28,239 matches
-
publicitate? Nu știu cât rău face prin această și nici măcar nu cred că face vreun rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
înainte, dar totodată și timorat de străinătate, îngrijorat că nu îi va face față. Întîmplarea face să îi iasă în cale un alt evreu, ca și el, un oarecare Susskind, încrucișare bizară între cerșetor și afacerist de stradă, ins mai degrabă slinos și nesuferit, care izbutește să îi facă viața imposibilă lui Fidelman. Episodul acesta de deschidere a cărții e absolut magistral, după părerea mea, și el m-a făcut să am o înțelegere a felului în care concepe Malamud identitatea
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
un vagabond oarecare, de ce tocmai un ins care trebuie să aibă, convențional, ceva în comun cu Fidelman? Răspunsul pe care il cred plauzibil este următorul: concepînd o relație de opoziție între indivizi pe care în mod normal îi vezi mai degrabă i-am vedea împreună, solidari, Malamud afirmă condiția ființei umane, că una de iminentă singurătate. Și în Cîrpaciul cei care îi fac cel mai mult rău lui Iakov sînt alți evrei, nu călăii lui direcți. Răul produs de trădarea lor
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
tuturor "defecțiunilor" apărute pe parcurs (incertitudini, fluctuații, mobilități neprevăzute). Astfel, moartea protagonistului, pisat cu pușca de "frații" români împotriva cărora luptase ("Osul pirii, țeasta se turti, iar creierii amestecați cu sînge se scurseră pe țeavă mașinii." -ibid., 57), pare mai degrabă să "personalizeze" decît să aneantizeze, iar fractură organică e semnificativă că unificator psihic post-factum. Printr-un proces pe care astăzi l-am consideră deconstructiv, exterioritatea corpului mega-masinii războiului ia locul interiorității corpului biologic și, după ce îi dezafectează mecanică organică, o
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
cu SMART, o Zită rubensiană care nu cucerește prin tinerețe, ci prin apetenta carnala etalata cu grație împodobita cu panglicuțe și danteluțe. Exemplele ar putea continua în acest sens, dar tot puțin înseamnă într-o stagiune și le catalogam mai degrabă ca reușite, decît că performanțe. Ce se întîmplă? O fisură a întîlnirii dintre regizor și actor? O deplasare de accente? Un mai mare interes pentru vizual, pentru soluții de interpretare regizorala a textului sau pentru soluțiile scenografice de spațiu sau
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
este simplu: pentru bani și pentru popularitate de scurtă durată, ieftină și nesatisfăcătoare în plan estetic. Vîntul acesta comercial a bătut cel mai tare peste stagiunea încheiată. De multe ori actorii s-au zbătut pentru a obține o reclamă, mai degrabă decît pentru un rol. Teatrul înseamnă performanță și o stare specială, o permanentă pregătire fizică și psihică. Puțini dintre actori însă mai țin la statutul profesional. Poate și de astă stagiunea încheiată '98-'99 nu este marcată de performanțe actoricești
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
lui Paul Valéry, expectații care pot ajunge să influențeze decisiv și evaluarea. Mărturisesc că mie Eseuri aproape politice nu mi-au stîrnit entuziasmul (în sensul că nu le-am citit pe nerăsuflate, arzînd de curiozitate să dau pagina), ci mai degrabă m-au obligat să le privesc cu atenție de filolog. Aici intervine a doua remarcă pe care o făceam mai sus, cea referitoare la recomandarea neobișnuită cu care se încheie apelul către prietenii români: întoarcerea la poezie. O asemenea propunere
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
un fel de distilerie de esențe preluate din toate părțile și asumate conform modelului propriu. Prima influență este cea a Romei antice: Europa există oriunde și-a lăsat amprenta Imperiul Român, chiar și acolo unde blazonul sau a fost mai degrabă batjocorit și maimuțărit, ori copiat strident și fără pricepere. Amprenta lumii române echivalează, pentru Valéry, cu un anumit sentiment al puterii, o putere impregnata de spirit militar, de spirit religios și de un spirit formalist. Prin spirit formalist (mă îndoiesc
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
fost prezentate la Reuniunea la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic de la Romă din 7-8 XI 1991 "noile riscuri la adresa securității NATO": ăRiscurile pentru securitatea Aliaților pot, mai puțin probabil, să rezulte dintr-o agresiune organizată împotriva teritoriului Aliaților, ci mai degrabă din consecințele adverse ale instabilității ce poate să apară datorită serioaselor dificultăți economice, sociale și politice, inclusiv rivalităților etnice și disputelor teritoriale cu care se confruntă multe țări din Europa Centrală și de Est. Tensiunile care pot rezultă, atât timp cât rămân
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
de artă, de la forma, de la forme în acceptarea cea mai largă a noțiunii. Distrugerea formei, de pildă în poezie a ritmului, chiar negarea și eschivarea lui, duc artă la ruină. Nu vreau să vorbesc de artiști mari. Aș enumeră mai degrabă șarlatanii, cu sau fără voie, eșuații care privesc sau declară eșecul lor că un cîștig pozitiv. Să întrebuințez vocabula răsuflata de ădecadentă? Glorificarea artei copiilor, a bolnavilor mintali, feminismul normativ, interesul mult exagerat pentru artă primitivilor, de la Picasso încoace, pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
de o boală de piele, un fel de acnee rebela din care cauza se scarpină încontinuu, făcând o rană din obrajii săi. Cu toate acestea, aspectul nu era atât de dizgrațios cum ar fi părut la prima vedere, ci mai degrabă lasă impresia că icoana ar fi înviat cumva, atinsă de aripă însuflețirii și ieșind din imobilismul ei estetic." Viziunile de acest fel se succed în cascadă. După ce medicul ginecolog pune la cale, din plăcerea diabolica de a manevră oameni, căsătoria
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
și mai ales pe Franța) de atîtea secole. De îndată ce Franța a părăsit-o, a scăzut și suveranitatea laică a Bisericii. Totuși, biserica catolică nu va ceda pentru nimic în lume, niciodată și nimănui, această putere a sa și accepta mai degrabă să piară creștinismul cu totul, decît să-și piardă dominația laică. Știu că mulți din înțelepții lumii acesteia vor întîmpină ideea noastră cu un zîmbet, clătinînd din cap; însă noi ne-o apărăm și afirmăm încă o dată că în Europa
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i acorda nici lui Mefistofel rangul de demon, ci mai degrabă, pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic, creator". Și în filosofia europeană din jurul anilor '30, la care se referea Blaga, demonicul își
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
arestarea tatălui pentru a-l împiedica să vorbească cu fiul, bruscarea vecinilor binevoitori, urmărirea insolenta a agenților ș.a.) au menirea de a-l împiedica să ajungă în planul memoriei interioare, adică al unei așa-zise revelații, un revelator fotografic mai degrabă pe care se reconstituie, cu mare efort și cu concursul unui mare număr de personaje episodice, piese dintr-un imens puzzle, trecutul, istoria adevărată, începînd cu tinerețea părinților săi, traiectoria singulară a celui care poate să spună nu (Horia, care
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește o femeie străină care-i reclamă durerea ce o stăpânea. Îi murise fiul îngropat degrabă chiar în noaptea aceea. De curând primise permisiunea să plece la Volonia în Podolia. Soțul ei, înrolat în armata lui Berling, îi înlesnise totul ca să ducă băiatul lor dincolo de coloniști, adică în libertate. Descumpănită, mama nu mai putea pleca nici
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
cu discernămînt și atenție, cum prea rar se mai procedează astăzi, de Angela Martin (antologia de texte e tradusă de Ana Meri Antonescu), Mitul lui Don Juan este un studiu exemplar, un exercitiu în plină forță într-o metodă mai degrabă depășită azi, și totodată o superbă meditație pe tema fragilității iubirii și a ființei. Jean Rousset, Mitul lui Don Juan, traducere de Angela Martin, Editura Univers, București, 1999, 238 pagini.
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Până și acolo unde o anumita interferență între figurativ și abstract se face simțită, acesta din urmă impunându-si oarecum acaparatoriu prezenta, imaginile nu trezesc acel șoc cu care ne-a aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
istoria, viețile oamenilor de altădată răspund uneori mai deplin și mai concludent întrebărilor pe care ni le punem sub presiunea trăirii în imediat. Cazul poetului Dan Desliu, de pildă, un caz încheiat, cum s-ar putea spune, un caz mai degrabă vechi, istoric vorbind, este departe de a fi și unul inactual. Existența acestui protagonist al mișcării literare postbelice, existentă atât de fracturata și încheiată tragic, este in consonanta și azi cu probleme care agită, și uneori obsedează conștiința publică românească
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
repede dispus să se autoînvinuiască, astfel cum am văzut, decât să arunce cu piatră în direcția altora, fie ei și personaje de verificată reputație "rea". Dogmatici intratabili că Novicov, Selmaru, Sorin Toma, maleficul Beniuc, sunt judecați fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
publici o carte de versuri în care nu era măcar o poezie directă în legătură cu El și cu Ea". Exagerări, și într-o privința și în cealaltă, răsfrângând o subiectivitate care, privitor la anii tinereții celui ce se confesează, înclină mai degrabă să absolve decât să încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se pe ce a trait el însuși, Desliu
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se pe ce a trait el însuși, Desliu trage o concluzie mai degrabă pozitivă despre satrapul culturii din perioada dejista, acesta fiindu-i, personal "de fiecare dată de folos, de ajutor". Este adeseori subiectiv Dan Desliu în mărturisirile sale, acționat de afecte, de simpatii sau antipatii și, într-adevăr, nu vom putea desluși
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
ieșirii lor din patternul specific, din paradigmele consacrate ale Extremului Orient. Harold Szeeman a construit, prin această ediție a Bienalei, o lume ideală, o civilizație fără clivaje și fără disfuncții de comunicare, însă o lume pe care o unifica mai degrabă traumă, frustrarea, lupta cu memoria și cu agresiunea cotidianului, precum și o anumita naivitate de a trăi reactiv, în imediat, fără vocația viitorului și fără tentațiile romantice ale eternității. Firile inocențe care își vor fi mai păstrat iluzia că Arta este
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme sau să infirme o serie de supoziții și inferențe făcute de cititor pe parcurs (cazul policier-ului). Scenă se constituie, mai degrabă, ca o exorcizare a angoasei așteptării. Pe lînga tensiunea acumulată pe parcursul cărții, cînd crimă încă nu s-a comis, descrierea ei minuțioasa e de-a dreptul liniștitoare. Santiago moare calm, așa cum a fost în întreaga povestire. Ultimele propoziții ale cărții
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
domolit sub o crustă elegiaca. Încadrat de Al. Mușina în direcția unei "poezii a textului" în proliferare de semnificant, Traian Ț. Cosovei tinde să se îndepărteze de colegii săi Florin Iaru, Mircea Cărtărescu și Ion Stratan, spre a evolua mai degrabă către o poezie a textului "alb", ilustrata de un Bogdan Ghiu sau de un Daniel Piscu. Versurile bogate și consistentă imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
tribuna. Pe scaune - tineri cu ochii ațintiți către oratorul care stă în picioare (acesta-i postamentul lui - propria verticalitate), agitați, dezbătând aprinși, luând cuvântul pe rând, dar nu într-o ordine prestabilita. După haine par întrucâtva hippioti - ori poate mai degrabă simpli studenți ai timpului lor. Atmosferă încinsă, în California anului 1969. Imaginea se află pe la începutul filmului Zabriskie Point al lui Michelangelo Antonioni și ea mi-a răsărit spontan în minte atunci când am deschis cartea lui Mihai Sora intitulată Firul
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]