1,242 matches
-
personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întâmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cârciumarul din În vreme de război. Întrebarea: „Credeai că-am murit, neică?” ar putea căpăta răspunsul legitim: „Dacă așa mi s-a comunicat în scris...” Alteori, depeșa nu are nici o consecință, pentru că vine prea târziu. Precum telegrama că lemnele vor fi livrate Urgent către școala de fete din urbea Z. Sau pentru că destinatarul nu vrea să știe de ea precum Achim Moromete de telegramele furioase ale tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
tătari. Un anonim francez din tabăra turcă semnala participarea pe câmpul de luptă a unui număr de 180.000 de combatanți turci și 12.000 de călăreți ruși. Alte informații cu privire la efectivele forțelor combatante provin de la căpitanul James Jeffries, în Depeșe diplomatice din Bender și Adrianopol (2 iulie 1711, Bender): 60.000 ruși (40.000 infanterie și 20.000 cavalerie), 60 piese de artilerie, 20.000 erau detașați la Azov și 12.000 pe lângă cazaci și calmuci; 80.000 turci (ieniceri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Berlin (unde se uitase cu totul că România participase alături de Rusia la războiul contra Imperiului Otoman) a fost un adevărat rechizitoriu la adresa politicii rusești față de Principate, de la Petru I încoace. Unul dintre secretarii Congresului, contele de Mouy, scria într-o depeșă către Ministerul de Externe francez: „delegații români, domnii Brătianu și Kogălniceanu, deși reprezentau un stat beligerant și victorios, nu au fost admiși să participe la lucrările Congresului. Ei au fost doar `ascultați` de reprezentanții puterilor. Au prezentat un Memoriu și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
un post de radio, (cred Chișinău) am ascultat o emisiune despre generația poeziei tinere moldovenești; am remarcat o limbă și un stil moderne exigent literare și pe alocuri o poezie valoroasă . G. 2. - Cu ocazia mandatului, voi mai comite o depeșă. G. </citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”Cluj” data=”22.VII.’78” desc=”Carte de vizită”> Dragă domnule Eugen, Conform unei intenții mai vechi, voi veni la Fălticeni cu 2-3 prieteni scriitori sau profesori) pentru a ne adăpa la fața
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
slabă a lui Midea. Continuă să întărâte inima bietului om, să se folosească de boala lui și să-l aducă într-o așa stare, încât acesta s-o bruscheze pe ființa care-i stăpânea sufletul. Îi scrise, într-o altă depeșă, că totul a fost un joc, că râde de neputința lui și că, una peste alta, era femeia care disprețuia bărbații lipsiți de curaj. Evenimentele se precipitară și intrară pe un făgaș periculos, cu o repeziciune uluitoare. Rebeca alertă poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
informez asupra unor eventuale primejdii. Oricum, am fost marcat de întâlnirea cu Garibaldo. M-am interesat la cancelarie cum mai merg treburile în regat și dacă exista vreo sămânță de primejdie. Pertarito, referendarul care-i primea pe solii regelui și depeșele lor și care întocmea rapoartele ce urmau să fie trimise la Pavia, mi-a spus că nu era cazul să ne facem griji. Singura noutate îi privea pe avari, aliați ai longobarzilor. Aceștia asediau Bizanțul împreună cu persanul Cosroe. Liniștit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zi. La Cydonia am stat doar o singură zi. Am găsit imediat o navă siriană gata să plece a doua zi spre Antiohia. Despre Siria nu știam mare lucru: ceea ce-mi povestise taică-meu și puținele lucruri citite în depeșele regale. Una dintre cele mai bogate și mai pașnice colonii ale imperiului decăzuse puțin câte puțin, murind odată cu răposata Romă. Pe vremea când am sosit eu, împăratul Bizanțului o eliberase de perși, integrând-o din nou imperiului. Dar deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Ravenna. Ducii de Spoleto și Benevento, conducând o altă armată în sud, au trimis soli care să ne informeze că au făcut sigure drumurile de-a lungul Apeninilor și că au ajuns tocmai în ținutul Puglia. Am pregătit o depeșă cu ordinul de a cuceri localitatea Bari, de a face din ea un nou ducat și de a trece mai departe în ținutul Calabriei. La Reggio, pe țărmul mării, vor fi în sfârșit repetate cuvintele regelui Autari. Urma să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stingă? „Să-i amintești neapărat lui Stiliano că trebuie să-și țină promisiunea pe care mi-a făcut-o. Că o să-i găsească mamei mele loc de odihnă veșnică într-un mormânt demn.“ - Îmi voi ține cuvântul, Rotari. Am văzut depeșa venită de la Cividale. Grasulf e pe moarte, iar Ago, fiul cel mare al lui Rodoald di Benevento, împlinind vârsta cuvenită, își revendică ducatul în numele tatălui său. Unchiul său Grimoald, care acum guvernează la Benevento, a trimis o petiție în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îl auzeau iar și iar, de la două-trei camere distanță. Deodată un mesager fugi pe coridor. Shibata Katsuie, care trebuia să Îi citească lui Nobunaga raportul, păli Înainte de a putea rosti vreo vorbă. — Stăpâne! — Ce este? — Tocmai a sosit a patra depeșă de azi dimineață, din fortăreața de la Marune. Nobunaga Își mută În fața lui reazemul pentru braț: — Și? — Se pare că, În seara asta, clanul Imagawa mărșăluiește spre Kutsukake. — Chiar așa? Numai atât spuse Nobunaga, privind În gol spre imposta sculptată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Zenshoji. Veștile despre cei din primele linii, care se hotărâseră să moară glorios În luptă, erau Întotdeauna jalnice, iar cele sosite chiar atunci din cele două fortărețe nu se prezentau altfel. Ambele Începeau cu cuvintele: „Aceasta este, probabil, ultima depeșă pe care o vom putea trimite la Castelul Kiyosu...“ Ultimele două depeșe conțineau aceleași informații despre dispunerea trupelor inamice și ambele semnalau un atac pentru a doua zi. — Mai citește o dată partea cu dispunerea trupelor, Îi ordonă Nobunaga lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
moară glorios În luptă, erau Întotdeauna jalnice, iar cele sosite chiar atunci din cele două fortărețe nu se prezentau altfel. Ambele Începeau cu cuvintele: „Aceasta este, probabil, ultima depeșă pe care o vom putea trimite la Castelul Kiyosu...“ Ultimele două depeșe conțineau aceleași informații despre dispunerea trupelor inamice și ambele semnalau un atac pentru a doua zi. — Mai citește o dată partea cu dispunerea trupelor, Îi ordonă Nobunaga lui Katsuie, rezemându-se cu brațul de proptea. Katsuie citi din nou partea schematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
poezie. La suprafață, cel puțin, Nobunaga profita de această perioadă liniștită pentru a se bucura de viață, ca și cum n-ar fi avut nici o altă grijă pe lume. Imediat după Sărbătoarea Morților de la mijlocul verii, de la Muntele Komaki porniră mesageri cu depeșe urgente, galopând spre toate districtele din Owari. În cetate, domnea agitația. Cercetarea călătorilor care treceau frontiera deveni mai strictă. Servitorii veneau și plecau, iar noaptea, târziu, se Întâlneau la consfătuiri de taină În castel. Caii erau rechiziționați. Samuraii le cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și să se Întoarcă la Ichijogadani. Oamenii lui Nobunaga Înaintară până la Trecătoarea Kinome. Dacă puteau trece dincolo de acea poziție strategică, urmau să aibă În față Însuși sediul clanului Asakura. Un mesaj urgent, Însă, șocă trupele invadatoare ale clanului Oda. O depeșă Îi informă că Asai Nagamasa din Omi, al cărui clan era aliat cu Asakura de mai multe generații, plecase cu armata din nordul lacului Biwa și blocase retragerea lui Nobunaga. În plus, Sasaki Rokkaku, care gustase deja Înfrângerea de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
al opoziției față de Nobunaga. Dar omul care trimisese neîncetat provizii și arme pe Muntele Hiei și care Își dăduse toată silința să-i Întărâte pe călugări și să-i Îndemne la luptă fusese Shogunul Yoshiaki. „Vine Shingen!“ Astfel promisese o depeșă din Kai, către shogun. Yoshiaki se bazase pe această mare speranță și o transmisese pe Muntele Hiei. Călugării-războinici, firește, avuseseră Încredere că armata din Kai avea să-l atace pe Nobunaga din spate. Când se Întâmpla acest lucru, lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi spuse imediat, lui Hanbei, despre ordinele lui Nobunaga. Hanbei trimise imediat un curier la Hikoemon, care conducea Castelul Nagahama, În absența lui Hideyoshi. Hikoemon călători toată noaptea, conducând o armată pentru a se alătura stăpânului său. Între timp, o depeșă urgentă fu pusă În circulație pe la toți generalii lui Nobunaga, informându-i despre numirea lui Hideyoshi. Dimineața, când sosi și vizită apartamentele lui Hideyoshi, Hikoemon Îl găsi singur, aplicându-și moxa pe gambe. — O măsură de prevedere bună, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că, dacă cineva Îi amenința autoritatea, acea persoană nu mai era deloc demnă de Încredere. Hideyoshi Învățase bine această lecție. Deși primise responsabilitatea de comandant suprem al campaniei, nu lua niciodată decizii majore de capul lui. Astfel, cerea sfaturi prin depeșe lui Nobunaga, deși ar fi putut părea că solicita instrucțiuni de la Azuchi pentru orice fleac. Expedia vasalii de Încredere ca emisari, pentru a prezenta rapoarte detaliate asupra situației, astfel ca Nobunaga să Înțeleagă cât mai clar ce se petrecea. Hotărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Doi samurai intrară, la galop, prin porțile de răchită ale Okayamei, cu copitele cailor stârnind un nor de praf, În timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se afla În citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte În Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea Încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai greu să-i punem pe lucrătorii ăștia să muncească decât să conducem trupele În luptă. Neobișnuit de nervos, Hideyoshi număra tăcut, pe degete. Din oră În oră, era informat despre apropierea unei numeroase armate a clanului Mori și primea depeșele ca și cum ar fi privit norii unei furtuni de seară apropiindu-se de munți. — Nu fi descurajat, Kanbei. Mai avem șapte zile. — Construcția nu e terminată nici pe-o treime. Cum vom Încheia zăgazul În cele câteva zile care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur În halourile cețoase sau În nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva bătu la poarta din față a templului. După un timp, un slujitor anunță că sosise o depeșă din provinciile apusene. Profitând de ocazie, Nobutada se ridică, iar Soshitsu ceru și el permisiunea de a pleca. Atunci se sculă și Nobunaga, pentru a-i conduce până la coridorul cu punte. — Somn ușor, Îi ură Nobutada, Întorcându-se, Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dar se Întoarse imediat și-l invită pe Asano să intre. Dând la o parte o lampă scurtă, Hideyoshi se Întoarse spre Asano, care pășise În cameră. — Scuzați-mă că vă deranjez În timpul consfătuirii. — Nu face nimic. A sosit o depeșă, se pare. De la cine e? — Mi s-a spus că e de la Hasegawa Sojin, stăpâne. Asano Îi Întinse caseta cu mesajul. Lacul roșu de pe piele strălucea viu, În lumina lămpii. — O depeșă de la Sojin? repetă Hideyoshi, luând caseta. Hasegawa Sojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În timpul consfătuirii. — Nu face nimic. A sosit o depeșă, se pare. De la cine e? — Mi s-a spus că e de la Hasegawa Sojin, stăpâne. Asano Îi Întinse caseta cu mesajul. Lacul roșu de pe piele strălucea viu, În lumina lămpii. — O depeșă de la Sojin? repetă Hideyoshi, luând caseta. Hasegawa Sojin era partenerul de ceai al lui Nobunaga. Cum nu se afla În relații deosebit de intime cu Hideyoshi, era ciudat că maestrul ceaiului trimitea, dintr-o dată, un mesaj urgent În tabăra lui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, În timp ce mă rădeam În cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai Întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză În stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de salutările formale, Îndelung capul proaspăt ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i În cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din Castelul Sakamoto, informându-i ce decizie luase. N-avea să se retragă, purtând o campanie defensivă. Se hotărâse să-l atace cu toate puterile pe Hideyoshi. Era al doilea schimb al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
iar Kazumasu judecase greșit momentul Începerii ostilităților. Tratatul dintre Katsuie, Nobutaka și Kazumasu fusese ținut secret chiar și față de propriii lor consilieri, dar acum fitilul fusese aprins orbește, Întrucât Kazumasu fusese atât de nerăbdător să profite de ocazie. Fură trimise depeșe În Gifu și Echizen. Lăsând două mii de soldați În Castelul Nagashima, Kazumasu se duse la Castelul Kuwana. Castelul era protejat Într-o parte de mare, iar În cealaltă, de colinele din jurul orașului, fiind mai ușor de apărat decât Nagashima. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]