nu fie, pînă la sfîrșit, decît o neputință de a defini relația și etică și metafizică dintre a fi și a nu fi". Arghezi precum un Hamlet ratat? Dar nu ne așezăm cu toții pe o scară ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă, încrezător în finalitate și ierarhii, scriitorul așa cum îl definesc adepții compoziției este fundamentalmente modernist în descendență romantică. Și atunci cum se poate răstălmăci o concluzie atît de aparent evidentă în tocmai contrariul ei, care returnează compoziția sub patronajul recunoscut de celelalte discipline umaniste? Simplificînd mult, dar numai de dragul argumentului
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
domnia-sa, de câte ori s-a referit la persoana mea, a făcut-o la modul pozitiv. Dar nu pot să nu semnalez faptul că unele dintre emisiunile sale - de altfel toate foarte temperamentale - sunt basculate copios spre piraterie. Cum aș putea defini altfel o ediție specială a emisiunii sale, într-o după-amiază la oră de vârf, în perioada guvernării Ciorbea, când împreună cu Corneliu Vadim Tudor (senator România Mare și imuno-parlamentar și la acea dată), a ținut să-i "demaște" pe mai mulți
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
omul în fața lui Dumnezeu ca să condamne șaizeci de milioane din semenii săi să trăiască în Rusia?" La o astfel de întrebare, uriașă, nu ar fi putut răspunde decît titanii ruși... Gogol, Tolstoi, Dostoievski. E singurul imperialism valabil. Marchizul de Custine definea URSS-ul lui Stalin avant la lettre, și asta în 1839! Interesant că aici marchizul de la 1839 se întîlnește cu germanul Nolte a cărui carte apărea în 1989. Aceeași "întoarcere în forță la toate arhaismele". Aceeași intoleranță față de ce gîndesc
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]