1,351 matches
-
plâns la care oamenii rămân surzi: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Acesta e un vers rătăcit prin manuscrise, rămas enigmatic. Ce sunt epigonii? Oameni care au pierdut acuitatea privirii și a auzului, oameni care nu mai aud plânsul Demiurgului. Cu viziunea sa, Eminescu recunoaște că nu vine spre Dumnezeu dinspre teologie, ci dinspre filosofie, așteptându-se să fie mustrat de preoți: "Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin / Și pricepurăm șoapta misterului divin;" (Preot și filosof
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
oamenilor zilei sublimul adevăr / Ce voi spuneți în pilde, iar noi l-avem din cer". Iată, așadar, o cu totul altă rebeliune filosofică decât la Nietzsche, nu mai puțin radicală, implicând toate datele rupturii de metafizică 99, inclusiv ideea morții Demiurgului, a eternei reîntoarceri, a epigonismului. Din păcate, Occidentul păstrează o ignoranță intermitentă față de alte culturi, iar cărturarii români, complăcându-se în epigonism (sincronism), refuză a vedea comoara din propria casă. Deși postmoderniștii îi dau dreptate lui Nietzsche și-l ignoră
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-i adevărul, nu-i memorie vie. În viziunea lui Platon, adevărul (alétheia) e repetiție pură a ideii (eidos), pe când rememorarea întunecă idea în Lethe. Altfel zis, e o repetiție moartă, tautologică, rea. Dumnezeu face patul (ca eidos), pe când tâmplarul e demiurgul patului, iar pictorul patului execută fantasma, o copie a copiei, un simulacru. Simulacrul, deci, nu repetă patul, căci autorul lui nu-i demiurg, ci pictor. Scriitura, așadar, este un fard care disimulează mortul sub aparența viului: "Pharmakon-ul introduce și adăpostește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lethe. Altfel zis, e o repetiție moartă, tautologică, rea. Dumnezeu face patul (ca eidos), pe când tâmplarul e demiurgul patului, iar pictorul patului execută fantasma, o copie a copiei, un simulacru. Simulacrul, deci, nu repetă patul, căci autorul lui nu-i demiurg, ci pictor. Scriitura, așadar, este un fard care disimulează mortul sub aparența viului: "Pharmakon-ul introduce și adăpostește moartea. El compune chipul agreabil al cadavrului, îl maschează și îl fardează"108. Transformă, altfel spus, cosmosul în cosmetic, în mască, răsturnând ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sunt trei elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul împreună cu marea sunt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lumină. Întunericul, indistincția pură ar anula opera creației, ar lăsa ca elementele ei să fie asemenea pământului primordial: aoratos, „ascuns privirii“. Pentru ca delimitările create de volumetria divină să fie percepute este nevoie de lumină. Iată de ce în Marele Atelier al Demiurgului totul începe cu condiția oricărei forme, cu lumina deci. Însă până și această primă faptă, care e doar o condiție a delimitării, apare aici ca produs al ei: Dumnezeu desparte lumina de întuneric. El se comportă asemenea unui hotarnic: în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de formă. Și înainte de a fi un principiu stilistic în creativitatea umană, apolinicul este o forță artistică (künstlerische Macht) care intră în regimul de funcționare al Unului Originar (das Ur-Eine). Cu alte cuvinte, el reprezintă însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte apolinic? Sau, în termenii Genezei, de ce creează Dumnezeu Lumea? De unde setea lui de formă? Demersul lui Nietzsche este, în expresia sa, de factură filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întâlnește, dacă nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
divine, și fiecare zi a ei este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om „după chipul său“, ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate „somatică“ a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și deci o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pensulă are taina sa care se lasă greu descifrată. Fiecare izbândă obținută prin cooperare cu unealta este o mare bucurie pentru un creator, scăpat de constrângeri tehnice și de stângăcii, el se manifestă în deplină libertate, se simte ca un demiurg care poate să facă orice imaginează, la cota cea mai înaltă. Mâna matură care atinge această cotă absolută este o victorie a artistului care dovedește că numai talentul inspirat, dublat de o uriașă strădanie, poate atinge perfecțiunea. * * * Vasile Băncilă face
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ca putere între ele, manifestări exterioare și sensibile ale lui Ilu (dublate fiecare de câte o femelă); Anu (apa, zeul pește ) = haosul, materia necreată, timp și spațiu; Nuah - focul = inteligența ce însuflețește materia și oface fecundă; Bel sau Baal - pământul = demiurgul care ordonează materia și inteligența, creeînd lumea organizată. Urma o a doua triadă, a unor zei vizibili: Sin, fiul lui Bel, zeul Lună (secera luminoasă a cornului lunar era privită ca simbolul vieții, iar partea lipsă ca imaginea morții, pe câtă vreme
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
XIX-lea din Rămas-bun lasă loc în Arta conversației unui autor-personaj, doctorița Sânziana Hangan. Ea va conduce intriga de la început până la sfârșit, preluând în mare parte și rolul autorului-narator: Sânziana Hangan își cunoaște rudele, prietenii și copiii ca un adevărat demiurg. Acum timpul obiectiv este scurt: trei zile - sâmbătă, duminică și luni. Memoria care amplifică relatarea este declanșată de această dată nu de căutarea cafelei prin diferite dulapuri și camere, ci prin intermediul unor vizitatori: fiecare dintre cei care vin în casa
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
eroare a Partidului Comunist Chinez (PCC) și o foarte gravă greșeală a conducătorilor săi. într-adevăr, fără a ține cont de experiența „primului salt” și de informațiile alarmante care le-au parvenit mai înainte, ei s-au supus orbește ordinelor demiurgului Mao Tzedun*, principalul inspirator al acestei inițiative. Deși poate evoca mobilizarea forțată organizată de Stalin* în 1928-1929, tragedia Marelui Salt înainte n-a fost inspirată din exemplele sovietice. Mao și colegii lui și-au inventat propriul delir, într-un sistem
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incriminat retragerea bruscă a tehnicienilor sovietici, în noiembrie 1960, și, mai ales, incontestabile calamități naturale: seceta din Nord, inundațiile și alte anomalii în Sud. Dar aceste explicații n-au convins deloc o populație care a identificat atât inițiatorul Marelui Salt - demiurgul Mao Tzedun -, cât și unealta lui oarbă - Partidul Comunist - și eroarea lui fundamentală - un voluntarism totalitar. Reputația regimului este, prin urmare, grav atinsă, și reglările de conturi sunt inevitabile. La nivelurile inferioare, activiștii zeloși din 1958 sunt epurați, unii sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rândurile muncitorilor revoluționari și pe o organizare care-i permite să-și înzecească forța, partidul este cel care produce clasa, lupta de clasă și Istoria. Substituind partidul clasei, Lenin modifică profund gândirea marxistă. în spatele acestui partid ridicat la rangul de demiurg al Istoriei, se profilează silueta conducătorului său, care revelează partea cea mai secretă a personajului: cea a eroului romantic și paranoic, suferind de pe urma faptului că nu se bucură de o recunoaștere socială, visând la fapte răsunătoare și înconjurat de dușmani
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și respectiv cu un „Mai mocnit” apoi cu Brigăzile Roșii: o parte a grupurilor de extremă stânga adoptă lupta armată*. în Franța, această derivă a dus la câteva asasinate politice* „anticapitaliste” făptuite de gruparea Action directe (Acțiunea Directă). MAO TZEDUN DEMIURGUL REVOLUȚIEI CHINEZE Preamărit mai întâi ca strateg al victoriei comuniste în China, apoi ca autor al reînnoirii revoluției în lume, Mao Tzedun este astăzi criticat în Occident pentru metodele utilizate în cucerirea puterii, denunțat pentru zecile de milioane de victime
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
septembrie 1956. Cea de-a doua va fi să reacționeze fără a înfrunta opoziția celorlalți doi în același timp. în 1958, împreună cu Liu Shaoqi și împotriva lui Zhou Enlai - și promovându-l la cel mai înalt rang pe Lin Biao -, demiurgul Mao Tzedun, într-un acces de voluntarism totalitar, lansează Marele Salt înainte*, pretinzând că, în zece ani, China va ajunge din urmă economia americană. Când Marele Salt se transformă în dezastru, și apoi în timpul perioadei de reconstrucție, Lin Biao e
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și/sau apartenența socială a pacientului (clientului). Un alt exemplu al întregului extrem-oriental cu două fațete (occident/orient) îl reprezintă mitul androginului. Marele gânditor și scriitor Aristofan (occident) vede întregul uman primordial ca fiind o entitate bisexuală. Conform marelui filosof, Demiurgul a împărțit această ființă mistică și încântătoare, androginul, care prezintă atât sexul masculin cât și pe cel feminin în două părți diferite și opuse ca sens; acesta este momentul apariției noțiunii de bărbat și femeie; începând din acea clipă masculinul
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Științifică, București, 1991. Antohi, Sorin, Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Editura Polirom, Iași, 1999. Ardeleanu, Sanda-Maria, Repere în dinamica studiilor pe text, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995. Ardeleanu, Sanda-Maria, Perspectives discursives: concepts et corpus, Casa Editoriala Demiurg, Iași, 2007. Asan, Finuța, Ciobanu, Fulvia, Cuvinte compuse și grupurile sintactice stabile, în Studii și materiale privitoare la foamarea cuvintelor în limba română, vol. al VI-lea, Editura Academiei, București, pp. 235-253. Authier-Revuz, Jacqueline, Hétérogénéité(s) énonciative(s), în "Langages
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la psychanalyse, Gallimard, Paris, 1932. Freytag, Gustav, Die Technik des Dramas, Darmstadt, 1857. Fromilhague, Catherine, Sancier, Anne, Introduction à l'analyse stylistique, Bordas, Paris, 1991. Frunză, Monica, De l'argumentation à la persuasion dans le discours publicitaire français, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007 Fuchs, Catherine, Paraphrase et énonciation, Ophrys, Paris, 1994 Gardiner, A. H., Langage et acte de langage. Aux sources de la pragmatique, Presses Universitaires de Lille, Lille, 1989. Genette, Gérard, Figures III, Seuil, Paris, 1972 (Figuri, Editura Univers, București, 1978
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Kuikuro (Southern Carib, Brazil)", ms. François, Jacques, 1998, "Théorie multifactorielle de la transitivité, " différentiel de participation " et classes aspectuelles et actancielles de prédication", în: A. Rousseau (éd.), p. 181-201. Frâncu, Constantin, 2009, Gramatica limbii române vechi (1521−1780), Iași, Casa Editorială Demiurg. Friedmann, Naama, Gina Taranto, Lewis P. Shapiro, Davin Swinney, 2008, "The Leaf Fell (the Leaf): The Online Processing of Unaccusatives", Linguistic Inquiry, 39, 3, p. 355−377. Fround, Karen, 2006, "Unaccusativity as lexical argument reduction: Evidence from Aphasia", Lingua, 116
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
răspund chemării sale. Această recunoaștere constituie un devotament personal față de lider rezultat al entuziasmului, al disperării sau al speranței. Carisma a trebuit să fie exercitată în mod continuu pentru a se traduce într-o putere personală reală. Cu alte cuvinte, demiurgi, puteri magice sau puteri eroice nu ar trebui să părăsească mesagerul. Carisma pură este în mod deosebit străină considerațiilor economice și constituie "o chemare", o misiune, sau o "datorie spirituală". Atracția charismatică a unei persoane necesită deci loialitate emoțională din partea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
propriului lor regim: democratic, dictatorial sau totalitar ilustrat respectiv de oameni precum Roosevelt, Franco și Saddam Hussein. Cunoaștem o serie de cuvinte care sunt utilizate într-o manieră mai mult sau mai puțin sinonimă cu liderii carismatici: eroi, om providențial, demiurgi, guru, sau pur și simplu personalități magnetice. Unul dintre acestea este demagogul, care se referă la politicianul care caută aprobarea maselor prin formularea de promisiuni de toate felurile. Acesta este cineva care face totul pentru a fi pe placul mulțimii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
desăvârșirii”!Ă, ce sunt tot atâtea trepte ale libertății! Ale unei alte „nașteri” sau ale „nașterilor succesive”, ale acelei „scări” a „performanțelor spirituale” În care individul, care poartă În sine reziduul „omului comun” și al neîncrederii față de posibilitățile sale de Demiurg, asistă, din interior, dar și „din afara sa”, ca În fața unui spectacol, la ruperea rând pe rând a acelor lanțuri care Îl legau de „materie”, de „firesc”, de „previzibil”, „lanțuri” pe care alții, mii, din jurul lui, le poartă nu numai cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dialectica stilului (contribuție de tot merituoasă) ceea ce va putea da, în viitor gândirii literare românești. "Luceafărul", nr. 36, 13 septembrie 1988 Mihai CIMPOI Theodor Codreanu: Hyperion și provocarea științei 3 Se pare că Hyperion, determinist incurabil, a rămas înduplecat de Demiurg care i-a dat o adevărată lecție de ce înseamnă lumea. A renunțat, bineînțeles, la provocarea lumii și a devenirii ei oarbe ("Dar piară oamenii cu toți/ S-ar naște iarăși oameni"). El n-a observat individualul înnobilat și n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o provocare reciprocă, străbate universul poetului de la un capăt la altul; mai mult decât atât: și știința ulterioară a fost provocată de instituțiile sale ieșite din comun, fiindcă și el a simțit cu anticipație provocările ei de mai târziu. Lecția Demiurgului s-a dovedit a fi vindecabilă în ce privește îmbolnăvirea lui de lume și lumesc, în timp ce lecția privind legile universului l-a provocat cu adevărat și el nu s-a mai putut sustrage provocării. Acesta pare a fi paradoxul fundamental al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]