7,752 matches
-
după mama) și a Cetățenilor din Cetatea, dar tot a mai rămas câte ceva. Să mă-mpart în două-aș vrea. Unde oare-i țara mea? De acolo sunt aici, De aici sunt tot acolo, Împărțit în două țări, Între două depărtări... Dar să las poezia și să revin la pământul canadian... Prin munca serioasă și prin sacrificii am ajuns canadian din clasa de mijloc a societății și recunoscut ca atare, odată ce am fost ales chiar președintele al clubului Rotary. Am lucrat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute, a unei drame închise și înăbușite, a unui timp fără istorie... Îmi place în clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului românesc și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor și mă înfioară resemnarea, gemetele și toate jelaniile consumate în umbră... Nu va arde uneori că o otravă concentrată toată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
despre Cruciada copiilor. Coborîrea de pe cruce e un roman al eului creator, al artistului aflat în căutarea sensului artei sale. Căutările sale sînt cu atît mai dificile cu cît, devenind pictor de biserici, Theo s-a născut la cîteva secole depărtare de arta sacră a picturii bisericești sau de maeștrii medievali pe care îi venerează. Chemarea lui Matei e un roman al eului surprins în coliziunea dintre două mari plăci tectonice ale lumii actuale, realitatea dată și realitatea virtuală. Matei e
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
spuse Karl. - Da, mă pricep și eu la unele lucruri, zise ea și, în semn de bun-rămas, își trecu mâna, alunecător, de-a lungul păturii cu care se învelea Karl, după care fugi în camera ei.” La mii de kilometri depărtare, gesturile fetei reproduc simetric tehnica Johannei Brummer, servitoarea care sperase să-și sufoce tânărul stăpân în „mormanul de așternuturi calde” îngrămădite „anume pentru el” în casa părintească din Boemia. Ori de câte ori simte că riscă să fie luat ostatec în numele iubirii aproapelui
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
meu joacă mai bine de cum jucam noi), iar astăzi m-am plimbat vreo două ceasuri în împrejurimile satului. Este un punct deasupra satului de unde se desfășoară o priveliște de toată frumusețea: în apropiere dealuri îmbrăcate numai cu sămănături, iar în depărtare orizontul cel mai variat. Înspre miazăzi codrul moșiei Grumăzești, prin care am trecut cu trăsura venind de la Piatra și care mi-a plăcut mult; înspre apus, Ceahlăul în fund, iar mai încoace, Bălțăteștii, Văratecul, dealurile Agapiei și Valea Ozanei; înspre
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
despre ce se întâmplă în sala de nașteri. A durat și nu a fost foarte ușor. Nașterea a fost naturală. Totul este ok acuma. Toată lumea e în regulă. L-am văzut prin geam. Ea părea ok, am văzut-o de la depărtare, ea nu cred că m-a văzut. Mi-am dat seama că este ok. Nașterea naturală este dificilă. Îmi imaginez că i-a fost greu, dar mă bucur că este în regulă. În ultimele 36 de ore, eu am dormit
Badea, cu vocea tremurândă. Primele declarații după nașterea fiului său by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31009_a_32334]
-
făcut pe un eșantion de 1.400 de persoane, iar marja de eroarea este de +/- 2,6%. Pentru Colegiul 3, unde candidatul USL este Liviu Dragnea, acesta este dat câștigător de 76% dintre cei intervievați. Candidatul ARD este la mare depărtare de Liviu Dragnea, cu 12%, iar cel al PP-DD ar câștiga 10%. Și în acest colegiu, 74% din populație votează cu USL, PP-DD ar opține 13%, iar ARD doar 10%. De asemenea, 68% dintre cei intervievați vor merge sigur la
Sondaj: Crin Antonescu și Liviu Dragnea câștigă detașați colegiile. ARD, doar locul 3 () [Corola-journal/Journalistic/41204_a_42529]
-
tot în Epoca nesului, indiferent de valoarea ei, este mai întâi un act vertical, îndreptat către cer, ca o invocare sau o rugăciune. Doar dacă este primită acolo, va fi primită și pe pământ”. În procesul detașării, al apropierii prin depărtare, alături de verticalizare, se găsesc despărțirile și legitimarea unei relații cu un Dumnezeu creștin, ce șterge planificările vidului transcendent al postmodernității. În Copilul-lup al lui Dumnezeu, Cărtărescu vorbește despre nostalgia unei cetăți a lui Dumnezeu asediate tardiv, dar cucerite prin educația
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
franc, Cain îi povestește despre Pandora, verișoara rămasă în America: „Se mărită anul ăsta... Era îndrăgostită de tine... Cred... N-a vrut să mărturisească niciodată, dar am văzut-o prea des stând pe dunele din Cape Cod și privind în depărtări. [Se mărită] cu unul din imbecilii blazonați, plini de dolari, care face parte din foarte privata noastră înaltă societate din New England...” Hipnotizat de Melodie Gaël, Cain trăsese focuri de armă asupra lui De Trécesson, care descoperise secretul transmiterii mesajelor
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
altfel, drama comunității are în centru neputința alegerii între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește nimic. Fără a atinge frumusețea stilistică
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
au depus eforturi deosebite, s-au căutat căi de atac, s-au deschis alte procese, s-au obținut prelungiri ale termenului. Dar deznodământul era deja scris. Acum urmează să ne mutăm din acel spațiu. Pentru cei care privesc lucrurile de la depărtare, cu privirea tulburată de emoție, câteva precizări sunt necesare: în starea de acum, Casa nu este un sediu care să poată fi într-adevăr folosit. Are nevoie de reparații capitale, iar întreținerea ei lunară costă o avere. Oricum, totul depășește
Casa Monteoru by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/3870_a_5195]
-
îndrăgiți: Eminescu (cel mai frecvent citat), Arghezi, Blaga, Emil Giurgiuca și un poet sovietic, Utkin, autorul unor frumoase versuri de dragoste. Îi recomandă lecturi și-i recomandă, de asemenea, să dea admitere la facultate la Cluj ca să fie împreună, pentru că depărtarea este greu de suportat, mai ales că unele vești aflate de la Blaj îi provoacă momente de chinuitoare gelozie. La rândul său, și ea îi reproșează întârzierea răspunsului la scrisori, mai ales că unele epistole vorbesc de „amoruri pasagere”, amintind de
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
cu o mână sigură, microromanul lui Lucian Boz excelează prin conturarea atmosferei de epocă, fie ca e vorba de boema bucureșteană înterbelică, fie de Parisul ocupat vremelnic de naziști. 4. Relația cu România și cultura ei. Deși aflat la o depărtare atât de mare de țara natală, Lucian Boz a continuat să-i vorbească limba, alături de celelalte două limbi pe care le stăpânea perfect: franceza și engleza. Unul din prietenii rămași în țară, Constantin Noica, se și miră, la un moment
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
său volum ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine Feciorele trecură cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în raza de purpură-nfocată" (Cînd vioarele tăcură, VII). Proza lui Petică suportă perfect comparația cu poezia, chiar dacă numărul de reușite antologice este, proporțional, mult mai mic. în scurta lui viață, autorul a practicat mai ales jurnalismul ca
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Veronese (Două vieții), iubiții se recunosc precum pelerinii din Emaus ( Noapte primăvăratecă), lumea Siretului este concomitent o idilă de Teocrit și o pagină din Gogol (Glasul luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic Trianon, un Trianon aproape asiatic" (Tecuciul depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează copilăria pierdută
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
rabdă tachinăriile cu conștiința că umoarea irascibilă a camaradului îi ridică lui însuși tonul psihic. Dar, după patru semestre, drumurile li se despart, Nietzsche plecînd la Leipzig și Deussen la Tübingen, de acum încolo corespondența fiind cea care va acoperi depărtările dintre ei. Mai mult, Nietzsche intră într-o buclă a destinului care începe uimitor - este numit fără examen, cu sprijinul lui Ritschl, profesor la Basel -, dar infirmitățile trupului și mai ales coptura nebuniei îl împiedică să facă o carieră profesorală
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau „cizme”. Ei însă locuiau în clădirea lor, la două verste depărtare de oraș, și duceau o viață misterioasă, ba chiar legendară, în opinia „pătlăgelelor”. Ippolit îi invidia pe cadeți, le invidia epoleții azurii cu monograma galbenă a țarului Alexandru, lipită neglijent după șablon, și insignele cu vulturul imperial, dar lipsit, din
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
vine din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
factor care, deși nu e capabil a înclina balanța, sugerează un joc între contrarii: „nimic mai trist/ decît să-ți faci singur poze// poze în care să zîmbești/ ori să privești complice sau sigur pe tine/ în care să scrutezi depărtarea de parcă- ai fi zărit/ ceva cunoscut/ în care să fixezi obiectivul/ ca și cum ai privi în ochii celuilalt” ( Developare). „Răul secolului”, căruia bardul timișorean îi dă glas cu un indiscutabil talent ce-l impune într-o zonă, să precizăm, care
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
se încheie cu versurile „era clar: unul din noi trebuia să plutească pe apă./ Milă de cine scapă”, nu înțeleg de ce mai era nevoie ca, la câteva zeci de pagini distanță (p. 107), să întâlnim un pasaj ca acesta: „În depărtare: lanuri de grâu și secară/ și o suspectă nervozitate planetară,/ care dădea caii la apă./ Milă de cine scapă !” Și e singurul caz de carbon copy. Traian T. Coșovei își calchiază, aici, frecvent cele mai reușite efecte speciale, reducându-le
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
de atitudinea boem vagantă. Sfârșitul e memorabil: „M-am răstit la piramidă:/ nu vezi că tu ești nisip, iar eu sunt cuvinte?// Până la urmă, piramida mi-a surâs și, cu o rază de soare,/ mi-a arătat următoarea stațiune turistică: Depărtare” (p. 61). Și, memorabil fiind, el îi rămâne în minte chiar autorului, care nu se abține și recidivează (la aceeași buclucașă p. 107) : „Lângă cei doi cavaleri ai tristelor figuri/ mă țineam în picioare./ Aveam idei ieșite la drumul mare
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
autorului, care nu se abține și recidivează (la aceeași buclucașă p. 107) : „Lângă cei doi cavaleri ai tristelor figuri/ mă țineam în picioare./ Aveam idei ieșite la drumul mare./ Iar drumul era lung: până la gară/ și, mai departe, până la stația Depărtare.” Jocurile de cuvinte devin jocuri de expresii, jocuri de tropi, jocuri de distihuri șiaș a mai departe, într-o expansiune invers proporțională cu valoarea. Alte asemenea amintiri perdante, asupra cărora n-am să insist, provin din imageria lexicală (demult fanată
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
de distihuri șiaș a mai departe, într-o expansiune invers proporțională cu valoarea. Alte asemenea amintiri perdante, asupra cărora n-am să insist, provin din imageria lexicală (demult fanată) a lui Nichita Stănescu: „nedurere” și „nenimica” apar, la un vers depărtare, într-un poem (Istoria mersului pe ape) altminteri grațios. Cum de un poet totodată intuitiv și experimentat, cum e Traian T. Coșovei, poate să cadă în capcane atât de facile, nu știu. Presupun că e vorba despre neglijență ridicată la
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri ascunse, de „adâncime”, există, dar ele sunt elemente de construcție, nu de filozofie. De exemplu, când Emma, fericită, plină de speranțe nedefinite, coboară scara către sala de bal, iar din depărtare se aude sunetul morții, sunetul de corn, aceasta este o conotație și vrea să sugereze unde o vor duce speranțele pe Emma și totodată, autoscopic, cum e în firea artei, să spună că avem de-a face cu un roman
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
văzut în viață și-n insula Rodos să mut tristețea aceasta a mea care lasă urme pe pereți, dar nu-i decît anotimpul cu chemările lui, cu semne de apă în palmele trecătorilor, cu somnul care devine protestatar și-n depărtare o flacără coboară scările iar telefonul sună și nimeni nu răspunde, unii-s plecați în concediu, alții au murit, munții sunt plini de stînci deraiate, jnepeni pitici duc soarele-n cîrcă și-i zgomot de apă sub limba semenilor, vom
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]